Analiza ingrijoratoare. Valul populismului ar putea aduce sfarsitul NATO si al UE

Populismul antisistem este, indubitabil, in crestere in Occident. De la alegerea lui Donald Trump in functia de presedinte al SUA, trecand prin Brexit, pana la ascensiunea unor miscari precum ‘Cinci Stele’ (Italia), in partea stanga a scenei politice, si ‘Alternativa pentru Germania’, in partea dreapta, respingerea vechilor doctrine si, odata cu ele, a elitelor si institutiilor politice se dovedeste a fi o atractie puternica, noteaza vineri publicatia NATO Review, citata de Agerpres.

Cauzele acestei evolutii pot fi dezbatute si in mod evident exista diferente intre situatia din Europa si cea din Statele Unite, ba chiar intre diverse parti ale Europei. Ce e clar, totusi, este faptul ca Moscova incurajeaza cu ardoare acest val nu doar pentru ca el pune sub semnul intrebarii premisele ordinii internationale post-1945 bazate pe valori liberale, ci si pentru ca el prezinta amenintari reale la adresa securitatii Europei.

”UE isi dezvolta deja un rol privind securitatea, desi intr-o masura considerabila acesta inca este la nivel declarativ mai degraba decat la unul operational. Structurile paralele de comanda europene nu trebuie sa dubleze sau sa submineze NATO — desi ar putea face asta, de unde si entuziasmul Moscovei fata de ele. Dar in acelasi timp ele reprezinta si o initiativa pe termen lung care vizeaza mai mult reafirmarea impulsurilor federaliste decat consolidarii fortelor terestre”, adauga sursa citata.

In contextul special al iesirii Marii Britanii — tara europeana cu cel mai mare buget militar—, Uniunea Europeana trebuie sa se concentreze pe doua prioritati paralele: in primul rand, securitatea ‘non-cinetica’ — ameliorarea spionajului comun si a masurilor de protectie politica si financiara — si, in al doilea rand, incurajarea statelor membre sa aloce resurse adecvate pentru propriile lor armate. Totusi, daca UE se dezmembreaza sau pur si simplu devine nerelevanta, atunci statele individuale vor fi mult mai putin dispuse si capabile sa trateze aceste nevoi.
NATO se confrunta cu provocari diferite fata de Uniunea Europeana. Dezbaterile se concentreaza mai mult pe perspectiva ca state precum Suedia si Finlanda sa devina membre ale Aliantei si pe dorinta tarilor de a-si spori bugetele de aparare pana la 2% din PIB, nivel considerat minim necesar de catre NATO. Intr-adevar, unii populisti, precum Partidul Lege si Justitie, aflat la guvernare in Polonia, sunt sustinatori vehementi ai NATO (Polonia nu doar ca a atins nivelul de 2% din PIB pentru bugetul militar, dar ea chiar doreste sa il depaseasca).

”Mai frecvent, caracteristica este autosuficienta. Un studiu realizat in 2016 de Pew Research Centre arata ca in multe tari europene o majoritate clara a populatiei — 83% in Grecia, 77% in Ungaria, 67% in Italia si 65% in Polonia — are sentimentul ca celelalte state trebuie sa fie lasate sa-si rezolve problemele. Nu este o coincidenta faptul ca trei din cele patru tari sunt conduse de guverne populiste, in timp ce in Italia miscarea ‘Cinci Stale’ este la egalitate cu Partidul Democrat in sondajele de opinie”, continua NATO Review.

Ramane de vazut care poate fi provocarea populista in Statele Unite. In timpul campaniei electorale, Donald Trump evoca, sceptic, un NATO ‘invechit’ si a pus sub semnul intrebarii orice angajament al SUA de a proteja statele aliate care nu reusesc sa contribuie la ceea ce el considera a fi potrivit pentru propria lor aparare.
Pe de alta parte, cu alte ocazii Trump si-a exprimat angajamentul fata de NATO si este constrans de Congres si de aparatul guvernamental care sustin masiv un rol continuu si pozitiv al Statelor Unite in interiorul Aliantei. Realist vorbind, pericolul populist de peste Atlantic la adresa NATO nu este retragerea, ci mai degraba apatia: un guvern american ce ar cauta un avantaj real in relatiile bilaterale — posibil chiar cu Rusia — mai degraba decat in angajamente multilaterale.

In orice caz, problema nu este o aritmetica simpla de tipul soldat-pentru-soldat. Provocarile de securitate atipice vizeaza guvernarea la fel de mult ca puterea militara. Prin folosirea unei varietati de metode ‘non-cinetice’, de la spionaj la hacking, dezinformare si acoperirea finantarii unor miscari politice utile ei, Moscova cauta sa largeasca unele divergente existente atat in interiorul NATO, cat si in UE. Adesea miscarile populiste se afla printre aliatii si instrumentele Rusiei, data fiind respingerea actualelor institutii, norme si chiar intelegeri fundamentale ale sistemului global modern.

”Daca Uniunea Europeana alege sa pretinda ca supravietuirea sa este pur si simplu o chestiune de relatii publice mai bune, atunci viitorul sau este sub semnul intrebarii. Totusi, intr-un fel si-ar putea reafirma importanta ca forta solida care ajuta statele membre sa se apere impotriva provocarilor non-cinetice. Daca este gestionat corespunzator, acest lucru ar putea fi un studiu de caz despre cum poate UE crea sinergii si isi poate sprijini membrii mai degraba decat poate impune perspectiva Bruxelles-ului. Iar in acest proces, ea nu doar ar consolida securitatea europeana si ar descuraja agresiunea rusa, ci i-ar putea priva pe populisti de o parte a munitiei lor anti-UE”, adauga sursa citata.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook