24 august 1991, ziua in care Ucraina si-a declarat independenta. „Ucraina fara Moscova!”
Mikola Porovski a fost unul dintre parlamentarii care au declarat oficial independenta Ucrainei, in 24 august 1991. El ne ofera acum o privire asupra a ceea ce s-a intamplat in culise cu acea ocazie istorica, scrie Deutsche Welle (DW).
La 24 august 1991, Mikola Porovski, impreuna cu alti membri ai parlamentului ucrainean, au au fost cei care au adus un mare steag ucrainean albastru si galben in sala parlamentului. Au inlocuit steagul rosu-albastru al Republicii Sovietice Ucrainene care este inca pastrat in cladire.
In acea zi, reprezentantii poporului ai ceea ce era pe atunci Republica Sovietica Ucraineana si-au declarat independenta fata de Moscova si au proclamat statul Ucraina.
Porovski luptase pentru asta. A fost unul dintre fondatorii si liderii partidului Miscarea Poporului („Rukh”), care facea parte din opozitia la Partidul Comunist si facea campanie pentru independenta nationala. De-a lungul anilor, Porovski a fost parlamentar pentru un total de trei mandate.
Astazi, el conduce micul Partid Crestin Republican, care nu este reprezentat in Parlament. Cu ocazia implinirii a 33 de ani de la independenta Ucrainei, Porovski aminteste de evenimentele de atunci intr-un interviu acordat DW.
„O oportunitate politica unica, de care am profitat”
In august 1991, a avut loc tentativa de lovitura de stat din Uniunea Sovietica. Un autoproclamat „Comitet de stat pentru starea de urgenta” din capitala Moscova a incercat sa-l destituie pe presedintele sovietic de atunci, Mihail Gorbaciov.
Dupa ce acea lovitura de stat a esuat, fortele democratice de la Kiev au decis ca vor declara independenta Ucrainei „orice s-ar intampla”, povesteste Porovski.
Opozitia democratica intrase in Parlament la primele alegeri libere din 1990, iar aceasta fractiune era cunoscuta drept „Consiliul Poporului”.
Au solicitat o sesiune speciala pe 23 august si i-au insarcinat pe doi dintre adjunctii gruparii, Levko Lukianenko si Leontii Sanduliak, sa redacteze o declaratie de independenta. „A fost o oportunitate politica unica, de care am profitat”, spune Porovski.
Acord intre opozitie si comunisti
Majoritatea comunista era formata din 239 de deputati si, prin urmare, era cunoscuta drept „Grupul celor 239”. Dupa cum isi aminteste Porovski, „Ar fi fost imposibil sa-ti declari independenta fara voturile lor”. El explica ca si Ihor Iuknovskii, presedintele Consiliului Popular de opozitie, era constient de acest lucru, asa ca si-au propus sa „convinga comunistii”.
„Trebuie sa stiti ca fortele democratice care au ajuns la putere la Moscova vor declansa urmariri penale impotriva multora dintre voi. Prin urmare, va propunem sa declaram independenta statului Ucrainei, sa ne despartim de Moscova si sa ne declaram o tara independenta”, A spus Iuknovskii la acea vreme, adresandu-se unei adunari a Grupului celor 239 intr-un cinematograf.
„Intr-o Ucraina independenta, unde nu suntem controlati de la Moscova ca niste papusi, ne-ar fi fost mai usor sa cadem de acord intre noi”, a adaugat Porovski.
Totusi, el isi aminteste cum comunistii aveau conditiile lor. Ei doreau garantii ca nu vor fi persecutii impotriva comunistilor, ca nu vor fi inlaturati din functiile publice si ca toti anii lor de munca vor conta pentru pensiile lor. Cererile acestea au fost acceptate, iar Parlamentul a trecut la vot.
„Ucraina s-a ridicat!”
„Cand am declarat independenta statului, in apropierea cladirii parlamentului a avut loc o demonstratie, cu circa 10.000 si 12.000 de oameni care strigau „Independenta!”, isi aminteste Porovski.
Purtand acel mare steag albastru si galben, demonstrantii au marsaluit prin centrul Kievului pana la Parlament, unde ii asteptau membrii Consiliului Popular.
Porovski isi aminteste in special acest moment. „Deputatul Dmitro Pavlichko a strigat: „Oameni buni, ingenuncheati, rugati-va, Ucraina s-a ridicat! Am declarat independenta statului!”
Unii au plans, altii si-au ridicat mainile spre cer, altii s-au rugat. A fost un moment de mare bucurie”.
Steagul a fost apoi dus in sala parlamentului, spune Porovski, vizibil emotionat de amintiri. Pe fundalul salii steagul, a fost tinut de disidentul sovietic de mult timp si deputatul de atunci Viacheslav Chornovil, impreuna cu deputatul Ivan Saiets. Chiar in spatele lor se afla insusi Porovski, care a ajutat si el la transportul drapelului. „Aceste momente ma misca si astazi cand ma gandesc la ele”, spune el.
„Am fost increzatori in victorie”
In acea vreme, in Ucraina erau stationate in jur de 900.000 de soldati ai fortelor armate sovietice, inclusiv unitati speciale cu 60.000 de militari. Porovski spune ca aceasta era „o forta teribila, gigantica, care ar fi putut zdrobi milioane de oameni” si ca era „gata sa anihileze orice miscare de renastere nationala, patriotica si statala ucraineana la o singura comanda”.
Dar, spune el, „am crezut intr-un viitor bun, ca intregul popor ucrainean se va ridica si ne va urma. Nu ne temeam de fortele armate, de o rezistenta, pentru ca eram increzatori in victorie”.
La doar cateva zile dupa ce Ucraina si-a declarat independenta, o delegatie de la Moscova, condusa de vicepresedintele Federatiei Ruse, Alexander Rutskoi, a sosit la Kiev. Rusia voia sa puna in aplicare un nou tratat de unire pentru fostele republici sovietice si propunea infiintarea unei noi confederatii, explica Porovski.
In urma unui apel la radio, aproape 60.000 de locuitori din Kiev s-au adunat in fata parlamentului. Porovski isi aminteste un moment interesant. El ii ceruse politicianului rus Anatoli Sobciak sa se adreseze oamenilor. Totul mergea bine, spune el, pana cand Sobciak, care a lucrat indeaproape cu ofiterul KGB pe atunci necunoscut Vladimir Putin, a inceput sa vorbeasca despre o Uniune Sovietica reinnoita.
„Oamenii au strigat «Ucraina fara Moscova!» si «Independenta!»”, isi aminteste Porovski. Trei zile mai tarziu, Sobciak, la microfonul parlamentului ucrainean a spus: „Toata Ucraina este pentru independenta; am vazut-o cu ochii mei”.
„Mi-am indeplinit datoria de cetatean”
Cand a inceput razboiul ruso-ucrainean, in estul Ucrainei, in 2014, Porovski, la cei 58 de ani ai sai, nu mai era obligat sa se mai alature armatei. Totusi, ca ofiter in rezerva, s-a dus sa convinga biroul de recrutare sa-i permita sa serveasca in armata.
„Am petrecut mult timp vorbind despre dragostea mea pentru Ucraina, despre daruire si sacrificiu de sine. Am vrut sa fiu acolo pentru tara mea”, spune el. Initial a fost intr-o brigada de artilerie, apoi a devenit comandant adjunct al unei unitati speciale.
Porovski a ajuns la gradul de colonel cand s-a retras in cele din urma din fortele armate ucrainene pe motiv de varsta. Nu se considera un erou. „Cred in ideea nationala ucraineana, iar soarta mea este legata de statalitatea ucraineana. Mi-am indeplinit datoria de cetatean”, spune el.
Si anul acesta, Porovski va fi in Piata Independentei din Kiev pe 24 august, alaturi de fostii camarazi, toti veterani.
Acolo, pe “Maidan”, a participat la trei revolutii: „Revolutia de granit”, un protest studentesc din octombrie 1990; „Revolutia portocalie ”, din 2004, si „Revolutia demnitatii” care a fost punctul culminant al protestelor Euromaidan din 2013-2014. Si tot de aici, cea mai mare piata din inima capitalei ucrainene, a plecat la razboi.
„Aici a inceput totul si aici vom mai veni”, a mai spus Porovski, pentru DW.
