Presshub: Despre cum si cu cine se face politica externa a Romaniei. Selectarea ambasadorilor
La 1 august, pe o vreme torida, Ministerul Afacerilor Externe transmitea un comunicat de presa privind „Noi propuneri de numiri pentru pozitia de ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei”. Erau prezentate sapte nume de viitori ambasadori, urmand ca acestia sa fi audiati de comisiile reunite de politica externa ale celor doua camere ale parlamentului.
Presa a preluat informatiile transmise de MAE, iar ici si colo s-a vorbit de faptul ca printre cele sapte propuneri sunt si doi consilieri ai actualului presedinte, Klaus Iohannis. In rest, comunicatul MAE nu a starnit mari emotii.
Un prim comentariu ar fi de natura generala: ar fi fost potrivit ca domnul Iohannis sa se abtina in ultimii doi ani din al doilea mandat, dar mai ales in anul in care isi incheie activitatea la Cotroceni, sa mai numeasca ambasadori. De ce? Pentru ca din luna decembrie 2024 va fi un nou presedinte al Romaniei si nu este exclus ca viitorul sef al statului sa isi propuna un alt fel de reprezentare in diverse capitale, ceea ce ar antrena situatia jenanta in care unii ambasadori si-ar incheia mult prea devreme misiunea in statele in care au fost acreditati.
Pe de alta parte, este util sa ne oprim asupra propunerilor formulate, intrucat ele sunt relevante pentru modul in care functioneaza mecanismul de selectare a sefilor misiunilor diplomatice ale Romaniei. Cu atat mai mult cu cat in societatea romaneasca exista asteptarea ca diplomatia sa dea roade, mai ales ca perioada care s-a scurs de la aderarea la NATO (2004) si la Uniunea Europeana (2007) nu a fost tocmai bogata in reusite. Sa mai amintesc de dosarul Schengen 2022? Sau de candidatura ratata la Consiliul de Securitate ONU in 2019? Sau de jalnica epopee recenta a domnului Iohannis, pentru care pozitia de secretar general NATO s-a dovedit a fi un pod prea indepartat?
Concret, din cele sapte propuneri, cinci sunt diplomati de cariera, iar doi sunt din afara corpului diplomatic. Se poate asa ceva? Sigur. Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic si Consular al Romaniei stipuleaza la articolul 19 ca
„Pentru numirea in functia de ambasador extraordinar si plenipotentiar, ministrul afacerilor externe propune, de regula, diplomati de cariera care, la incheierea misiunii, nu depasesc varsta legala de pensionare. In mod exceptional pot fi propuse pentru numire in aceasta functie personalitati ale vietii publice care indeplinesc conditiile pentru admiterea in randul membrilor Corpului diplomatic si consular al Romaniei”.
MAE a considerat, deci, ca pentru doua ambasade – Riga si, respectiv, Atena – trebuie sa recurga la „personalitati ale vietii publice”. Totusi, MAE a tinut sa ne asigure ca
„Propunerile de numiri in functia de ambasador extraordinar si plenipotentiar al Romaniei s-au intemeiat pe criterii de profesionalism. Astfel, competenta si experienta in domeniul relatiilor internationale, dar si abilitatile personale au reprezentat elemente esentiale in formularea acestor nominalizari”.
Citeste mai mult pe presshub.ro.
