„A venit acum momentul sa ies din TACERE” – Articol devastator al lui Liiceanu la adresa lui Basescu

Scriitorul Gabriel Liiceanu a publicat pe Contributors un articol foarte dur la adresa lui Traian Basescu, in care sanctioneaza metamorfoza fostului presedinte. „Basescu a devenit anti-Basescu. Viata lui care capatase contur ca intreg, care se stransese ca intr-un varf de lance in punctul de culminatie al destinului lui, s-a faramitat in mii de cioburi, disparand definitiv din campul privirii noastre”, scrie Liiceanu.

Iata articolul:

„L-am auzit candva pe domnul Basescu – era in vremea primului sau mandat ca presedinte al Romaniei – spunand: „M-am schimbat cu fiecare treapta pe care am urcat-o pe scara puterii. Gradul meu de raspundere este acum altul decat cel pe care-l aveam inainte de a deveni presedinte al tarii”. Si l-am crezut. Dar nu „pe cuvant”, ci in virtutea unor gesturi pe care le-a facut ca om de stat.

Cand alegi un om politic sau cand il sustii in mod public, nu inseamna nici ca te casatoresti cu el, nici ca iti devine „prieten”. Neajunsul alegerilor moderne tine de faptul ca in societatile cifrelor mari nu stim in mainile cui ne punem soarta. Nimeni nu-i cunoaste cu-adevarat pe candidati. Toti apar la rampa purtand fardul gros al promisiunilor si al bunelor intentii. Nimeni nu-ti garanteaza ca nu vei deveni, odata ajuns la carma cel pe care l-ai ales, victima cabotinismului lui. Oricum vei alege o masca. Si vei afla prea tarziu ca te-ai inselat. Iar clar-vazatori in pacla politicului nu cred sa existe. De aceea, alegerea ta nu este neconditionata. Optand pentru un candidat sau altul, inseamna doar ca ai investit in cineva o speranta. Ai mizat pe faptul ca valorile tale politice vor fi slujite de el. Sprijinul i-l dai pentru tine si firesc e sa fii pregatit oricand sa-l amendezi pentru derapajele lui.

Creditul pe care i l-am dat presedintelui Traian Basescu pentru cele doua mandate ale sale nu-l regret nici astazi. Angajand Romania pe o traiectorie occidentala si activand primul, dupa 15 ani de coruptie bine instalata, justitia tarii, el m-a slujit. S-a inconjurat cu consilieri de prima mana si de la numirile pe care le-a facut in punctele-cheie ale justitiei (Macovei, Morar, Kovesi) a inceput totul. A reparat cat se putea repara din dezastrul pe care l-au lasat in urma, mafiotizand salbatic tara, presedintia lui Ion Iliescu si guvernarea lui Adrian Nastase.

Dar ce s-a intamplat apoi, dupa ce Traian Basescu a coborat treptele puterii, tine de misterioasele abisuri ale firii omenesti. E drept, in toti acesti ani din urma, pusi sub teascul vremurilor, nu putini oameni din jurul meu m-au stupefiat prin nebanuitele lor schimbari la fata. Dar nici unul atat de mult ca fostul presedinte al tarii. Caci scara pe care Traian Basescu a urcat, pentru a o cobori apoi pe cealalta parte, pare desprinsa astazi dintr-un basm populat de obiecte fermecate: ea i-a retras la coborare tot ce-i daduse la urcare. Odata ajuns jos, la picioarele scarii, Traian Basescu a redevenit ceea ce pesemne fusese inainte de a incepe urcusul: un contorsionist. Dar nu unul de rand. Pierzand parghiile puterii, care-i dadusera alura omului de stat, Traian Basescu a reimbracat uniforma politicianului care se lasa strabatut de frisonul luptei deindata ce simte mirosul mocirlei. Sau poate nu se gandise niciodata ca justitia pe care o activase se va intoarce candva asupra celor din jurul lui? Cert e ca, asemeni acelui personaj din mitologia greaca, a inceput sa-si devoreze copiii.

Oricum, pare ca „cineva” care statea la panda in el i-a tras soclul de sub picioare si ca, dintr-odata, magia s-a destramat. Basescu a devenit anti-Basescu. Viata lui care capatase contur ca intreg, care se stransese ca intr-un varf de lance in punctul de culminatie al destinului lui, s-a faramitat in mii de cioburi, disparand definitiv din campul privirii noastre.

Foarte putini oameni isi pot trai viata ca intreg. Cei mai multi ne-o croim din peticele pe care existenta ni le scoate in cale. O ingropam in compromisuri, fara sa ne pese in ce arhitectura va incremeni silueta ei finala. Dar pana unde poate merge compromisul intr-o viata, fie ea si una de politician?

Cel care in noiembrie 2006 citise in Parlament discursul de condamnare al comunismului fara sa se lase intimidat de huiduielile huliganilor lui Vadim Tudor, cel care trecuse prin doua destituiri infruntand singur chipurile schimonosite de ura ale celor 322 de parlamentari, cel care declarase ca intre fratele lui si justitie alege justitia poate fi regasit astazi alaturi de cele mai sinistre figuri din peisajul nostru politic, contestand cot la cot cu ei DNA-ul si deplangand distrugerea de catre justitie a „marilor oameni de afaceri romani”. Adica, nici mai mult nici mai putin, decat pe cea a ofiterilor sub acoperire din vremea lui Ceausescu. Acelasi om care vorbea candva de „slugile platite de la televiziunile mogulilor” (pe care acum le frecventeaza) ii numeste astazi pe ziaristii care, manati de un crez, l-au sprijinit in clipele grele ale mandatelor lui, „lingai de buna voie”. Pe scurt, il vedem aproape seara de seara facand zob cu fiecare aparitie in public toate valorile care pareau ca, slujindu-le, l-au transfigurat.

Nu am de gand sa dau nimanui socoteala pentru optiunile mele politice. Dupa cate stiu, intr-un spatiu care se pretinde democratic, ele sunt total libere si neincriminabile. Si nici nu cred ca atunci am gresit.

Dimpotriva, mi-e greu si astazi sa-i inteleg pe acei dintre confratii mei care, in fierbintea vara a lui 2012, s-au ridicat, cu pumnii stransi si cu ochii scosi din orbite, impotriva presedintelui tarii. Nu le-a fost rusine sa se trezeasca, luati de vartejul urii lor, alaturi de Ponta, Voiculescu si Crin Antonescu. Nici unul, nici o clipa, nu a suflat de atunci vreo vorba despre acest ceas de rusine al vietii lor.

In schimb, in ce ma priveste, cred ca a venit acum momentul sa ies din tacerea stupefiata in care m-a aruncat de-o vreme metamorfoza celui ce a urcat glorios si a coborat indecent scara puterii si caruia, vreme de zece ani, i-am acordat increderea mea. Ar fi incorect fata de mine insumi sa nu o fac si, cred, intr-un sens anume, si fata de el”, a scris Liiceanu pe Contributors.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook