A fugit in mare SECRET din Norvegia pentru a-si PASTRA copiii: „Tinta lor era David”

Postul Digi24 prezinta un nou caz al unei familii de romani care au avut de a face cu cu sistemul norvegian de Protectie a Copilului (Barnevernet).

Povestea dramatica a familiei Radoi incepe in aprilie 2013, in Spania. Ca multi alti romani, Jan si Ionela au plecat din Romania in speranta ca vor putea asigura copiilor lor, Madalina si David, un trai mai bun. Din cauza problemelor financiare, tatal a fost nevoit sa-si caute de lucru in alta parte, in Norvegia, in timp ce restul familiei a ramas in Spania. „Fata, dupa ce eu am plecat, a devenit foarte rebela, chiulea de la scoala, era obraznica cu profesorii, nu mai invata. Sotia se plangea mereu la telefon ca ea singura nu se mai descurca cu ea. De unde, initial, doream ca fata sa termine scoala in Spania, ne-am razgandit si am hotarat ca, imediat ce voi avea un job sigur si voi gasi o casa, voi aduce familia cu mine in Norvegia, tocmai pentru a nu scapa fata de sub control”, povesteste Jan Radoi.

Reintregirea familiei in Norvegia s-a produs in iunie 2014. Jan Radoi avea doua slujbe (una ziua, in constructii, alta noaptea, facea curatenie). Sotia a reusit sa se angajeze si ea la firma unde muncea sotul sau noaptea. Pe Madalina, de 14 ani, au inscris-o la o scoala pregatitoare, iar pe David, de 1 an, la gradinita. Un timp, lucrurile au mers bine, dupa care fata a inceput sa se planga ca se plictiseste in Norvegia, ca are toti prietenii in Spania si ca vrea ca familia sa mearga in vacanta acolo. „La un moment dat, sotia a spus ca nu e potrivit sa plece in vacanta de primavara, deoarece e foarte scurta si nu pot sta decat o saptamana, iar cheltuielile de drum fiind destul de mari e mai bine sa plece vara, deoarece pot sta doua-trei saptamani. Din acel moment, fata a devenit foarte rea, cauta numai cearta. Ii tot repeta mamei sale ca se va razbuna pe noi, ca o sa ne faca sa suferim foarte mult. Mama nu-i acorda importanta, iar la un moment dat fata a spus ca nu se lasa pana nu ma baga pe mine la puscarie”, relateaza Jan Radoi.

Situatia a degenerat intr-o seara. In urma unui schimb aprins de replici intre tata si fiica, aceasta a ripostat cu jigniri si si-a lovit parintele. La randul sau, tatal a reactionat lovindu-si fiica. „Fata a inceput sa planga si sa spuna ca ne denunta la politie. Eu, foarte bulversat, i-am spus sa faca ce crede de cuviinta”, continua tatal.

Temeri si interdictii. „Sotia a fost avertizata ca trebuie sa fie rece”

Dupa episodul mentionat, parintii au plecat la munca, iar la intoarcere nu au mai gasit nici unul dintre copii. Intre timp, fata sunase la Politie care, mai departe, contactase Barnevernet. „Am gasit plangerea fetei, pe calculatorul ramas deschis, in spaniola tradusa, in care eram prezentati foarte rau, cu multe exagerari. Afirma ca am batut-o cu pumnii si picioarele, ca ea are grija de toata casa, curatenie, gatit, etc. Dupa un timp, casa s-a umplut de politisti, au dat buzna in toate camerele, mi-au pus catuse si am fost tinut trei zile in arest. In acest timp, sotia a fost interogata de Politie si Barnevernet, copiii, care se aflau la alta familie, la fel”, povesteste Jan Radoi.

Dupa alte trei zile, Serviciul de Protectie a Copilului a stabilit programul de intalniri. „Am colaborat cu ei, le dadeam toate informatiile, spuneau ca putem sa contestam in instanta pentru a se intoarce copiii acasa. Nu intelegeam norvegiana, aveam traducator roman prin telefon. Ne-au recomandat sa ne puna ei la dispozitie avocat, dar traducatorii – erau diferiti la fiecare intalnire – ne spuneau, printre randuri, sa ne punem noi avocat si sa avem grija ce declaram, deoarece ei urmaresc doar sa ne ia copiii”, relateza tatal.

Parintii au mers, apoi, atat la scoala fetei, cat si la gradinita baiatului pentru a vedea ce se intampla cu cei doi. Educatoarea le-a spus sa nu mai vina, pentru ca nu vor primi niciun fel de ajutor de la gradinita, si ca ei i s-a interzis oricum sa stea de vorba cu familia. La scoala, parintii au stat de vorba cu un profesor, care le-a pus o multime de intrebari si a notat constincios raspunsurile, ca la un interogatoriu.

„Cei de la Barnevernet au recunoscut ca si-au dat seama ca fata e dificila, ca nu e adevarat ce declarase si ca nu avea niciun fel de urme de violenta pe corp. Urma sa avem, de fapt doar sotia, doua intalniri cu copiii, intalniri filmate, prin care se urmareau rectiile copiilor. Sotia a fost avertizata ca nu are voie sa fie emotiva, sa planga, trebuia sa fie rece si sa le explice copiilor ca trebuie sa se intoarca la familia aceea. In caz contrar, se intrerupea totul si se anulau celelalte intalniri cu copiii”, continua Jan Radoi marturisirea.

Dupa prima intalnire, fata a fugit de la familia la care fusese plasata si a venit singura acasa, la parintii sai. Cei de la Protectia Copilului au anuntat atunci familia Radoi ca s-au razgandit, ca o lasa pe fata in familie, dar ca vor face mai multe vizite acasa si ii vor supraveghea.

„Ne-au reprosat ca David nu se simte protejat de mama sa”

„Ne vizitau destul de des. Ne intrebau, pe ore, ce am facut, la ce ora servim masa, etc. (…) Ne interogau pe rand si ne puneau aceleasi intrebari sa vada daca raspunsurile coincid. Ne-au intrebat cum ne intelegem cu fata si am spus ca asculta acum si ca ii pare rau. Fata, la fel, spunea ca am depasit momentul si ca nu o invinovatim de cele intamplate. De unde la inceput pastrau aparentele de calm si amabilitate, vazand ca nu mai avem conflicte si probleme cu fata, deveneau tot mai nervosi. Ne spuneau ca vor sa ne ajute si ca trebuie sa declaram toate problemele noastre, altfel ei nu ne pot ajuta si ne scad sansele de a-l recupera pe David”, povesteste Jan Radoi.

Toate intrebarile parintilor cu privire la momentul reintoarcerii in familie a lui David si la motivele pentru care cel mic ramanea in grija unor straini ramaneau fara raspuns. „Atunci, ne-am dat seama ca tinta lor e David si ca se folosesc de conflictul cu Madalina pentru a-l lua definitiv pe cel mic”, sustine tatal.

La urmatoarea intalnire filmata mama-fiu, baiatul a fost deosebit de rece. „Sotia mea a ajuns acasa mai mult moarta decat vie, nu-si explica cum David, care o iubea foarte mult si sarea in bratele ei de fiecare data, s-a purtat ca si cum nu o cunostea. (…) La urmatoarea intalnire, ne-au reprosat ca David nu se simte protejat de mama sa si de aceea a fost rece cu ea. I-am intrebat daca baiatul plange dupa familia sa, iar ei ne-au raspuns ca doar o data a plans putin si de atunci deloc, ca se simte foarte bine in noua familie si s-a integrat”, relateaza Jan Radoi.

Cursa unui acord de colaborare

Avocatul angajat le-a explicat lui Jan si Ionelei Radoi ca Protectia Copilului le poate tine baiatul sase saptamani si ca ei au dreptul sa conteste in instanta in acest interval, avand sanse mari sa castige, deoarece nu exista vreun motiv ca Barnevernet sa retina copilul. „Dupa ce trecusera patru saptamani, cei de la Protectia Copilului ne-au anuntat ca David se intoarce acasa, dar ca trebuie sa semnam niste conditii, altfel nu se intoarce. Avocatul nostru ni le-a citit. Voi enumera cateva: la ora 7 seara, trebuie sa doarma, nu mai tarziu; nu are voie dulciuri deloc, doar in weekend putin; nu ridicam tonul la el, nu-l zgaltaim, nu il lovim; trebuie sa mancam toata familia la aceeasi ora; trebuie sa fie independent, sa se imbrace singur, sa se suie singur in masina. Ne-au spus ca vor veni in control la orice ora din zi si noapte, neanuntati, si ca suntem obligati sa deschidem”, povesteste tatal.

Angajamentul de colaborare a fost semnat pe 27 februarie 2015, prilej ca traducatorul norvegian sa-i avertizeze, intr-o pauza de discutii, sa aiba „foarte mare grija” ce semneaza. „Luni, pe 2 martie, am fost sunati ca la ora 11 baiatul se intoarce acasa, dar si ei vor sta cu noi si vor filma cum reactioneaza baiatul. Ne era teama, mai ales ca s-a purtat la intalnire foarte rece cu mama sa. Asteptam la intrare afara, a sosit o masina si a coborat baiatul. Cand ne-a vazut, au inceput sa ii curga siroi lacrimile, ii tremura buza de jos si a fugit direct in bratele mele. Si acum plang cand imi amintesc. Am intrat in casa, cele doua doamne doar filmau, nu interveneau. Era un munte de fericire baiatul, fugea ba in bratele noastre, ba le arata doamnelor jucariile, „uite asta e casa mea”, „uite baia”, „uite unde dorm eu”, fugea peste tot, era foarte fericit”, relateaza Jan Radoi.

Avocatul i-a avertizat pe parinti ca monitorizarea dureaza doua saptamani, la capatul carora Protectia Copilului decide daca inchide cazul sau il ia definitiv pe David. Le-a subliniat, totodata, ca odata semnat acordul de colaborare nu mai exista posibilitatea atacarii in instanta a deciziei Barnevernet.

Dupa intoarcerea copilului in familie, educatoarea de la gradinita i-a avertizat pe parinti ca toate reactiile si vorbele baiatului sunt monitorizate, iar cadrele didactice au obligatia sa noteze totul intr-un caiet. Tot ea i-a prevenit ca imbracamintea copilului poate fi si ea un motiv pentru ca acesta sa fie luat de Barnevernet, asa ca parintii trebuie sa aiba grija ca imbracamintea „sa nu fie prea scurta, rupta sau murdara”.

Controlul de la dentist si fuga

O romanca asistenta la un medic stomatolog, care avea copilul la aceeasi gradinita, a mai transmis parintilor un avertisment. „Mi-a zis sa avem grija ca aici legile copilului sunt foarte aspre si la controlul dentar, care e obligatoriu, copiii sunt dezbracati complet, li se fac poze si, la cea mai mica vanataie sau zgarietura ori alt semn, medicii sunt obligati prin lege sa anunte Barnevernet, care incepe imediat o ancheta”, relateaza Jan Radoi.

Dupa discutii cu mai multe persoane care aveau legaturi cu Serviciul sau informatii despre functionarea acestuia, familia s-a decis sa nu mai astepte verdictul Protectiei Copilului si sa plece din Norvegia. „Am plecat in secret fara sa anuntam pe nimeni. Nici pe prieteni, nici pe seful meu. Am lasat cheile de la munca in camera noastra, cu un bilet in care explicam motivele gestului nostru. Am lasat tot ce aveam – televizor, electronice, sculele mele de constructii -, pentru a nu-si da nimeni seama ca am plecat. (…) Ne era frica, eram disperati, ne temeam ca nu vom putea parasi teritoriul Norvegiei. Am scos bateriile din toate telefoanele, am luat doar lucruri din dormitoare ca nimeni sa nu banuie ca suntem plecati pana iesim din Norvegia. Am condus continuu, am ocolit 800 km in plus prin Suedia, deoarece la Kristiansand, cu bac-ul, era control si ne temeam. Am iesit dimineata din Norvegia, conduceam si plangeam cu totii gandindu-ne prin ce am trecut. Am ajuns cu bine in Romania, dar complet epuizati. Aceasta e povestea noastra, am spus totul chiar daca sotia m-a sfatuit sa nu mai zic nimic, sa ingrop totul”, isi incheie povestea tatal.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook