„Adevarul despre ursii din Romania”. Explicatiile unui specialist: „Nimeni si nimic nu-i dezvata pe ursii ‘umanizati’ de abonamentul la cantina tomberonului”
Neculai Marcel Flocea, profesor la Universitatea Stefan cel Mare, Facultatea de Silvicultura, afirma ca problema ursilor din Romania nu are nicio legatura cu defrisarile. „De ce ies ursii? Le e mai lesne sa se hraneasca prinzand animale domestice sau consumand resturi menajere, decat sa vaneze animale salbatice agere si cu simturi ascutite si mereu treze”, afirma Flocea.
Flocea Neculai – Marcel a lucrat 3 ani de zile in Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, s-a ocupat de Inspectia de stat pentru vanatoare si salmonicultura si este in prezent profesor la Universitatea Stefan cel Mare, Facultatea de Silvicultura. Intr-un text publicat pe site-ul Cu bocancii prin Romania, el a explicat cum a aparut problema ursilor in Romania.
„Daca ati avea putine cunostinte de ecologie elementara, cam cat un scolar din clasa a VII-a, spre-o pilda, ati sti ca acele pretinse ‘defrisari masive’ sunt foarte favorabile pentru populatiile de cervide – mai intai, pentru ca in spatiile mari si luminate se instaleaza vegetatie ierboasa si arbustiva abundenta, baza furajera ce are ca o consecinta pe termen scurt si mediu sporirea efectivelor acestor consumatori primari.
Pe seama populatiilor mai mari de erbivore, cresc in al doilea val cele de carnivore: jderi, rasi, dar mai ales lupi si ursi (ultimii, omnivori de fapt)!
Mai mult ursii pasc, consuma fructe de padure a caror productie creste in asa zisele taieturi. Cresterea numarului de pradatoare face sa scada mai apoi, numarul de erbivore, are loc regenerarea mai rapida padurii (caci si presiunea de pe seama erbivorelor scade) si este urmata firesc de diminuarea ulterioara a numarului carnivorelor – consecinta a scaderii resursei de hrana. Sunt cicluri ce se succed, cu maxime si minime populationale, vizibile si pe intinsele paduri ale taigalelor in care omul lipseste dar unde incendiile naturale de padure ‘defriseaza’ arii extinse.
De ce ies ursii? Le e mai lesne sa se hraneasca prinzand animale domestice sau consumand resturi menajere, decat sa vaneze animale salbatice agere si cu simturi ascutite si mereu treze. Ursul e un oportunist. Odata ce identifica un ‘loc de hranire’ il frecventeaza si devine teritorial (incearca sa il apere). Studiaza locul, se familiarizeaza cu prezenta oamenilor si nu-i mai considera o amenintare. Le dispare astfel teama si apar tot mai mult timp in zone populate.
Iar cei crescuti in ‘orfelinate’ nu se pot renatura (salbatici) niciodata.
Cine este vinovat? Rezumand, daca se taiau paduri, ursii erau acolo, in marile parchete unde gaseau hrana din belsug, si nu intre oameni!
Ursul, fiindca e in varful piramidei trofice, practic nu are dusmani naturali si se poate inmulti nestingherit. Suprapopulate, padurile nu mai pot gazdui efective prea mari mai ales cand ursii mari sunt foarte teritoriali, masculii in principal si-i alunga de la hrana pe cei mai tineri.
Noi avem cele mai mari populatii de carnivore mari din Europa, fara Federatia Rusa. Aceste populatii au fost stabile chiar si cand s-a vanat, constant si controlat. Acum cand sunt puse sub ocrotire exagerata, va trebui sa asumam responsabilitatea pentru pagube, si disconfort, si pericolul potential.
Sau va trebui sa reglam cu arma efectivele pana la capacitatea de suport.
Nimeni si nimic nu-i dezvata pe ursii ‘umanizati’ de abonamentul la cantina tomberonului, din pacate.
Sa incercam sa ne intelegem: ori se taie padurea si deci le e bine ursilor, ori invers! Pai, ori ca ca, ori ca ca? Nu vreti sa va hotarati? Ca si cu slanina-n pod, si cu curechiul uns, nu se poate!
Natura ne vorbeste dar limbajul ei nu e pentru neinitiati. Iar o intelegere complexa este necesara”, a scris Flocea pe Cu bocancii prin Romania.
