Alegeri in Turcia: Erdogana reusit sa-si mobilizeze sustinatorii printr-o combinatie de conservatorism religios si nationalism
Presedintele Tayyip Erdogan a sfidat previziunile privind esecul sau politic la alegerile din Turcia, mobilizand alegatorii cu o combinatie puternica de conservatorism religios si nationalism care pare sa-i asigure un al treilea deceniu de conducere, potrivit Reuters.
Desi inca nu a obtinut victoria – Erdogan trebuie sa-l invinga mai intai pe Kemal Kilicdaroglu in turul de duminica – avantul sau a crescut, iar analistii se asteapta pe deplin ca el sa castige.
Victoria ar intari domnia unui lider care a transformat Turcia, remodeland statul laic fondat cu 100 de ani in urma pentru a se potrivi viziunii sale evlavioase, consolidand in acelasi timp puterea in mainile sale in ceea ce criticii vad ca un mars catre autocratie.
Pe scena globala, Erdogan a indepartat tara membra NATO de aliatii traditionali occidentali, a creat legaturi cu presedintele rus Vladimir Putin si a transformat Turcia intr-o putere regionala asertiva.
Criticii spun ca a polarizat din ce in ce mai mult natiunea in timpul guvernarii sale de 20 de ani, inclusiv in aceasta campanie electorala. Dar el a argumentat contrariul inainte de votul de duminica si a spus ca oponentii sai „otravesc discursul politic”.
„Vom continua sa imbratisam natiunea noastra, care este un mod de a gandi care vine din cultura noastra”, a declarat el pentru CNN Turk joi, intr-un interviu. „Daca vom castiga pe 28 mai, cu permisiunea lui Dumnezeu, fiecare dintre cei 85 de milioane de oameni ai nostri va castiga”.
Votul a fost vazut ca unul dintre cele mai importante de la infiintarea statului turc modern acum 100 de ani, opozitia simtind ca are cea mai buna sansa de pana acum de a-l inlatura pe Erdogan si de a inversa multe dintre schimbarile sale in Turcia.
Insa scrutinul i-a subliniat puterea de rezistenta, oponentii asteptandu-se ca el sa sufere in urma crizei costului vietii si criticilor privind raspunsul statului la cutremurele din februarie, in care au murit peste 50.000 de oameni.
Criticii si supravietuitorii cutremurului si-au exprimat furia fata de raspunsul initial lent al guvernului si aplicarea laxa a regulilor de constructie – esecuri care au costat vieti.
Dar partidul sau AK, cu radacini islamiste, a ajuns in fruntea a 10 din cele 11 provincii afectate de cutremure, ajutandu-l sa-si asigure, impreuna cu aliatii sai, o majoritate parlamentara la votul din 14 mai.
Manusa a fost aruncata in campania electorala, cand Erdogan a incercat sa-si aduna baza conservatoare, numindu-si adversarii „pro-LGBT”.
Cautand sa exploateze nationalismul profund al Turciei, el a profitat si de sprijinul kurd pentru Kilicdaroglu pentru a-si acuza rivalul ca este de partea terorismului si are legaturi cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) – o afirmatie pe care Kilicdaroglu a numit-o calomnioasa.
Erdogan a atras in mod repetat atentia asupra unui videoclip falsificat, pentru a-l acuza pe Kilicdaroglu de legaturi cu PKK, care conduce o insurgenta in care au fost ucise peste 40.000 de oameni.
„Erdogan a unit mandria religioasa cu cea nationala, oferind alegatorilor un antielitism agresiv care opereaza la nivel intern si international”, a declarat Nicholas Danforth, expert in isoria Turciei si asociat nerezident la think tank-ul ELIAMEP.
„Oamenii stiu cine este si care este viziunea lui pentru tara si se pare ca multi dintre ei aproba acest lucru. Acestea fiind spuse, doar pentru ca ii sufla vantul in panze nu inseamna ca va naviga lin. Economia va continua sa se inrautateasca, opozitia nu dispare si multor lideri mondiali nu le place sau nu au incredere in el mai mult decat au avut ieri”, a spus el.
Criticii spun ca alti cinci ani de guvernare risca sa deterioreze si mai mult o democratie, despre care spun ca a fost subminata, pe masura ce Erdogan a adunat puterea in mainile unei presedintii executive, a pus botnita disidentei, a inchis criticii si oponentii si a preluat controlul asupra mass-media, justitiei si economiei.
Erdogan se prezinta ca un aparator al democratiei care a respins ingerinta militara in politica turca: a supravietuit unei tentative de lovitura militara in 2016, cand soldatii „necinstiti” au atacat parlamentul si au ucis 250 de oameni.
Ajutata de o mass-media care il sustine in mare masura, campania sa a cautat sa concentreze atentia asupra succeselor economice si sa o indeparteze de criza costului vietii.
Luna de dinaintea votului a fost presarata cu sarbatoriri ale reperelor industriale, inclusiv lansarea primei masini electrice din Turcia si inaugurarea primei sale nave de asalt amfibie, construita la Istanbul pentru a transporta drone de fabricatie nationala. Erdogan a inaugurat, de asemenea, prima livrare de gaze naturale a Turciei dintr-o rezerva de la Marea Neagra, promitand gospodariilor livrari gratuite si a inaugurat prima sa centrala nucleara in cadrul unei ceremonii la care a participat virtual si Putin.
Economia a fost unul dintre principalele puncte forte ale lui Erdogan in primul deceniu al conducerii sale, cand Turcia s-a bucurat de un boom prelungit cu noi drumuri, spitale si scoli si standarde de trai in crestere. Dar a devenit o problema, deoarece guvernul s-a angajat intr-o politica neortodoxa de reducere a ratelor dobanzilor in fata inflatiei in crestere. Pentru a stimula cresterea, politica a prabusit moneda la sfarsitul anului 2021 si a inrautatit inflatia.
Erdogan a crescut intr-un cartier sarac din Istanbul si a urmat o scoala profesionala islamica. A intrat in politica si a devenit mai intai liderul local al organizatiei de tineret si devenind primar in Istanbul in 1994.
A facut inchisoare in 1999 pentru o poezie pe care a recitat-o in 1997, comparand moscheile cu baracile, minaretele cu baionetele si credinciosii cu o armata.
Dupa ce a urcat pe scena nationala ca sef al Partidului AK, in 2003 a devenit prim-ministru.
Guvernul sau a imblanzit armata Turciei, care a rasturnat patru guverne din 1960, iar in 2005 a inceput discutiile pentru a-si asigura o ambitie de decenii – aceea de a adera la Uniunea Europeana, un proces care s-a oprit ulterior.
Aliatii occidentali au vazut initial Turcia lui Erdogan drept un amestec vibrant de islam si democratie, care ar putea fi un model pentru statele din Orientul Mijlociu care se lupta sa scape de autocratie si stagnare.
Dar setea lui de putere i-a polarizat pe turci si a alarmat partenerii internationali. Sustinatorii ferventi au vazut-o drept o recompensa pentru un lider care a pus invataturile islamice in centrul vietii publice intr-o tara cu traditii seculariste puternice si a sustinut clasele muncitoare pioase. Oponentii au descris-o ca pe o ascensiune in autoritarism.
Dupa tentativa de lovitura de stat din 2016, autoritatile au lansat o represiune masiva, inchizand peste 77.000 de persoane in asteptarea procesului. Grupurile pentru drepturile omului spun ca Turcia a devenit pentru o vreme cea mai mare inchisoare pentru jurnalisti din lume.
Guvernul lui Erdogan a spus ca epurarea a fost justificata de amenintari din partea sustinatorilor puciului, precum si a Statului Islamic si a PKK.
Acasa, un nou palat prezidential intins la marginea Ankarei a devenit un simbol al noilor sale puteri, in timp ce in strainatate Turcia a devenit din ce in ce mai ferma, intervenind in Siria, Irak si Libia si deseori desfasurand drone militare de fabricatie turceasca cu o forta decisiva.
