Pretul gazului rusesc livrat in Republica Moldova in stricta dependenta de vectorul geopolitic
Republica Moldova a fost supusa unei incercari fara precedent. Criza gazelor a demonstrat cat de vulnerabil poate fi un stat intr-o situatie de criza, chiar si artificiala, provocata de actori statali cu interese de destabilizare a unei tari care si-a dorit sa mearga pe un alt curs de dezvoltare.
In acest articol voi demonstra interdependenta dintre preturile la gaze si orientarea geopolitica a Republicii Moldova. Insa pentru aceasta trebuie sa trecem in revista mai multe aspecte, si anume: cum a fost declansata aceasta criza, care au fost partile implicate in negocieri si cum s-a ajuns la solutionarea crizei.
Cum a fost declansata criza?
Contractul pentru tranzitare si furnizare a gazelor naturale dintre Gazprom si Moldovagaz a expirat pe 30 septembrie 2021. Gazprom a anuntat ca va suspenda livrarile de gaze naturale catre Republica Moldova de la 1 decembrie 2021, in caz de neplata a datoriilor de 709 milioane de dolari. Intre timp, Chisinaul a demarat discutii si cu alti parteneri, intre care Romania, Ucraina si Polonia, pentru a identifica surse alternative de gaze naturale si in acelasi timp a inceput a folosi pacura pe post de alternativa la gazul natural.
Mai mult decat atat, in premiera Republica Moldova a efectuat prima achizitie istorica de gaze naturale din surse alternative, mai exact a fost semnat un contract pentru o achizitie de proba de un milion de metri cubi de gaze naturale intre compania de stat Energocom si compania poloneza PGNiG. Au urmat mai apoi si alte achizitii pentru a compensa faptul ca in prezent Gazprom – furnizeaza doar ⅔ din cantitatea necesara de gaze.
Intr-un final, la o luna distanta, dupa negocieri indelungate, pe 29 octombrie, la Sankt Petersburg s-au incheiat negocierile dintre seful Gazprom, Alexei Miller, vicepremierul Republicii Moldova, Andrei Spinu si seful Moldovagaz Vadim Ceban. In urma negocierilor, Gazprom si Moldovagaz au prelungit contractul de furnizare a gazului rusesc catre consumatorii din Moldova de la 1 noiembrie 2021, pe o perioada de cinci ani.
Fluctuatia preturilor la gaze in functie de orientarea geopolitica a Republicii Moldova
Daca pana acum, contractul pentru furnizarea gazelor dintre Moldovagaz si gigantul rus Gazprom era renegociat in fiecare an (un motiv in plus de marire sau micsorare a facturii, in functie de orientarea geopolitica a tarii), vedem ca acum contractul a fost negociat pentru o perioada extinsa, de 5 ani, aproximativ perioada guvernarii pro-europene a Partidului Actiune si Solidaritate.
Dar sa ne intoarcem spre istoria recenta, sa luam ca punct de reper, perioada anilor 2009 – 2021 pentru a vedea cum au fluctuat preturile la gaze mai ales in functie de orientarea geopolitica a Republicii Moldova.
Este important de mentionat aici ca pe vremea celor doua guverne pro-ruse conduse de Zinaida Greceanii in perioada anilor 2008 – 2009 – pretul la gaze a fost negociat la 250$ /1000 m3. Odata cu schimbarile politice, in perioada anilor 2009 – 2014 s-au instalat la putere guvernele pro-europene Vlad Filat si Iurie Leanca, iar pretul mediu a ajuns la 372$ /1000 m3. Practic observam ca de indata ce la putere ajung partide cu viziuni pro-europene, Federatia Rusa este nemultumita si apeleaza la dependenta integrala de gaze a Republicii Moldova si mareste pretul, pedepsind astfel cetatenii Republicii Moldova ca isi doresc un stat apropiat de Uniunea Europeana.
Mai apoi, Guvernele Chiril Gaburici, Valeriu Strelet si Pavel Filip au fost guvernele din perioada anilor 2015 – 2019, fara o orientare geopolitica clara, conturate in perioada statului captiv, conduse din umbra de oligarhul Vlad Plahotniuc, guverne pseudo pro-europene. Pretul platit de Republica Moldova in acea perioada a avut o medie de 208$ /1000 m3, dar acest pret a avut o valoare mai mica pentru ca si pretul de pe piata SPOT pentru gaze si petrol a fost unul destul de mic.
Pe vremea Guvernul pro-european Maia Sandu din 2019 – pretul a ajuns la 231$ /1000 m3, o maxima pentru acea perioada, daca este sa comparam, de pilda cu anul 2017, cand s-au platit doar 163$ /1000 m. Un pret destul de mare, care iarasi a fluctuat in stricta dependenta fata de vectorul geopolitic.
Dar, ATENTIE, odata cu instalarea Guvernul Ion Chicu in perioada anilor 2019 – 2020, care a fost votat de partidul pro-rus, Partidul Socialistilor in frunte cu Igor Dodon, care se stie ca a lucrat de-a lungul anilor mai multe pentru interesele Federatiei Ruse, decat pentru interesele propriului stat – Republica Moldova, vedem ca pe perioada acestui Guvern, pretul a scazut brusc si a ajuns la 150$ /1000 m3.
Acum, odata cu alegerea unui presedinte pro-european in persoana Maiei Sandu, odata cu obtinerea unei majoritati pro-europene covarsitoare in Parlament si un guvern pro-european, odata cu participarea Maiei Sandu la Summitul „Крымская платформа” (tr. Platforma Crimeei) – un eveniment pe buna dreptate anti-rusesc, dar si avand in vedere criza energetica la nivel global, Guvernul pro-european Natalia Gavrilita a reusit sa negocieze un pret de 450$ /1000 m3.
Cu toate ca cineva s-ar fi gandit ca Republica Moldova a beneficiat de un tratament preferential privind pretul la gaze oferit de Federatia Rusa (tinand cont de trecutul sovietic, diaspora moldoveneasca in Federatia Rusa sau un fost guvern si presedinte apropiat de Federatia Rusa), observam ca in trecut s-a negociat un contract la preturi medii europene, un pret exact cum primeau si celelalte tari europene din regiune (contractul din 2010, cu pretul 250$ /1000 m3), comparativ cu un pret de 450 de dolari pentru mia de metri cubi in momentul de fata.
Pretul negociat anul acesta este un pret bun avand in vedere criza energetica din Europa. Pret care ar urma sa scada treptat, pentru ca este un pret dinamic, care tine de preturile de gaze si petrol de pe piata SPOT .
Au reusit fortele pro-europene sa treaca testul dependentei rusesti intr-o criza provocata de Federatia Rusa pentru a nu lasa Republica Moldova din zona sa de influenta? Probabil ca nu, insa cu mai multi pasi acesta criza a demonstrat cu adevarat care sunt adevaratii parteneri ai Republicii Moldova. Aceasta situatie exceptionala, acest test a demonstrat ca acest stat are nevoie sa se indrepte doar catre Occident pentru a supravietui si trebuie sa se debaraseze de dependenta energetica, exact asa cum a facut-o si in 2014 cand a fost activat emgargo-ul rusesc al produselor vinicole moldovenesti . Atunci piata moldoveneasca s-a reorientat cu rapiditate catre piata europeana, iar rezultatul a fost ca pretul vinurilor moldovenesti a crescut, iar Republica Moldova nu a avut decat de beneficiat din iesirea de sub dependenta economica fata de Federatia Rusa.
Eforturile Uniunii Europene in rezolvarea crizei energetice
Totusi acest pret de 450$, mare calificat de unii, a fost negociat cu sudoare, perseverenta si cu un efort international considerabil. Mai ales avand in vedere lobby-ul pe care l-a facut Uniunea Europeana pentru Republica Moldova in procesul de negocieri.
Mai multe surse au subliniat faptul ca Federatia Rusa a conditionat oferirea unui pret mai ieftin in contractul de gaze cu Republica Moldova, dar numai daca ajusteaza acordul de liber schimb cu Uniunea Europeana si amana reformele pietei energetice convenite cu Bruxelles-ul.
Si aici este vorba despre “pachetul 3 de energie”, o reforma substantiala in sectorul energetic pe care Republica Moldova si-a asumat-o in cadrul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeana, prin care practic piata energetica ar urma sa fie liberalizata integral, iar consumatorii de energie electrica mari si mici sa aiba mai multe optiuni de furnizare a gazelor si a energiei electrice.
De asemenea, acordarea unei asistente macrofinanciare nerambursabile in valoare de 60 milioane de euro din partea Uniunii Europene catre Republica Moldova pentru a face fata crizei energetice a insemnat un ajutor considerabil care, cu toate ca pe termen scurt, dar i-a permis Republicii Moldova sa cumpere gaz din alte surse decat Gazprom.
Eforturile Romaniei in depasirea crizei
Dar sa nu uitam si de silinta statului roman de a grabi lucrurile, astfel incat o conducta de gaz sa lege cele doua teritorii romanesti, mai ales ca acesta chestiune a fost unul dintre “asii din maneca” ai Guvernului Republicii Moldova.
Pe viitor, desigur ca este necesara exploatarea la maximum a gazoductul Iasi-Ungheni-Chisinau, care a devenit operational abia din 1 octombrie 2021. Numai asa, Republica Moldova poate deveni mai independenta din punct de vedere energetic si ii poate demonstra Federatiei Ruse ca exista alternative viabile. Chiar daca prin acest gazoduct, Transnistria nu va primi gaze, acest traseu reprezinta un atuu al guvernului Republicii Moldova intr-un eventual viitor proces de negocieri cu Gazprom.
Un alt efort al Romaniei a constat in faptul ca Bursa Romana de marfuri si-a deschis operatiunile si ar fi urmat sa ajute la consolidarea securitatii energetice a Republicii Moldova, sa previna crizele din sector, pentru ca existenta unei platforme pe piata de gaze ar fi dus la diversificarea surselor de aprovizionare, actiune care a insemnat o alta oportunitate.
De asemenea, sunt sigur ca in cazul in care criza energetica din Republica Moldova ar fi continuat, Romania ar fi ajutat cu livrarea prin imprumut a unor cantitati de gaze suficiente pentru cel putin o luna, pentru a sprijini Republica Moldova la negocieri.
De ce au cedat rusii la conditiile de negociere ale Republicii Moldova?
Exista doua ipoteze pentru care rusii s-au grabit sa accepte conditiile de negociere ale Republicii Moldova: necesitatea de aprovizionare cu gaze a Transnistriei, anume prin conductele dinspre Ucraina si colectarea asa-zisei datorii istorice de 709 milioane de dolari.
Din pacate, aprovizionarea cu gaze naturale pentru partea stanga a Nistrului – Transnistria, nu reprezinta altceva decat o finantare continua a separatismului, avand in vedere faptul ca Tiraspolul are datorii de peste 7 miliarde de dolari fata de Gazprom, datorii care s-au acumulat pe parcursul a 30 de ani. De ce este aceasta chestiune o problema? In cazul in care Tiraspolul ar fi constrans sa plateasca pentru gazul pe care il primeste, acest asa-zis “stat”, acest teritoriu separatist ar suferi lamentabil falimentul.
O alta parte a monedei o reprezinta faptul ca transnistrenii mereu au depins de acest contract de gaze semnat de Moldovagaz cu Gazprom. In eventualitatea in care Gazoductul Iasi-Ungheni-Chisinau ar fi principala conducta de aprovizionare cu gaze, resursele de gaze nu ar ajunge catre Tiraspol, pentru ca nu exista o conducta care leaga Chisinaul de Tiraspol (gazul rusesc tranziteaza Ucraina si in asa fel ajunge catre Tiraspol). De aceea Federatia Rusa a fost mai indulgenta in negocieri, pentru a nu permite catastrofa de a ramane fara gaze un teritoriu pe care practic il alimenteaza artificial de la razboiul de pe Nistru din 1992 pana in prezent.
De asemenea, conform punctului 5 al Protocolului semnat intre Moldovagaz si Gazprom, partea moldoveneasca va efectua un audit al datoriei Moldovagaz catre Gazprom pentru gazul livrat consumatorilor de pe malul drept al Nistrului. Din punctul meu de vedere, acest punct al protocolului este principial, deoarece in sfarsit un audit international va stabili, de fapt cine are de fapt datorii in valoare de tocmai 709 milioane de dolari, pentru ca potrivit mai multor experti in energetica, datorii ar putea avea Gazprom fata de Moldovagaz (pentru partea dreapta a Nistrului) si nu Moldovagaz fata de Gazprom dupa cum afirma rusii.
Epilog
Dupa semnare contractului, Guvernul Republicii Moldova a asigurat cetatenii moldoveni ca acest contract dintre Moldovagaz si Gazprom a fost unul strict comercial si nu a implicat alte angajamente politice. In eventualitatea in care aceasta afirmatie este adevarata si nu am motive sa cred ca reprezentantii Guvernului Republicii Moldova nu sunt sinceri, atunci guvernarea pro-europeana de la Chisinau a negociat exemplar. Ramane sa vedem si contractul semnat, care ar putea fi facut public dupa o anumita perioada de timp pentru a ne convinge suta la suta de izbanda negocierilor. Chiar daca exista mai multe critici referitoare la acest contract si poate ca nu s-a obtinut cel mai bun pret pentru gaze, vedem ca de acum incolo Republica Moldova are ragaz ca in urmatorii ani sa nu mai fie atat de dependenta energetic fata de Federatia Rusa.
