Aeolus: „Satelitul imposibil” care a cartografiat harta vanturilor de pe Pamant este gata sa cada in Atlantic

Un satelit construit de britanici este asteptat sa cada pe Pamant in cursul zilei de vineri, dupa ce a incheiat o misiune de cartografiere a vanturilor planetei, scrie BBC.

Sarcina satelitului Aeolus a fost sa lanseze fascicole laser in jos prin atmosfera pentru a urmari miscarea aerului in orice loc, la orice altitudine, in intreaga lume. Apoi a captat semnalul de intoarcere cu un radar foarte puternic. Datele obtinute in acest fel timp de cinci ani au fost transmise pe Pamant pentru a se face o harta a tuturor vanturilor de pe Terra.

Cum functiona Aeolus:

– Aeolus a lansat un fascicol laser ultraviolet prin atmosfera si a masurat semnalul de intoarcere cu ajutorul unui telescop de mari dimensiuni
– Fascicululul de lumina a fost reflectat de moleculele de aer si de particulele mici care se miscau in vant la diferite altitudini
– Meteorologii si-au ajustat modelele numerice pentru a se potrivi cu aceste informatii, imbunatatind precizia prognozelor meteorologice
– Cel mai mare impact a fost inregistrat in cazul prognozelor cu raza medie de actiune – cele care analizeaza conditiile meteorologice pentru cateva zile.
– Aeolus a jucat un rol esential in timpul pandemiei Covid-19, inlocuind datele despre vant pierdute din cauza lipsei avioanelor.

Proiectul a fost foarte aproape de a nu se lansa deloc – din cauza dificultatii de a-l face Aeolus sa functioneze in parametri.

Timp de mai bine de un deceniu, inginerii s-au luptat sa dezvolte un instrument cu raze ultraviolete care sa poata functiona suficient de mult timp in vidul din spatiu. Iar aceasta intarziere a facut ca Aeolus sa fie supranumit „satelitul imposibil”.

Inginerii, sub conducerea Agentiei Spatiale Europene (Esa), au perseverat din cauza premiului oferit – prima vedere cu adevarat globala a modului in care se comporta vanturile pe Pamant, de la suprafata pana in stratosfera (0-30 km).

Cu toate acestea, in cei zece ani necesari pentru ca Aeolus sa ajunga la rampa de lansare, in 2018, plus alti cinci ani ca sa isi indeplineasca misiunea, practicile pentru deorbitarea satelitilor iesiti din serviciu s-au schimbat.

Acum, acestia trebuie sa aiba capacitatea fie de a-si localiza cu precizie caderea inapoi pe Pamant intr-o zona sigura, fie sa existe certitudinea ca vor arde complet la trecerea prin atmosfera.

Iar Aeolus, de peste o tona, nu reuseste in niciunul din cazuri. Sistemul sau de propulsie este prea slab pentru a-l directiona spre locul desemnat si este probabil ca doar 20% din hardware-ul sau sa supravietuiasca pana la suprafata Pamantului.

Controlorii de zbor ESA si-au petrecut saptamana pregatind o „reintrare asistata”. Acestia au ordonat satelitului sa isi scada altitudinea printr-o serie de manevre. Ultima dintre acestea, care a fost programata pentru vineri, ar trebui sa il coboare la o inaltime de 120 km.

„In acel moment rezistenta atmosferica ar trebui sa il traga in jos”, a declarat directorul de operatiuni Isabel Rojo pentru BBC News. „Ne asteptam sa reintre undeva deasupra Oceanului Atlantic, deplasandu-se in directia sud-nord”, a completat ea.

Resturile care vor ajunge la suprafata marii vor cuprinde probabil elemente ale telescopului de grafit al satelitului si rezervoarele de combustibil. Dar, avand in vedere intinderea Atlanticului, riscul pentru vieti omenesti este minim.

Observatiile inedite ale lui Aeolus s-au dovedit extrem de utile pentru prognozele meteorologice pe termen mediu. Acesta a urmarit comportamentele vantului care vor contribui la modelele meteorologice pentru prognoze pe cateva zile.

De asemenea, activitatea sa a imbunatatit cunostintele despre uragane si despre modul in care cenusa vulcanica se deplaseaza in atmosfera inalta.

Inainte de Aeolus, profilurile de vant erau obtinute prin intermediul unui amalgam de metode – de la anemometre, baloane si avioane pana la sateliti care deduc comportamentul vantului prin urmarirea norilor pe cer sau prin detectarea agitatiei apelor oceanice.

Dar toate acestea sunt limitate la anumite locuri sau inaltimi, motiv pentru care perspectiva globala a lui Aeolus a fost atat de apreciata.

Statele membre ale ESA au aprobat deja un buget de 413 milioane de euro pentru a incepe lucrul la un nou satelit, Aeolus-2.

O contributie financiara suplimentara (de aproximativ 900 de milioane de euro) va veni din partea Eumetsat, organizatia interguvernamentala care gestioneaza satelitii meteorologici europeni.

Urmatorul satelit ar trebui sa fie lansat spre sfarsitul deceniului.

Contributia de 71 de milioane de euro a Regatului Unit la Esa, combinata cu subscriptia sa importanta (16%) la Eumetsat, inseamna ca ramura britanica a producatorului aerospatial Airbus va conduce probabil din nou productia satelitului.