In ciuda reformelor, mineritul cobaltului, esential pentru bateriile masinilor electrice, vine cu un cost ridicat pentru muncitorii din Congo
Dupa dezvaluirile privind munca copiilor si conditiile dificile din multe mine de cobalt, producatorii de automobile si companiile miniere au declarat ca vor adera la standardele internationale de siguranta, transmite The Washington Post.
Corespondenta Katharine Houreld si fotografa Arlette Bashizi au calatorit impreuna prin sud-estul Congo, vizitand minele industriale si artizanale din cele mai mari trei orase miniere de cobalt din tara.
FUNGURUME, Republica Democrata Congo – Alain Kasongo, corpolent si cu barba, a lucrat timp de patru ani conducand camioanele grele care transportau tone de minereu de cobalt dintr-o gaura imensa la una dintre cele mai mari mine din Congo. Vibratiile echipamentului si trepidatiile cauzate de trecerea peste teren accidentat in timpul turelor sale de 12 ore i-au creat probleme la coloana vertebrala, a spus el. In cele din urma, durerea din coloana vertebrala a devenit atat de insuportabila incat a avut nevoie de o interventie chirurgicala.
Fratele sau mai mare, Patchou Kasongo Mutuka, avea aceeasi slujba la aceeasi mina. El a suferit aceeasi accidentare si a avut nevoie de aceeasi operatie – la fel ca alti 13 soferi de excavatoare si camioane de la mina care au fost intervievati. Acestia si-au ridicat camasile pentru a dezvalui cicatricile chirurgicale si au intins fise medicale impaturite cu grija, care le confirmau relatarile.
„Ma durea atat de tare cand ma intorceam acasa, incat stateam treaz noaptea”, a declarat Alain Kasongo, in varsta de 43 de ani, aratand umflaturi si cicatrici pe corp in urma a ceea ce a spus ca au fost trei operatii.
Presiunea pentru a produce cobalt este enorma. Acesta este un ingredient esential in bateriile majoritatii vehiculelor electrice si a multor produse electronice de consum. Iar Republica Democrata Congo, sau Congo pe scurt, este regele cobaltului.
In urma cu sapte ani, dezvaluirile despre conditiile de munca dezastruoase din sectorul minier informal din Congo au ajuns pe prima pagina a ziarelor din intreaga lume, dupa ce Amnesty International si grupul congolez pentru drepturile omului Afrewatch au publicat un raport care detalia decesele si ranile suferite de nenumaratii copii care lucrau in minele de mici dimensiuni, adesea in tuneluri sapate manual, care se prabuseau frecvent si ii ingropau de vii pe tinerii mineri.
De atunci, apetitul global pentru cobaltul din Congo a crescut brusc, in principal din cauza cresterii dramatice a cererii de vehicule electrice. Aproape 90% din cobaltul produs in Congo, unde se afla jumatate din rezervele mondiale, intra in componenta bateriilor, inclusiv a celor utilizate de producatorii auto americani, francezi, germani, japonezi si sud-coreeni. Potrivit Agentiei Internationale pentru Energie, se estimeaza ca cererea de cobalt va creste de 20 de ori pana in 2040.
Raportul Amnesty despre exploatarea miniera a cobaltului in Congo si ampla acoperire de presa care a urmat au determinat industriile care produc si utilizeaza cobalt sa stabileasca standarde voluntare pentru aprovizionarea responsabila cu acest mineral. In prezent, multi producatori de automobile spun ca folosesc furnizori care sunt verificati pentru respectarea acestor standarde si care folosesc cobalt numai din mine industriale mecanizate, unde munca copiilor este interzisa.
Aceste mine industriale au reprezentat aproximativ 89% din productia de cobalt din Congo in 2020, potrivit unui studiu realizat de U.S. Geological Survey, desi persoane din industrie au declarat ca unele mine industriale mai mici cumpara minereu sapat manual si il includ in calculele lor. Cele mai mari mine, exploatate de companii precum Glencore, cu capital elvetian, si China Molybdenum (CMOC), spun ca nu cumpara minereu din minele sapate manual, cunoscute sub numele de mine artizanale. Fosti angajati, sefi de mine artizanale si locuitori care traiesc in apropierea minelor au declarat in interviuri ca ei cred ca acest lucru este adevarat, mentionand ca ar fi greu de ascuns convoaiele de camioane care transfera minereul din minele sapate manual.
Dar mineritul artizanal, nesigur, persista, la fel ca si munca copiilor. In locatiile vizitate de jurnalistii de la Washington Post, muncitori in slapi si tricouri rupte, inclusiv unii care pareau a fi adolescenti, se inghesuiau in gropile imense deschise sau coborau in tunelurile care strabat solul. Minereul lor este de obicei cumparat de intermediari si de mine industriale mai mici, rafinat la nivel local si apoi expediat in China, unde dispare in lantul de aprovizionare global opac.
Cu toate acestea, chiar si mineritul industrial poate fi periculos. In cadrul unor interviuri, 36 de actuali si fosti angajati din noua dintre minele industriale de cobalt din Congo au descris munca periculoasa depusa in fiecare zi. Unii au spus ca angajatorii lor i-au tratat bine pe muncitorii raniti si le-au oferit locuri de munca alternative, dar multi au povestit despre muncitori care au suferit rani care le-au schimbat viata la locul de munca si apoi au fost concediati sau le-au fost respinse facturile medicale, in ceea ce ei sustin ca a fost o incalcare a legislatiei congoleze.
Patrick Kazadi Mumba, un neurolog din orasul minier Lubumbashi, a tratat sute de mineri. El a declarat ca stie de cel putin 150 de operatori de masini grele – soferii de camioane mari si excavatoare – care au avut nevoie de operatii la coloana in ultimul deceniu, aproape toti pentru hernie de disc. „Vedeam oameni foarte tineri cu probleme la coloana vertebrala”, a spus el, numind rata de accidentare „foarte neobisnuita”. Cei mai multi dintre operatorii accidentati care au fost intervievati pentru acest articol aveau intre 30 si 40 de ani cand au fost operati.
Unii mineri isi ascund ranile pana cand acestea devin insuportabile, astfel incat sa poata continua sa lucreze. Operatorii de masini grele spun ca sunt expusi la vibratii puternice si constante pentru perioade lungi de timp, atat ziua, cat si noaptea, in timp ce lucreaza in schimburi de 12 ore cu o singura pauza, sase zile la rand.
In ultimii ani, guvernul congolez, companiile straine si Fair Cobalt Alliance, finantata de industrie, au cautat sa colaboreze cu cooperativele care conduc unele mine artizanale pentru a le imbunatati conditiile. Dar banii necesari pentru a spori siguranta sunt putini.
