302 caini traiesc fara griji in mediul toxic de la Cernobil. Primul studiu genetic: „Cum supravietuiesti intr-un mediu ostil ca acesta timp de 15 generatii?”

La mai bine de 35 de ani de la cel mai grav accident nuclear din lume, cainii de la Cernobil umbla printre cladirile abandonate si in stare de degradare din interiorul si din jurul centralei inchise, reusind cumva sa gaseasca hrana, sa se inmulteasca si sa supravietuiasca, arata Associated Press intr-un material dedicat modului in care care cainii au reusit sa supravietuiasca.

Oamenii de stiinta spera ca studierea acestor caini ii poate invata pe oameni noi trucuri despre cum sa traiasca si in cele mai dure si degradate medii.

Ei au publicat vineri, in revista Science Advances, primul din ceea ce spera ca vor fi multe studii genetice, concentrandu-se pe 302 caini liberi care traiesc intr-o „zona de excludere” desemnata oficial in jurul locului dezastrului. Acestia au identificat populatii ale caror niveluri diferite de expunere la radiatii este posibil sa le fi facut distincte din punct de vedere genetic unele de altele si de alti caini din intreaga lume.

„Am avut aceasta ocazie de aur” de a pune bazele pentru a raspunde la o intrebare cruciala: „Cum supravietuiesti intr-un mediu ostil ca acesta timp de 15 generatii?”, a declarat geneticianul Elaine Ostrander de la National Human Genome Research Institute, unul dintre numerosii autori ai studiului, scrie AP.

Colegul sau, Tim Mousseau, profesor de stiinte biologice la Universitatea din Carolina de Sud, a declarat ca acesti caini „ofera un instrument incredibil pentru a analiza impactul unui astfel de mediu” asupra mamiferelor in general.

Mediul de la Cernobil este deosebit de brutal. La 26 aprilie 1986, o explozie si un incendiu la centrala electrica din Ucraina au provocat imprastierea de precipitatii radioactive in atmosfera. Treizeci de muncitori au fost ucisi in perioada imediat urmatoare, in timp ce numarul mortilor pe termen lung din cauza otravirii cu radiatii este estimat la cateva mii.

Cercetatorii spun ca majoritatea cainilor pe care ii studiaza par sa fie descendenti ai animalelor de companie pe care locuitorii au fost nevoiti sa le lase in urma atunci cand au evacuat zona.

Mousseau lucreaza in regiunea Cernobil de la sfarsitul anilor 1990 si a inceput sa colecteze sange de la caini in jurul anului 2017. Unii dintre caini traiesc in centrala electrica. Altii se afla la aproximativ 15 kilometri sau 45 de kilometri distanta.

La inceput, a spus Ostrander, au crezut ca acesti caini s-ar putea sa se fi amestecat atat de mult de-a lungul timpului incat sa fie cam la fel. Dar, prin intermediul ADN-ului, au putut identifica cu usurinta cainii care traiesc in zone cu niveluri ridicate, scazute si medii de expunere la radiatii.

„Aceasta a fost o piatra de hotar uriasa pentru noi”, a spus Ostrander. „Si ceea ce este surprinzator este ca putem chiar sa identificam familii” – aproximativ 15 familii diferite.

Acum, cercetatorii pot incepe sa caute modificari in ADN.

„Le putem compara si putem spune: OK, ce este diferit, ce s-a schimbat, ce a suferit o mutatie, ce a evoluat, ce te ajuta, ce iti face rau la nivel de ADN?”, a declarat Ostrander. Acest lucru va implica separarea modificarilor ADN neconsecvente de cele intentionate.

Oamenii de stiinta au declarat ca cercetarea ar putea avea aplicatii la scara larga, oferind informatii despre modul in care animalele si oamenii pot trai acum si in viitor in regiuni ale lumii supuse unui „asalt continuu al mediului” – si in mediul cu radiatii inalte din spatiu.

Dr. Kari Ekenstedt, un medic veterinar care preda la Universitatea Purdue si care nu a fost implicat in studiu, a declarat ca acesta este un prim pas spre a raspunde la intrebari importante despre modul in care expunerea constanta la niveluri ridicate de radiatii afecteaza mamiferele mari. De exemplu, a spus ea, „le va schimba genomul intr-un ritm rapid?”.

Cercetatorii au inceput deja monitorizarile, ceea ce va insemna mai mult timp cu cainii in situl aflat la aproximativ 100 de kilometri de Kiev. Mousseau a declarat ca el si colegii sai au fost acolo cel mai recent in octombrie anul trecut si nu au vazut nicio activitate legata de razboi. Mousseau a spus ca echipa s-a apropiat de unii caini, numindu-l pe unul dintre ei Prancer, deoarece se agita cu entuziasm cand vede oameni.

„Chiar daca sunt salbatici, le place foarte mult interactiunea umana”, a spus el, „mai ales cand este vorba de mancare”.