Adevarul despre vikingi: „Foloseau canabis si stiau despre Buddha. Au ajuns in America cu 500 de ani inainte de Columb”
In cultura populara au imaginea de razboinici necrutatori interesati doar de incursiuni de jaf si de prada. Reputatia lor nu este complet nejustificata, dar este doar o parte din ceea ce vikingii au fost cu adevarat, conform unui material publicat vineri de AFP, citat de Agerpres, in care sunt prezentate unele lucruri mai putin cunoscute despre aceasta populatia scandinava.
La fel ca multe alte lucruri despre vikingi, etimologia acestui nume este incerta. In limba nordica veche, acest cuvant apare in forma „vikingr”, care desemneaza o persoana, in timp ce cuvantul „viking” desemneaza o ocupatie, o practica.
„Scandinavii nu vorbesc niciodata despre ei folosind termenul de viking pentru a identifica persoane din spatiul scandinav. Acest cuvant are mai degraba semnificatia unei activitati – aceea de a porni in raiduri in scopuri militare sau de jaf – sau se poate referi la o persoana care desfasoara aceasta activitate”, explica Jan Bill, profesor de arheologie vikinga si curator la Viking Ship Museum din Oslo.
„Insa in prezent se obisnuieste sa folosesti cuvantul viking pentru a descrie orice scandinav din perioada vikinga”, a adaugat el, referindu-se la perioada dintre secolele VIII si XI.
Foloseau canabis si stiau despre Buddha
In afara incursiunilor militare in scop de jaf, vikingii practicau negotul si dispuneau de o vasta retea de contacte pentru schimburi de bunuri care se intindea de la Groenlanda in vest si pana la Marea Caspica in est.
Exista inca dezbateri intre istorici, dar este foarte probabil faptul ca vikingii au ajuns pe coastele Americii in jurul anului 1000, cu cinci secole inaintea lui Cristofor Columb.
Unele obiecte recuperate din corabiile vikinge folosite in ritualurile funerare ale unor oameni importanti din aceste comunitati scandinave demonstreaza varietatea mare a culturilor cu care vikingii au intrat in contact. Printre numeroasele astfel de obiecte se numara si o micuta punga din piele in care a fost gasit canabis.
„Canabisul era folosit probabil in scopuri recreationale sau medicale, sau pentru fibrele acestei plante din care se produceau textile si franghii”, conform lui Jan Bill.
Printre alte descoperiri din morminte vikinge se numara textile si margele din Orient, precum si monede din lumea araba.
O statueta din bronz, reprezentandu-l pe Buddha, ce dateaza din perioada vikinga, a fost gasita pe insula suedeza Helgo.
„Drakkare” sau nu?
Despre cuvantul „drakkar” se considera ca era folosit de epoca vikinga pentru a desemna corabiile lungi folosite de scandinavi, care aveau uneori prora decorata cu un cap de dragon sculptat. Insa unii istorici sustin ca acest termen este mult mai recent, provenind din secolul XIX si ca ar fi inspirat de termenul modern pentru dragon in limba suedeza – „drake” la singular si respectiv „drakar” la plural.
Cuvantul este similar, dar nu identic cu cel folosit in limba nordica veche.
„Exista de fapt sapte cazuri in care vasele sunt numite ‘dreki’ sau ‘drekar’ la plural, in poeme din epoca vikinga”, explica Jan Bill. „Insa nu era un termen tehnic, ci mai degraba unul poetic”, a adaugat el.
Indiferent cum se numeau, istoricii sunt de acord ca aceste corabii lungi si usoare, cu carena plata pentru a putea urca pe cursul fluviilor si raurilor, si care navigau cu panze sau cu vasle, erau recunoscute in epoca pentru viteza si flexibilitate, fiind capabile sa traverseze intinderi deschise de apa.
Nu aveau coarne
Imaginea populara despre vikingi este a unor razboinici masivi, care purtau coifuri ornate cu coarne, fara a fi prea preocupati de aspectul vestimentar. Insa expertii sustin ca vikingii tineau foarte mult la modul in care aratau.
„Hainele lor erau foarte colorate. Iubeau bijuteriile si decoratiunile”, sustine arheologul Camilla Cecilie Wenn de la Muzeul de Istorie Culturala din Oslo.
„Departe de modul monoton in care sunt portretizati, (vikingii) isi dedicau mult timp pentru a arata cat mai bine. Isi spalau si isi periau frecvent parul si barba”, a mai sustinut ea.
Cat despre coiful cu coarne… „nu este decat o inventie moderna din perioada romantica”, explica Jan Bill.
„Niciunul dintre coifurile descoperite ce dateaza din epoca vikinga sau din secolele precedente nu are coarne”, a adaugat el.
Aceasta „greseala” este atribuita costumierului Carl Emil Doepler, care in 1876 a adaugat coarne coifurilor de razboinici pentru o reprezentatie a operei „Inelul Nibelungilor ” de Richard Wagner, opera al carui libret este inspirat din mitologia nordica.
Ciocneau cupele cu bautura?
Se spune ca am mostenit de la vikingi obiceiul de a ciocni paharele la masa. Acestia si-ar fi ciocnit cupele in mod violent la ospete in asa fel incat o parte din bere sau mied sa se verse dintr-o cupa in cealalta, ca o asigurare ca bautura nu era otravita. Insa nu exista dovezi care sa sprijine aceasta teorie.
Tot despre vikingi se spune si ca isi beau berea sau miedul din craniile dusmanilor invinsi pe campul de lupta, insa, sustin istoricii, si aceasta informatie este doar un mit.
