Analiza CNN: Marturisirea lui Putin privind trecutul sau arata care ii sunt planurile
CNN a dat publicitatii, vineri, o analiza a intentiilor lui Vladimir Putin pornind de la marturisirea acestuia ca a lucrat ca sofer de taxi imediat dupa prabusirea URSS.
Trecutul presedintelui rus Vladimir Putin a fost recent pus in evidenta prin recunoasterea faptului ca, in zilele tumultoase care au urmat prabusirii Uniunii Sovietice, a castigat bani pe langa salariu ca sofer de taxi.
„Uneori a trebuit sa lucrez la negru si sa conduc un taxi”, a declarat Putin intr-un interviu pentru „Russia. New History”, un documentar al televiziunii de stat. „Este neplacut sa vorbim despre asta, dar, din pacate, acest lucru a avut loc”.
Dezvaluirea, de fapt, ne spune foarte putin despre soarta post-sovietica a fostului ofiter KGB. Era destul de obisnuit in timpul libertatii economice din anii 1990 ca soferii rusi sa ia pasageri pentru cateva ruble in plus. In zilele de dinaintea aplicatiilor de ride-hailing, tot ce trebuia sa faci era sa semnalizezi o masina care trecea pe langa tine si sa te pui de acord asupra unui tarif.
Marturisirea lui Putin cu privire la taxi, prin urmare, nu a fost un moment de candoare – Kremlinul, la urma urmei, pazeste indeaproape detaliile reale ale vietii sale personale. Dar aceasta mica paranteza biografica minora dezvaluie ceva despre obiectivul politic general al lui Putin: sa deruleze banda pana in 1991 si sa compuna un scenariu alternativ pentru deceniile care au urmat.
„Ne-am transformat intr-o tara complet diferita. Si ceea ce fusese construit de-a lungul a 1.000 de ani s-a pierdut in mare parte”, a deplans liderul rus in interviu.
In ultimele luni, proiectul preferat al lui Putin a fost o incercare de a rescrie unul dintre cele mai importante capitole din istoria recenta a Europei: Aparitia, in 1991, a unei Ucraine suverane si independente – chiar alaturi de Rusia.
In iunie, in timpul unei emisiuni telefonice televizate la nivel national, Putin a declarat ca ucrainenii si rusii sunt un „singur popor”. El a dezvoltat apoi subiectul intr-un articol de 5.000 de cuvinte in care a deplans „divizarea artificiala a rusilor si ucrainenilor”.
In esenta, argumentul lui Putin a fost ca Ucraina si ucrainenii fac parte dintr-o „Rusie istorica” mai mare – si ca Ucraina de astazi, care si-a obtinut independenta in 1991, a fost doar un produs secundar al unor granite administrative si teritoriale inventate de conducerea sovietica.
Presedintele rus nu a facut nicio mentiune, desigur, despre milioanele de ucraineni care au votat in mod covarsitor in favoarea independentei. Nu, in opinia lui Putin, Ucraina post-sovietica a devenit un instrument al Occidentului pentru slabirea Rusiei.
„Ucraina a fost tarata intr-un joc geopolitic periculos care vizeaza transformarea Ucrainei intr-o bariera intre Europa si Rusia, o trambulina impotriva Rusiei”, a scris el. „In mod inevitabil, a venit un moment in care conceptul de ‘Ucraina nu este Rusia’ nu mai era o optiune. A fost nevoie de conceptul ‘anti-Rusia’, pe care nu il vom accepta niciodata”.
Altfel spus, Putin parea sa testeze o justificare istorica – in cazul in care va fi nevoie – pentru o schimbare de regim in Ucraina, subliniaza CNN.
Iar in lunile care au urmat incursiunii lui Putin in istorie, acumularea de trupe rusesti la granita cu Ucraina a trimis un semnal clar ca invazia era o optiune foarte bine pusa la bataie.
Evaluarile de securitate ucrainene spun ca Rusia a sporit efectivele de trupe in apropierea granitelor sale pana la 120.000 de oameni, iar SUA a impartasit informatii cu aliatii NATO si partenerii europeni cu privire la miscarile de trupe si echipamente in apropierea Ucrainei, despre care oficialii americani cred ca indica o consolidare in vederea unei potentiale invazii.
Kremlinul neaga planurile de a ataca Ucraina, iar Ministerul Apararii afirma ca au loc exercitii militare de iarna „regulate” in regiunea militara care se invecineaza partial cu Ucraina. Iar joi, in timpul conferintei sale anuale de presa maraton, Putin a declarat jurnalistilor nationali si internationali reuniti, ca Rusia „nu doreste nicio actiune militara”, dar a aratat cu degetul spre SUA si NATO. „Am cerut in mod direct sa nu mai existe nicio miscare a NATO spre est. Mingea este in terenul lor”. Ulterior, el a adaugat: „Am impresia ca uneori ne aflam pe planete diferite”.
Numiti-o autocompatimire ca politica externa. Umilintele din anii 1990 – de la pierderea statutului de superputere pana la o afacere secundara ca sofer de taxi in Sankt Petersburg – servesc pentru a justifica proiectul de restaurare a Marii Rusii al lui Putin.
Cu siguranta, nemultumirile lui Putin cu privire la Ucraina nu sunt nimic nou. El a abordat aceleasi teme in discursul sau din 2007 de la Conferinta de Securitate de la Munchen: duplicitatea unei aliante NATO in expansiune chiar la usa Rusiei si mana ascunsa a Occidentului, care starneste proteste de strada in Ucraina.
Poate ca presedintele se joaca de-a istoricul amator, dar memoria sa istorica este in mod clar selectiva.
Procurorii din Rusia lui Putin au incercat sa inchida Societatea Internationala Memorial, o organizatie civica respectata, dedicata documentarii si educarii publicului cu privire la istoria totalitarismului sovietic, inclusiv sistemul Gulag de munca fortata, incarcerarea disidentilor si valurile de executii care au avut loc in URSS.
In recenta sa prelegere pentru Premiul Nobel pentru Pace, jurnalistul rus de investigatie Dmitri Muratov a aparat Memorial, numind organizatia „prieten al poporului” – o caracterizare corecta a unei organizatii care duce o lupta adesea singuratica pentru a pastra memoria victimelor sistemului sovietic. Memorial a fost desemnat „agent strain” de catre Kremlin.
Muratov a avut ceva de spus si despre subiectul favorit al lui Putin, Ucraina, spunand ca sustinerea de catre Rusia a separatistilor din estul tarii a spulberat de fapt sansele de prietenie ruso-ucraineana. „Mai mult, in capul [unor] geopoliticieni nebuni, un razboi intre Rusia si Ucraina nu mai este ceva imposibil”, a declarat Muratov, care a acoperit conflictul din regiunea separatista rusa Cecenia in anii 1990. „Dar stiu ca razboaiele se termina cu identificarea soldatilor [morti] si cu schimbul de prizonieri”.
