Actrita Elena Caragiu, fosta sotie a lui Toma Caragiu, a decedat in SUA, la varsta de 87 de ani

Fosta sotie a marelui actor Toma Caragiu, actrita Elena Caragiu, a decedat in Statele Unite, pe 14 noiembrie 2024. Nascuta pe 18 septembrie 1937, intr-o familie de intelectuali din Bucuresti, ca Elena Bichman, ea a fost botezata in ritul romano-catolic, desi tatal sau era evreu de origine ucraineana.

Dupa terminarea liceului, a urmat Facultatea de Geologie la Universitatea din Bucuresti. In 1959 s-a casatorit cu actorul si dramaturgul Paul Ioachim, dupa ce in 1958 isi realizase visul de a intra la Institutul de Arte (IATC), pe care l-a absolvit in 1962. Inainte de a lua repartitia la Ploiesti si de a-l intalni pe Toma, Elena a jucat roluri principale la Bucuresti , ca urmare al succesului cu filmul Porto Franco (rolul Evantia): in 1962, Olguta, in „Sonet pentru o Papuse”,regia Lucian Giurchescu Teatrul „C. Nottara”; 1964, rolul principal in „Baiat bun dar cu lipsuri” Teatrul Giulesti, apoi „Insula” de M. Sebastian la Tetrul de Comedie, etc.

Repartizata la „Teatrul din Ploiesti” in 1963, a inceput repetitiile in regia lui Valeriu Moisescu la doua piese, cu actorul Toma Caragiu, care era directorul teatrului. Repetitiile au starnit o puternica pasiune, care l-a facut pe Toma Caragiu sa divorteze de actrita Maria Bondar. Dupa un an, Elena a divortat si ea. Cuplul Elena si Toma Caragiu s-a mutat in Bucuresti, iar Toma a fost angajat la Teatrul Bulandra.

Intre 1967-68, nefiind angajata inca in Bucuresti, Elena a acceptat solicitarea Teatrului Tineretului din Piatra Neamt, unde a jucat in 1968 rolul Dorotheii din „Vrajitorul din Oz”, Dorina in „Ziaristii” – ambele in regia lui Ion Cojar -, Silvia in „33 de Scrisori anonime” regia Zoe Anghel, etc. Intre 1969-1972 a fost angajata la „Teatrul Bulandra”, unde a jucat Regina in „Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Marietta Sadova, Jenea in „Valentin si Valentina”, de Aleksei Arbuzov, regia Adrian Georgescu, precum si in „Spectacolul de Muzica si Poezie” alaturi de Florian Pittis si Ion Caramitru, in regia lui Valeriu Moisescu.

Repetitiile intrerupte la „A Douasprezecea Noapte” de Shakespeare, din cauza bolii regizorului Aureliu Manea, au facut ca acest proiect sa se termine pe scena Teatrului National din Cluj-Napoca. In 1973 a jucat rolul Violei in „A Douasprezecea Noapte”, apoi pe acela al vaduvei din „Poveste Vietnameza”, precum si rolul Veta din „O Noapte furtunoasa” de Caragiale, in regia lui A. Manea. In 1975, dupa o serie de intreruperi in activitatea teatrala ca urmare a unui contract cu un disc la Paris, in 1975-76 a jucat pe scena „Teatrului National Craiova” rolul Lady Macbeth in „Macbeth” de Shakespeare, regia Florica Malureanu.

In 1977, la sase luni de la tragicul deces al lui Toma Caragiu in cutremurul din 4 Martie, Elena paraseste singura tara, indreptandu-se cu masina spre Paris, unde isi continua cariera inceputa din anii 70′ sub numele de Helene Cara, cu un disc (single) in franceza dupa cantecele Mariei Tanase. In 1978 lucreaza cu compozitorii Michel Phillipe Gerard si Vladimir Cosma.

In acelasi an (1978), Helene Cara scrie la Paris un one woman show despre emigratie dupa poemele lui Bertolt Brecht pe muzica lui Kurt Weill:” Chassee de Sept pays”. Reprezentatiile la Thetre de l’Atelier au fost intrerupte de sosirea vizei sale de emigratie in America. Pe 21 iunie 1978 Elena ajunge singura la New York. Varul ei medic, care o sponsoriza, murise de atac de cord la scurt timp inainte de sosirea ei. Cautand de lucru la Asociatia Actorilor pe Broadway, cunoaste din intamplare o regizoare si directoare de teatru, Bridget Cusack, careia i-a placut manuscriptul show-ului scris la Paris. L-a tradus in engleza, i-a propus lui Helene Cara sa schimbe titlul show-ului in „B.B.” (Bertolt Brecht) si sa inceapa repetitiile la teatrul sau din New York -Academy Arts Theatre.

In 1979 Helene cunoscuse un tanar inginer roman cu nume american, John Chester, stabilit la New York din 1976. S-au imprietenit de la inceput si incetul cu incetul prietenia lor s-a transformat in dragoste. Dupa cativa ani, au cumparat impreuna o casa pe locul unde a fost festivalul de muzica de la Woodstock, la o ora de New York. S-au casatorit ii 1982 in Bahamas; Helene Cara a devenit Helene Cara Chester, numele legal obtinut la cetatenia americana acordata in 1984. Din pacate, stresul adaptarii si depresia latenta dupa tragedia cutremurului s-au accentuat. Doctorii au prescris repaus si liniste. Helene si John se muta din New York la Woodstock Bethel. Dupa trei ani de repaus si ameliorare a sanatatii, Helene si John deschid o agentie de Real Estate „2000 Homes Realty Inc.”, iar in 2004 Helene primeste „The Ronald Reagan Gold Medal”as Business Woman of the Year (Wall Street Journal, 2004).

In 2008, Elena a revenit in Romania dupa 31 de ani. Impreuna cu un grup de actori, scriitori si regizori (Radu Beligan, Ion Cocora, Petre Bokor, Horatiu Malaele,etc.), a infiintat Asociatia Toma Caragiu pentru a infiinta o Casa Memoriala in memoria marelui actor. Cu aceasta ocazie a lansat si propria ei carte, „O simpla Vizita”, care povesteste marea lor iubire si elucideaza multe „povesti” inventate dupa plecarea ei. Exprimandu-si intentia de a inaugura „Casa Memoriala Toma Caragiu” pe locul vechii case care nu i se mai putea retroceda, primarul din Peris s-a oferit sa-i dea un teren langa gara, in parcul „Toma Caragiu”. In 2013 s-a turnat fundatia, pe baza planurilor inmanate de Helene/Elena primariei inca din 2009.

Din pacate, din lipsa de timp, precum si in urma pierderii unor sponsori, lucrarile au trebuit amanate pana in 2015-2016. Dupa terminarea tezei de Doctorat in 2016, Elena va reveni in Romania si va reincepe inaltarea acestei case, pe fundatia existenta la Paris. Obstacole birocratice ridicate in 2011 de Ministerul Culturii Bucuresti au facut ca Asociatia Toma Caragiu sa hotarasca sa schimbe numele Casei Memoriale in „Centrul de Comedie Toma Caragiu.” Acest centru va gazdui in fiecare an (August 21-28) festivalul “Soparlitza” cu premii pentru cei mai buni actori de comedie ai anului.