Acordul dintre Kosovo si Serbia inseamna restrangerea influentei Rusiei in Balcani
La 18 martie, in orasul-statiune Ohrid din Macedonia de Nord, presedintele sarb Aleksandar Vucic si prim-ministrul statului Kosovo, recunoscut partial, Albin Kurti, au convenit asupra unei foi de parcurs pentru punerea in aplicare a unui acord care ar trebui sa puna capat unuia dintre cele mai acute conflicte din Balcani, scrie Eurointegration.
Un razboi este pe cale sa izbucneasca intre Serbia si Kosovo – aceasta a fost stirea care a aparut cu regularitate in mass-media mondiala pe parcursul anului trecut.
Si, desi conflictul permanent este starea normala a relatiilor dintre Belgrad si Pristina, pe fondul agresiunii Rusiei impotriva Ucrainei, riscurile unui nou razboi in Europa nu au fost niciodata mai mari.
Acest lucru a fortat UE sa isi indrepte atentia asupra evenimentelor din Balcani si sa incerce sa obtina un acord de pace global care sa rezolve majoritatea conflictelor dintre Serbia si Kosovo.
Planul a fost elaborat de Franta si Germania si s-a bazat pe experienta germana cu RDG-ul socialist (principiul „nerecunoastere, dar cooperare”).
La 27 februarie, prim-ministrul kosovar Kurti si presedintele sarb Vucic au aprobat un acord de normalizare a relatiilor dintre cele doua tari.
Conform acestui plan, Serbiei i s-a propus sa faca acest lucru de facto, fara a recunoaste independenta de jure a Kosovo.
Adica sa faca schimb de misiuni, sa renunte la practica de a vorbi in numele locuitorilor din Kosovo si, cel mai important, sa dea unda verde pentru aderarea Kosovo la organizatiile internationale, in primul rand la ONU si la Consiliul Europei.
Concesia Kosovo a fost sa accepte crearea Asociatiei Comunitatilor Sarbe, o asociatie a municipalitatilor in care etnicii sarbi sunt majoritari, cu posibilitatea ca aceasta asociatie sa primeasca finantare de la Belgrad.
In aceasta privinta, prim-ministrul kosovar Albin Kurti a fost mult mai norocos decat presedintele sarb – actuala opozitie kosovara este formata din acele partide care s-au angajat sa creeze Asociatia Comunitatilor Sarbe in 2013.
Presedintele sarb Aleksandar Vucic a fost supus unor critici devastatoare atat din partea opozitiei radicale, cat si din partea aliatilor din coalitie.
Acestia sunt ingrijorati de prevederea din textul acordului care afirma ca „Serbia nu se va opune aderarii Kosovo la nicio organizatie internationala”. Adversarii lui Vucic interpreteaza aceasta prevedere ca pe o recunoastere hibrida a independentei Kosovo.
Prin urmare, opozitia cere nu numai alegeri anticipate, ci si un referendum national privind acordul cu Kosovo (desigur, in acest scenariu, acordul va fi respins) si il ameninta pe Vucic cu raspunderea penala pentru un acord care contravine Constitutiei si care afirma in mod clar ca Kosovo este parte integranta a Serbiei.
Se pare ca, la 18 martie, Vucic a reusit de fapt sa evite semnarea foii de parcurs pentru punerea in aplicare a acordului – dupa cum s-a aflat ulterior, planul de lucru a fost aprobat verbal.
UE i-a facut astfel o concesie lui Vucic, dar este putin probabil sa ii permita sa ignore punerea in aplicare a acordului.
Ce s-a convenit la Ohrid?
Atat Serbia, cat si Kosovo au trebuit sa recunoasca faptul ca Acordul privind normalizarea relatiilor dintre cele doua tari, redactat de Franta si Germania si aprobat la 27 februarie, devenea parte integranta a procesului de aderare la UE. In consecinta, nepunerea in aplicare a acordului „poate avea consecinte negative directe asupra proceselor lor de aderare si asupra asistentei financiare pe care o primesc de la UE”.
La randul sau, Kosovo ar trebui sa inceapa imediat negocierile cu UE pentru „a stabili acorduri si garantii specifice pentru a asigura un nivel adecvat de autonomie pentru comunitatea sarba”. Aceasta se refera la crearea Asociatiei Comunitatilor Sarbe – statutul acestei organizatii a fost deja aproape convenit.
Se asteapta ca lucrarile privind infiintarea asociatiei sa fie finalizate in termen de 150 de zile.
Un comitet special de monitorizare, care va include reprezentanti ai tuturor partilor sub presedintia UE, va supraveghea punerea in aplicare.
Dar va fi acest lucru suficient in conditiile in care o parte semnificativa a societatii sarbe, precum si Federatia Rusa, este impotriva acordului?
Partenerii de coalitie ai partidului lui Vucic nu isi ascund nemultumirea fata de acord.
Progresul realizat de Uniunea Europeana in dialogul dintre Serbia si Kosovo reprezinta o provocare pentru influenta Rusiei in regiune.
Continuarea conflictului garanteaza ca Serbia va ramane pe orbita ruseasca.
