Analiza: Justitia romana intre Europa si nationalismul de cumetrie
Ca si cum nu era suficienta dezbaterea din ultimul an in jurul unor chestiuni precum:
Lipsa de raspundere disciplinara a unui judecator pe motiv ca a aplicat dreptul UE in dauna dreptului national, fie el si de sorginte constitutionala si imposibilitatea Curtii Constitutionale din Romania (CCR) de a refuza o hotarare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) sau de a se pronunta cu privire la limitele de competenta ale acesteia (1);
Reglementarea prescriptiei speciale de catre legislatia penala urmata de o decizie a CCR ce a avut ca rezultat inchiderea unui numar semnificativ de dosare penale din perioada 2014-2021;
Are sau nu nevoie de prag valoric abuzul in serviciu pentru a fi incriminat (2), polemica juridica transata dupa dezbateri aprinse de catre CCR;
Noua reglementare privind pensiile speciale, sesizare aflata inca in analiza CCR, etc,
Decizia CJUE3 din data de 24 iulie 2023 in cauza C-107/23 PPU | Lin (4) a venit aproape ca o lovitura de ciocan aplicata si asa mult incercatei justitii romane aflata, in ultimele luni, sub asaltul unor astfel de provocari exceptionale si a polarizat si mai mult, daca este posibil, opiniile decidentilor si practicienilor din domeniul judiciar.
Scurta trecere in revista schematica pentru a vedea cum s-a ajuns in aceasta situatie:
Pasul 1: Pasivitatea legiuitorului in a transa coerent prescriptia speciala si situatia in care cursul prescriptiei raspunderii penale poate suporta intreruperi sau poate fi suspendat. Astfel, art. 155 alin. (1) din Codul penal prevedea ca indeplinirea „oricarui act de procedura” intr-o cauza penala va intrerupe cursul termenului de prescriptie a raspunderii penale. ;
Pasul 2: doua decizii ale CCR: Decizia nr. 297/20185 prin care sintagma ”oricarui act de procedura in cauza” cuprinsa in art. 155 alin. (1) Cod penal, este declarata neconstitutionala, fapt de natura sa imparta practicienii in doua tabere, o buna parte a acestora considerand ca nu mai exista termene de prescriptie speciala. A doua decizie: Decizia 358/20226 ce declara art. 155 alin. (1) Cod penal neconstitutional;
Pasul 3: intrarea in vigoare a OUG nr. 71/2022 ce modifica finalmente art. 155 alin. (1) Cod penal in conformitate cu cele doua Decizii ale CCR sus-mentionate, dar care nu este de natura sa clarifice modalitatea de aplicare a Deciziei 358/2022 a CCR. Urmarea: instantele sesizeaza Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) pentru a primi lamuriri.
Pasul 4: Inalta Curte pronunta in data de 25 octombrie 2022 Decizia nr. 67/2022 prin care transeaza chestiunea cu privire la care este solicitata. Rezultatul este deja cunoscut: urmare a aplicarii principiului legii penale mai favorabile, are loc constatarea intervenirii prescriptiei penale in numeroase cauze din perioada 2014 – 2022, mass-media vorbind de peste 5000 de cazuri, fapt echivalent cu o adevarata amnistie judiciara de natura a crea, asa cum se va preciza ulterior in Decizia CJUE din 24 iulie 2023 ”un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infractiuni” (paragraful 91 din Decizia CJUE).
Pasul 5: Curtea de Apel Brasov a sesizat CJUE in cadrul unei contestatii in anulare a unor persoane condamnate intr-un dosar disjuns din asa-numitul caz ”Motorina” care viza infractiuni de frauda cu fonduri europene, evaziune fiscala si contrabanda.
Decizia CJUE din data de 24 iulie 2023 in cauza C-107/23 PPU | Lin luata in Marea camera in unanimitate in complet de 15 judecatori a statuat:
1. Obligatia instantelor unui stat membru de a lasa neaplicate deciziile curtii constitutionale si/sau ale instantei supreme ale acestui stat membru in caz de neconformitate cu dreptul Uniunii. Decizia instituie, deci, o sarcina imperativa instantelor de judecata nationale de a nu respecta dreptul constitutional intern ce contravine celui european.
2. Raspunderea disciplinara la care risca sa se expuna judecatorii, potrivit reglementarii unui stat membru, in ipoteza nerespectarii deciziilor Curtii Constitutionale, precum si a celor ale instantei supreme a acestui stat membru, respectiv ICCJ, exercitarea de catre o instanta nationala a misiunilor care ii sunt incredintate prin tratate si respectarea obligatiilor care ii revin in temeiul acestora, dand, in conformitate cu principiul suprematiei dreptului Uniunii, efect unei dispozitii a acestui drept, nu poate prin definitie sa fie calificata drept abatere disciplinara savarsita de judecatorii care fac parte din aceasta din urma instanta.
Aceste elemente se regasesc, de altfel, si in pozitia Guvernului Romaniei in procesul de la CJUE pentru neaplicarea deciziilor CCR privind prescriptia, pozitie transmisa de catre Emilia Gane, agentul guvernamental al Romaniei pentru CJUE precum si in pozitia Comisiei Europene in aceeasi speta.
Oricat ar parea de surprinzator, aceasta dezincriminare a raspunderii disciplinare a judecatorilor nationali pentru neaplicarea hotararilor instantelor nationale, fie ele si constitutionale, nu reprezinta o noutate.
Spre exemplu Hotararea pronuntata de catre CJUE in cauza C-430/21 (amintita mai sus) in urma sesizarii venite din partea Curtii de Apel Craiova cu privire la principiul independentei judecatorilor si pentru a clarifica, in esenta, daca dreptul Uniunii se opune lipsei abilitarii unui judecator national de drept comun de a examina conformitatea cu dreptul Uniunii a unei legislatii in imprejurari precum cele aflate in fata instantei nationale si aplicarii unor sanctiuni disciplinare acestui judecator pentru motivul ca acesta decide sa efectueze o astfel de examinare.
Sesizarea era urmarea tot a unei decizii a CCR pronuntata dupa Hotararea CJUE in cauza C-547/19 Asociatia „Forumul Judecatorilor din Romania” si altii (7), si potrivit careia intemeindu-se pe jurisprudenta sa anterioara (8), Curtea precizeaza ca articolul 2 si articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf al Tratatului privind Uniunea Europeana se opun unei reglementari sau unei practici nationale care permite angajarea raspunderii disciplinare a unui judecator national pentru orice nerespectare a deciziilor curtii constitutionale nationale, in special pentru a fi inlaturat aplicarea unei decizii prin care aceasta a refuzat sa dea curs unei hotarari pronuntate de Curte cu titlu preliminar (9).
MENTIUNE: Trimiterea preliminara permite instantelor din statele membre ca, in cadrul unui litigiu cu care sunt sesizate, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea unui act al Uniunii. Curtea nu solutioneaza litigiul national. Este de competenta instantei nationale sa solutioneze cauza conform deciziei Curtii. Aceasta decizie este obligatorie, in egala masura, pentru celelalte instante nationale care sunt sesizate cu o problema similara (10).
Asa cum nu reprezinta o noutate acest conflict mocnit dintre CJUE si o serie de Curti Constitutionale (Germania, Polonia, Romania) cu privire la suprematia dreptului Uniunii Europene fata de legislatia nationala.
Si as aminti aici o serie de cauze devenite celebre prin asprimea si profunzimea conflictului dintre jurisdictii: Hotararea Constitutionalului Federal German in cazul Weiss, 2 BvR 859/15 si altele (11) din 5 mai 2020 ce a declarat ca CJUE a actionat ultra vires (12) iar Banca Central Europeana si CJUE au incalcat dreptul UE prin neaplicarea corecta a principiului proportionalitatii, deciziile lor fiind ilegale si efectiv inexistente in Germania.
Astfel, o hotarare a CJUE a fost privata de efectele sale juridice in Germania, incalcandu-se principiul preeminentei dreptului UE. La data de 9 iunie 2021 Comisia Europeana a declansat procedura de infringement impotriva Germaniei ca urmare a hotararii in cauza Weiss.
Sau hotararea prin care Curtea Constitutionala poloneza a contestat in anul 2021 prevalenta dreptului UE asupra dreptului national in cazul C‑824/1813.
Revenind la situatia Romaniei, desigur ca trebuie sa ne raportam la Art. 148 din Constitutia Romaniei: Integrarea in Uniunea Europeana care precizeaza la alin. 2: Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Prevederile sunt extinse si pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. Aceeasi Constitutie a Romaniei instituie la alin. 4 al art. 148 o obligatie pentru Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca de a garanta aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2), respectiv ale respectarii preeminentei dreptului UE asupra dreptului national. Deci si a precedentul judiciar consemnat in deciziile CJUE.
Oare, prin edictarea acestui articol 148 din Constitutie se mai respecta suveranitatea nationala a statului romani din art. 1 alin. 1 din aceeasi Constitutie: Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil?
Asa cum, poate, ar trebui sa ne intrebam daca actul normativ constitutional mai reprezinta expresia vointei suverane a poporului roman. Aceeasi Curte Constitutionala raspunde la aceasta dilema in Decizia14 148/2003: ”in actuala era a globalizarii problematicii omenirii, a evolutiilor interstatale si a comunicarii interindividuale la scara planetara conceptul de suveranitate nationala nu mai poate fi conceput ca absolut si indivizibil, fara riscul unei izolari inacceptabile iar … suveranitatea nu poate fi contrapusa telului de aderare”.
Raspunsul mai poate fi gasit tot in Constitutie, respectiv in art. 11 alin. 1 si 2 potrivit carora Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte (deci si cele europene, sau mai ales ale acestora) iar Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Si atunci de ce oare specialisti reputati inclina sa conteste preeminenta dreptului european si, deci, sa conteste decizii precum cea din data de 24 iulie 2023 invocand aliniatul ultim din art. 11 din Constitutie care dispune ca in cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei si facand o paralela cu aceasta situatie.
Sa fie oare pentru ca, desi poate s-ar impune cu necesitate, o revizuire a Constitutiei Romaniei, in fapt, este aproape imposibil de realizat in acest context politic si social?!
Tot asa cum, art. 20 alin 2 din legea fundamentala romana dispune ca ”daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile”. Ori, in speta noastra, sunt vizate tocmai astfel de drepturi si libertati. Iar numeroase voci s-au grabit sa considere ca prescriptia speciala instituita prin OUG 71/2022 vizeaza acest principiu al legii penale mai favorabile (lex mitior).
Desigur ca Decizia CJUE poate fi considerata interpretabila si a si fost deja catalogata ca atare.
Cel putin pana la o noua hotarare a CJUE care sa se refere si la alte cauze decat cele de natura sa reprezinte o frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, evaziune fiscala si contrabanda, adica acele infractiuni ce se regasesc in speta ce a determinat instanta brasoveana sa sesizeze CJUE, se considera ca prezenta decizie lasa in afara incidentei sale spetele de coruptie.
Asa ca, pana la o decizie si in cauza sesizata de catre Curtea de Apel Bucuresti intr-o speta de coruptie sau de catre aceeasi Curte de Apel din Brasov intr-un alt caz legat, la randul sau, de infractiuni de coruptie, astfel de interpretari pot sa se regaseasca in abordari doctrinare sau interpretari jurisprudentiale.
Daca in aceasta abordare tinem cont de faptul ca CJUE pare sa se refere, mai degraba, la spiritul legii decat la litera ei intrucat foloseste exprimari precum ”in masura in care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea raspunderii penale intr‑un numar mare de cazuri” legand elementul cantitativ de unul calitativ, respectiv potentialul risc sistemic de impunitate pentru astfel de infractiuni.
Daca vedem ca aceeasi decizie pare sa vizeze actele de procedura indeplinite anterior datei de emitere a Hotararii CCR nr. 297, respectiv 25 iunie 2018, oricare ar fi ele, si le catalogheaza ca fiind de natura sa intrerupa cursul prescriptiei si sa inceapa sa curga un nou termen de prescriptie. Daca ne raportam si la paragrafele 122 si 124 din aceeasi decizie a CJUE, pare, mai degraba, ca efectele Deciziilor CCR 297/2018 si 357/2022 sunt restranse si nu eliminate.
Restrangerea vizeaza actele de procedura efectuate intre 25.06.2018, data publicarii Deciziei nr. 297/2018 a CCR si 30.05.2022, data intrarii in vigoare a OUG nr. 71/2022 care pot, astfel, sa nu corespunda art. 49 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ce reglementeaza Principiile legalitatii si proportionalitatii infractiunilor si pedepselor.
In acelasi timp nu putem saluta doar decizii ale CJUE care ne convin, cum este cea in cauza C-328/20 Comisia Europeana (Comisia) impotriva Austriei, deschisa in legatura cu indexarea alocatiilor copiilor nerezidenti, in care „Hotararea CJUE este in concordanta cu pozitia constant exprimata de Romania pe tema indexarii alocatiilor copiilor nerezidenti (15). Si sa dezavuam deciziile care vin sa ne dea o reintoarcere la acele principii ale statului de drept care ar trebui sa guverneze Romania oricand si oriunde, cum sunt combaterea coruptiei si respectarea statului de drept dar si respectarea drepturilor si libertatilor cetatenilor, asa cum ne indruma CJUE prin deciziile sale.
Si, de ce nu, o concretizare a uneia dintre directiile de actiune declarate de catre presedintele Curtii Constitutionale, Marian Enache, la alegerea sa in functie, respectiv ”promovarea dialogului institutional cu instantele constitutionale si europene (CEDO/ CJUE)” care sa permita o mai buna ancorare in valorile si realitatile europene din care ne dorim sa facem parte.
Nu in ultimul rand, pe viitor, se impune o abordate coerenta si integrata la nivel decizional al actorilor judiciar si constitutional dar, neaparat in stransa legatura cu factorul legislativ care sa faca legi clare, coerente, oportune si lipsite de paralelism legislativ. Pentru ca, in definitiv, nimeni nu impiedica statul roman sa legifereze si sa aplice proceduri judiciare cu celeritate care sa permita judecarea unor cauze in termen. Pana la urma nu putem sa nu ne intrebam de ce dupa prima decizie a CCR (anul 2018) legiuitorul nu a facut nimic pentru ca dupa cea de a doua decizie, adica dupa aproape 3 ani, sa reactioneze imediat.
In acelasi timp, o instanta de judecata poate fi chemata sa dea termene chiar si in fiecare zi intr-o speta a carei prescriptie se apropie vertiginos, astfel incat sa nu avem solutii precum cea recenta prin care judecatoarea Corina Jianu din Constanta, acuzata de DNA de luare de mita in 2014, a scapat de proces dupa ce ICCJ a constatat ca faptele s-au prescris. In plus, va primi si salariile restante in valoare de peste trei milioane de lei pe ultimii noua ani in care a fost suspendata si se poate intoarce direct sefa in cadrul Tribunalului Constanta.
Ca o concluzie de etapa, putem sa ne intrebam daca, cumva, CJUE nu a fost prea blanda in hotararea sa cu statul roman si sistemul sau de justitie. In definitiv CJUE este sesizata de catre instantele din Romania si este obligata sa raspunda si, astfel, sa devina, indirect, actor in statul de drept din Romania.
Pentru ca, altfel, o contestare a preeminentei dreptului UE ar insemna sfarsitul Uniunii Europene insasi.
Suntem in situatia in care, in numele statului de drept si al respectarii drepturilor justitiabililor la aplicarea principiului previzibilitatii, preciziei si neretroactivitatii infractiunilor si pedepselor, precum si a principiului aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alineatul (1) din Carta a fost nesocotit insusi statul de drept si peste 5000 de dosare au fost inchise facand, in mare masura, irelevanta legislatia penala in materie.
1. https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=254384&pageIndex=0&doclang=ro&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=2515584
2. https://www.ccr.ro/18128-2/
3. https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:62023CJ0107
4. Publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018
5. Publicata in Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022
6. https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=219701&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=5330962
7. SC Euro Box Promotion SRL (C-357/19)
8. https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2022-02/cp220031ro.pdf
9. https://www.bundesverfassungsgericht.de/SharedDocs/Entscheidungen/EN/2020/05/rs20200505_2bvr085915en.html
10. https://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?docid=238382&text=&dir=&doclang=EN&part=1&occ=first&mode=req&pageIndex=0&cid=7000418
11. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/43692
12. https://www.mae.ro/node/58913
13. https://curia.europa.eu/juris/document/document_print.jsf?docid=238382&text=&dir=&doclang=EN&part=1&occ=first&mode=req&pageIndex=0&cid=7000418
14. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/43692
15. https://www.mae.ro/node/58913
