A inceput „albirea” doctoritelor acuzate de omor calificat? Gabriel Diaconu, consilierul lui Rafila: „In scandalul de la Spitalul Sf Pantelimon ne uitam la anatomia unei mistificari”
In timp ce o tara intreaga urmareste cu oroare intamplarile halucinante petrecute la Spitalul Sf Pantelimon, intrebandu-se, ca si in cazul „azilelor groazei”, cum de a fost posibil asa ceva, iata ca apar deja voci gata sa le cautioneze pe doctoritele acuzate de omor calificat.
Psihiatrul Gabriel Diaconu, consilier al ministrului Sanatatii, Alexandru Rafila, da de inteles, pe pagina sa de Facebook, ca lucrurile nu stau chiar asa cum au fost prezentate de presa si de procurori:
„Continui sa imi mentin parerea ca in scandalul de la spitalul Sf. Pantelimon, unde mai multi medici sunt acuzati c-ar fi scazut intentionat medicatia unor pacienti terminali cu scopul de-a precipita decesul, nu reflecta neaparat adevarul, deci ne uitam la anatomia unei mistificari. (…) Justitia de presa nu e justitie, cat o forma de justitiarism. Asa cum exista acuzare, exista si aparare. Fie orice persoana acuzata, pana nu e emisa o sentinta judecatoreasca motivata, definitiva, irevocabila, prezumtia nevinovatiei este regula si nu exceptia.
Sectia de ATI este un loc unde se duce ultima lupta cu moartea. Sunt, indubitabil, oameni care au trait pentru ca au ajuns in ATI la spitalul Sf. Pantelimon. Procurorii spun ca sunt niste oameni care au murit pentru ca au fost omorati de doctori la spitalul Sf. Pantelimon.
Intrebarea e ”de ce”? Cui prodest? Cata vreme ai – ipotetic – toate paturile din ATI blocate, si ai cazuri cu sanse mai bune de supravietuire in UPU care nu pot fi transferate, este un gest compasionat sa curmi suferinta unui bolnav cu sanse minime de supravietuire ca sa faci loc altuia care poate va trai? Asta s-a intamplat, daca asta s-a intamplat, acolo?
Tehnic vorbind, acolo unde discutam copaci, nu padure, procurorii pronunta termenul care da frisoane pe spinare: omor cu premeditare. Dar acelasi diavol sta in detalii, si de buna seama raman lucruri de descris, explorat si expertizat pana la momentul trimiterii in judecata a persoanelor astazi retinute. Si multe, multe intrebari”, scrie Diaconu.
Psihiatrul face o paralela intre situatia de la Sf Pantelimon si alte situatii petrecute in intreaga lume, in pandemia de COVID, cand „medicii au lasat pacienti sa moara in pace, acolo unde ventilatia mecanica violenta ajungea sa le rupa, la propriu, plamanii uzi de pneumonie. Au fost situatii cand, cu acordul familiei, persoana a fost tinuta pe minim suport, mai degraba decat sa ii fie stimulat medicamentos aparatul cord-pulmon, acolo unde nu se mai inregistra activitate cerebrala.
Multi medici au explicat, in lunile acestea, realitatea ca medicamentul folosit, noradrenalina, nu este unul salvator de viata, este doar parte a unui complex de proceduri si interventii avansate care sustin viata. Este un vasopresor, sustine tensiunea arteriala, ajuta muschiul inimii sa bata (mai) competent, dar (doar) pe termen relativ scurt.
Da, procurorii propun ca, in cazul de la Sf. Pantelimon, intentia medicilor a fost criminala. Daca beneficiul secundar – sa zicem – era sa doarma garda linistita, vorbim de o situatie extrema, care cere un maxim de pedeapsa. Sau daca beneficiul secundar ar fi fost un alt fel de folos, bunaoara alt pacient care sa fie prioritizat pe patul eliberat. E o alta situatie nemernica. Dar sa tii o sectie ATI ca salon de paliatie contrazice insasi menirea ”terapiei intensive”.
Inainte de-a cimenta teama infama de Sf. Pantelimon, trebuie insistat ca, anual. spitalul asta vede zeci de mii de pacienti. Trebuie observat ca indicatorii de mortalitate per ATI nu sunt secreti, astfel ca nu e nicio diferenta intre performanta pe protocoale intre Pantelimon, Floreasca, sau Municipal.
Procurorii spun o naratiune folosind anumita optica, probatoriu, si cauta sa-si dovedeasca teza. Fara conceptul de ”audiatur altera pars”, adica cealalta parte a adevarului juridic, cel unde persoana acuzata isi expune punctul de vedere, nu ne aflam in fata unui proces, sau judecata, corecte.
Exista o intrebare careia procurorii nu-i pot raspunde: Daca esti copilul pacientului care moare in ATI, sustinut in viata (doar) de noradrenalina, dar jos in UPU e parintele unui copil care nu poate urca pe ATI pentru ca nu sunt paturi, acolo unde asta i-ar salva viata, ai accepta trocul? Dar daca doctorul face trocul asta, e salvator sau criminal?”, isi incheie postarea Gabriel Diaconu.
