„Aici e ca la puscarie, exista doar mancare germana, nu mai rezistam”. Refugiatii sunt crunt DEZAMAGITI
Odata ajunsi in Germania, multi refugiati isi dau seama ca viata care ii asteapta va fi foarte monotona si saracacioasa. Unii dintre ei nu si-au imaginat ca lucrurile vor sta chiar asa.
„Aici e ca la puscarie”, spune un refugiat gazduit intr-o sala de sport a unei scoli din orasul Bornheim, devenita centru de primire a refugiatilor. „Exista doar mancare germana, iar noi suntem arabi. Ce vom face de Ramadan?”, intreaba un altul.
„Cand ma joc pe telefon, mi se striga ca trebuie sa pastrez linistea. Dar de ce?”, se intreaba un copil de 14 ani, citat de Deutsche Welle.
Situatia in tabara din Bornheim, un orasel al landulului Renania de Nord-Westfalia, este tensionata iar refugiatii gazduiti aici se plang de conditiile grele in care locuiesc, de controlul frecvent al lucratorilor sociali si de faptul ca nu stiu cat vor mai fi nevoiti sa stea in sala de sport. Aici locuiesc in jur de 80 de persoane din Irak, Siria si Palestina. In semn de protest fata de conditiile de cazare oferite, unii dintre ei au campat pe strada, in fata scolii.
Printre ei se gaseste si irakianul Bashar. „Pur si simplu, nu mai rezist in acest loc. Am 26 de ani, dar, de cand ma aflu aici, mai simt ca un batran”, spune el. In Irak a lucrat ca medic oftalmolog. A fugit din tara sa din cauza unor islamisti radicali care l-au amenintat cu moartea. „Am crezut ca aici vom avea o speranta, dar unde e?”, intreaba tanarul irakian, dezamagit. Locuieste in sala de sport impreuna cu familia sa. Sase persoane impart nu mai mult de 25 de metri patrati. Camerele au fost delimitate provizoriu cu placi de gips carton. Spune ca doarme toata ziua pentru ca nu vede cum s-ar putea lupta cu monotonia si deznadejdea.
„La inceput, majoritatea refugiatilor se simt usurati ca au ajuns in Germania si ca au scapat de razboi. Acest sentiment primar se transforma repede in deznadejde si dezamagire, din cauza lipsei oricarei perspective si a unei vieti private. Multi cad in depresie”, spun psihologii germani.
Un functionar al primariei din Bornheim spune ca nu intelege nemultumirile refugiatilor. „Le propunem diverse activitati, de la meciuri de fotbal si baschet, pana la cursuri de limba germana si excursii. Exista si o mica sala unde se pot reuni si discuta”, spune acesta.
„Daca era vorba numai de mine, as fi putut trai si in aceste conditii. Insa familia mea nu poate ramane aici. Situatia este disperata pentru fiul meu cel mic, care este diabetic. Ahmed are nevoie de hrana speciala si de ingrijiri speciale. Nu poate manca in fiecare zi salam, paine si branza”, spune Bashar. „Viata aici este dezamagitoare. Mai bine ramaneam in Irak, cu riscul de a muri”, completeaza el, dezamagit.
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
