Razboiul Crimeei: Cum a primit Rusia „un sut in fund” de la Occident pe pamant ucrainean, iar Romania s-a putut naste. Greu de crezut, dar una dintre cauze exista si acum
Razboiul Crimeei, desfasurat intre 1853 si 1856 si pierdut de Imperiul Rus in fata principalelor state din Occident, a devenit un simbol pentru confruntarea din 2022 din Ucraina, in care Vestul ajuta aceasta din urma tara si se afla intr-un conflict indirect cu puterea de la Moscova.
Ministrul britanic al Apararii, Ben Wallace, a declarat la o zi dupa declansarea invaziei ruse din 22 februarie 2022, ca ‚‚i-am dat un sut in fund tarului Nicolae, o putem face din nou’’.
Intre timp, Occidentul extins ajuta masiv Ucraina, inclusiv furnizandu-i zeci de mii de arme letale – de la drone la rachete antitanc – si a impus Rusiei cele mai dure sanctiuni cu care s-a confruntat vreodata un stat important, un adevarat ‚‚razboi economic’’.
Dar ce a fost Razboiul Crimeei si cum a ajuns el un simbol pentru confruntarea de azi?
Pentru romani acest razboi a fost unul extrem de important, pentru ca finalizarea sa a declansat procesul prin care statele romanesti s-au putut uni in ceea ce avea sa devina Romania.
Razboiul din 1853-1856 a fost purtat de Rusia pe de o parte si de Marea Britanie, Franta, Imperul Otoman (Turcia) si regatul Sardinia-Piemont (viitoarea Italie) de cealalta. Imperiul Habsburgic (Austriac) a jucat si el un rol de neutralitate ostila Rusiei, fortand-o sa se retraga din Moldova si Tara Romaneasca, teritorii sub suzeranitate otomana pe care le ocupase si apoi impingand-o spre pace.
Aproape tot razboiul s-a desfasurat in Peninsula Crimeea, pe atunci teritoriu rus, ulterior parte a Ucrainei si regiune pe care Rusia lui Putin a anexat-o in 2014.
Razboiul Crimeei: Izbucnire si desfasurare
Conflictul a inceput din cauza pretentiilor tot mai mari ale Rusiei asupra Imperiului Otoman, cu tarul revendicand dreptul de ‚‚protector’’ asupra supusilor crestini de sub stapanirea turceasca, mai ales in Palestina, si avand pretentii tot mai mari asupra statului condus de la Constantinopol. De altfel, Rusia a ocupat in vara lui 1853 Tara Romaneasca si Moldova pentru a forta mana sultanului otoman, insa acesta nu a cedat.
Principalele puteri occidentale, Franta si Marea Britanie, au luat partea Imperiului Otoman pentru ca nu doreau stricarea balantei de putere si cresterea fortei Rusiei. Aceasta dorea nu doar distrugerea Imperiului Otoman, ci si ocuparea stramtorilor dintre Marea Neagra si Marea Mediterana, ceea ce i-ar fi adus un mare avantaj strategic si ar fi fost o amenintare pentru franco-britanici.
Turcii, desi atacati in Armenia si chiar pe coasta de nord a Asiei Mici de flota rusa, au opus o rezistenta peste ce se asteptau rusii si chiar au reusit sa obtina niste victorii pe linia romaneasca a Dunarii – la Caracal, Calafat si Cetatea – si in Bulgaria.
Atacul flotelor franceza si britanica asupra Peninsulei Crimeea, in 1854, mai ales in zona portului Sevastopol, a fost actul cel mai important a ceea ce a devenit o confruntare crancena.
Italienii s-au alaturat si ei in 1855, iar punctul cel mai important a fost cucerirea Sevastopolului dupa un asediu de un an. Rusii si-au scufundat flota, au distrus fortul si s-au retras spre nord.
In cele din urma, rusii au fost siliti sa ceara pace. Rusia era sleita din punct de vedere economic de blocada occidentala, mai ales in Marea Baltica, iar costul razboiului devenea tot mai mare. Pe de alta parte, devenea evident ca fortele occidentale erau mult mai puternice, iar flota din Marea Neagra era distrusa.
Logistica dezastruoasa, printre cauzele infrangerii
Razboiul a fost unul cu multe erori si pierderi umane inutile din ambele parti, insa rusii au avut mari probleme in a sustine efortul si din cauza logistricii dezastruoase. O tara inapoiata cu o armata mare, Rusia nu reusea sa-si aduca la timp, aprovizioneze si coordoneze trupele.
Armata rusa se misca atat de prost incat trupele trimise de la mii de kilometri departare, din Franta si Marea Britanie, ajungeau pe front inaintea celor trimise in Crimeea din alte parti ale teritoriului rusesc.
Pe de alta parte, francezii au introdus o noua arma care i-a speriat pe rusi: Navele militare blindate cu motor pe aburi.
Marea scriitor rus Lev Tolstoi, participant la batalie, a descris acest dezastru logistic in cartea ‚‚Schite din Sevastopol’’, descriind mai ales cat de prost hranit si echipat era soldatul rus si cat de corupta era armata, ceea ce ducea la probleme de aprovizionare. De altfel, militarii rusi erau si prost instruiti, cei mai multi dintre ei fiind iobagi analfabeti. Desi rusii au luptat de multe ori cu abnegatie, occidentalii erau pur si simplu mai bine organizati, mai bine pregatiti si mai bine dotati.
Observatorii din 2022 au remarcat faptul ca armata rusa sufera de mari dificultati logistice si acum, in cadrul campaniei din Ucraina.
Urmari: Potolirea Rusiei si nasterea Romaniei
Tratatul de Pace de la Paris, care a pus capat razboiului, a insemnat o noua era pentru Europa de Est. Rusia, puterea dominanta, si-a calmat ambitiile de cucerire pe care le avusese dupa o serie de razboaie victorioase, mai ales ca Marea Neagra a fost demilitarizata. Umilit grav si slabit, Imperiul rus a trecut printr-un moment de criza si reevaluare.
Rusii au realizat ca traiesc intr-o tara inapoiata fata de puterile din Vest si au inceput o serie de reforme, inclusiv eliberarea din iobagie a majoritatii populatiei sale.
Principalele beneficiare ale pacii, desi neintentionat, au fost chiar statele romanesti. Tara Romaneasca (Valahia) si Moldova, desi nominal ramase sub controlul Imperiului Otoman, au devenit cvasiindependente si si-au putut decide in mare masura singure calea. Aflandu-se sub protectia Marilor Puteri europene, principatele romanesti si-au ales conduceri independente, unioniste – inclusiv ajutati de interventia occidentalilor dupa ce turcii au incercat sa fraudeze alegerile.
Mai mult, Moldova a recuperat de la Rusia sudul Basarabiei, pierdut prin anexarea din 1812. Acest teritoriu a fost din nou cedat Rusiei, sub presiune, in 1878, pentru ca Romania sa ia Dobrogea.
In schimb, romanii din Imperiul Habsburgic (Austriac) au avut de pierdut. Lipsita acum de sprijinul Rusiei dupa ce i-a fost ostila acesteia, Austria a fost invinsa in 2 razboaie, pierzand aproape toate teritoriile din Italia si pozitia dominanta in Germania. Asta a dus la compromisul cu elitele ungare si transformarea Imperiului Habsburgic in Imperiului Austro-Ungar, ce a avut ca efect pierderea de drepturi politice pentru romani.
Cel mai important efect pentru romani a fost ca din procesul inceput prin Tratatul de la Paris s-a putut realiza Unirea Principatelor din 1859, sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, actul de nastere al Romaniei moderne.
