Moartea lui Pimen, confirmata oficial de Grupul de Comunicare Strategica
Arhiepiscopul Pimen al Sucevei si Radautilor a incetat din viata miercuri, in jurul orei 0,50, la Institutul „Matei Bals” din Capitala, in urma unui al doilea atac de cord, anunta Agentia Basilica a Patriarhiei Romane.
Din cauza infectarii cu noul coronavirus, ierarhul fusese transportat de la Suceava la Bucuresti cu un elicopter SMURD pe data de 20 aprilie. In urma complicatiilor pulmonare aparute, parintele arhiepiscop in varsta de 90 de ani a fost intubat.
Grupul de Comunicare Strategica a anuntat miercuri dimineata decesul unui preot din Suceava, in varsta de 90 de ani, care avea ca boli asociate HTA si boala cardiaca ischemica.
IPS Pimen s-a nascut in 25 august 1929, in localitatea Greabanu, judetul Buzau, la botez primind numele Vasile.
A fost de la frate de manastire si monah la profesor, pedagog, apoi staret, paroh, muzeograf, dar si reprezentant al Patriarhiei Romane la Ierusalim, exarh, episcop vicar, apoi arhiepiscop.
Dupa cursurile medii urmate la Liceul din Ramnicu Sarat, intre 1948 si 1951 a studiat la Seminarul monahal de la manastirea Neamt, fiind in acea perioada frate de manastire. In data de 10 martie 1951 a fost tuns in monahism, primind numele Pimen, iar la 29 iunie acelasi an a fost hirotonit ierodiacon.
In anul scolar 1951-1952, a fost numit profesor pentru ciclul al ll-lea in cadrul Scolilor manastiresti de la Neamt si Secu, apoi pedagog la Seminarul Teologic de la Manastirea Neamt (1952-1953); intre 1953 si 1957 a urmat Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, unde a obtinut licenta cu lucrarea: ”Personalitatea Fericitului Augustin oglindita in confesiunile sale”.
A fost hirotonit ieromonah in anul 1957. In perioada 10 octombrie 1976 – 1 ianuarie 1977 a urmat cursurile de limba germana la Universitatea din Koln. Bun slujitor si gospodar, a fost numit iconom si apoi staret al Manastirii Putna (1957-1961).
A implinit diferite ascultari: preot duhovnic la Manastirea Varatec (1961-1962), preot la Manastirea Durau (1962-1964), muzeograf la Manastirea Putna (1964-1974); intre timp a fost hirotesit protosinghel (1966) si arhimandrit (1975); intre 1974 si 1978 a fost staret la Manastirea Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava.
De la 1 februarie 1978 a slujit la Reprezentanta Patriarhiei Romane din Ierusalim. Intre anii 1979 si 1982 a fost exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor.
La recomandarea Arhiepiscopului si Mitropolitului Moldovei, Teoctist Arapasu, pe 10 ianuarie 1982 a fost ales episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iasilor, cu titlul de Suceveanul si hirotonit in 24 iunie 1982.
In urma reinfiintarii Arhiepiscopiei Sucevei, in 24 ianuarie 1991 a fost ales arhiepiscop al Sucevei si Radautilor si intronizat la Suceava in data de 3 martie 1991.
Pe langa fructuoasa activitate misionara, pastorala si administrativa, a publicat diverse studii, indeosebi cu privire la iconografia bisericeasca, dar si articole, cronici, recenzii in revistele ”Mitropolia Moldovei si Sucevei” sau ”Candela” (de la Suceava).
