Analiza The Spectator: Sanctiunile nu reusesc sa-i intoarca pe oligarhi impotriva lui Putin. UK, prima tara care da inapoi

Cand sanctiunile au fost impuse asupra oligarhilor si oficialilor rusi de Regatul Unit, SUA si UE dupa invazia lui Putin, ratiunea a fost ca acest lucru ar submina Kremlinul. In principal, acest lucru a esuat – si inca nu exista o strategie coerenta pentru a-i incuraja pe acei rusi care doresc sa se intoarca impotriva regimului, scrie istoricul britanic Mark Galeotti intr-o analiza pentru The Spectator.

„Sanctiunile economice mai largi macina incet baza economica a regimului lui Putin si a masinii sale de razboi. Argumentul pentru sanctiunile personale este mult mai putin clar. Este absolut corect si potrivit ca cei implicati direct in razboi, care efectueaza represiuni sau justifica agresiunea sa fie pedepsiti. Cu toate acestea, in entuziasmul lor de a fi vazuti ca luand o pozitie hotarata, tot felul de alti rusi, in special cei bogati, au ajuns pe aceste liste. Marea Britanie a sanctionat peste 1.600 de persoane si entitati, UE aproape 1.800 si SUA peste 3.000.

Ironia este ca sanctiunile, interdictiile de viza si de calatorie si confiscarea bunurilor i-au facut pe acesti oameni mai dependenti de Kremlin.

Un argument folosit frecvent la acea vreme a fost ca acest lucru i-ar determina pe oligarhi sa incerce sa-l convinga pe Putin sa-si schimbe cursul sau chiar sa se intoarca impotriva lui. Asta a fost naiv. Majoritatea asa-numitilor oligarhi nu sunt cu adevarat oameni de afaceri, ci prieteni alesi pe spranceana, plasati la conducerea sectoarelor economice cheie”, scrie istoricul.

„Intreprinzatorii adevarati ramasi stiu ce ar putea fi in joc, asa cum s-a demonstrat atunci cand miliardarul Mihail Hodorkovski a fost urmarit penal pentru acuzatii false la inceputul domniei lui Putin: bogatia, libertatea lor, chiar si viata lor depind de respectarea liniei. Le lipseste autonomia, ca sa nu mai vorbim de muschi, pentru a contesta statul politienesc al lui Putin.

Doar doi oligarhi si-au exprimat initial ingrijorari cu privire la razboi. Bancherul Mihail Fridman, nascut in vestul Ucrainei, a scris intr-o scrisoare catre angajati ca doreste sa se incheie ‘varsarea de sange’. De asemenea, industriasul Oleg Deripaska a spus pur si simplu ca ‘Pacea este foarte importanta! Negocierile trebuie sa inceapa cat mai curand posibil!’”, a mai spus Mark Galeotti.

Ironia este ca sanctiunile, interdictiile de viza si de calatorie si confiscarea bunurilor i-au lasat pe multi dintre acesti oameni mai mult, nu mai putin dependenti de Kremlin. Ei nu pot calatori in strainatate si ceea ce ramane din averea lor se afla in mod disproportionat in Rusia – si, prin urmare, la mana lui Putin. Averea le este adesea dependenta si de contracte guvernamentale.

„Desigur, nimic din toate acestea nu ar trebui sa conteze. In mod ideal, oamenii ar trebui sa sustina ceea ce este corect, indiferent de costul economic sau personal. Cati dintre noi ar face-o cu adevarat? Pentru fiecare Martin Niemoller (pastorul luteran care a criticat politicile naziste si a petrecut opt ani in inchisoare si lagare de concentrare pentru convingerile sale), „Omul tancului din Beijing” (protestatarul necunoscut care s-a intins in fata tancurilor chineze in mijlocul masacrului din Piata Tiananmen din 1989) sau Alexei Navalnii (care s-a intors in Rusia chiar si dupa ce a fost otravit si acum sta in inchisoare), sunt nenumarate persoane care impartasesc sentimentul, dar nu curajul de a actiona.

Ar trebui sa facem tot ce putem pentru a incuraja rusii importanti sa rupa cu Putin. Cu toate acestea, acesta este un domeniu in care Occidentul inca se lupta sa actioneze impreuna. Niciuna dintre puterile de sanctionare nu are criterii clare – sa denunte public razboiul, sa doneze bunuri Ucrainei, orice – pentru a iesi din aceste liste”, se arata in analiza.

Marea Britanie a fost prima, ridicand luna trecuta sanctiunile impotriva inovatorului bancher rus Oleg Tinkoff. El a renuntat la cetatenia rusa, si-a vandut partea din banca pe care o fondase si si-a declarat public opozitia fata de invazia „nebuna” a lui Putin si „uciderea oamenilor pasnici”.

Acum, Arkadi Voloj, cofondatorul gigantului tehnologic Yandex, rezident in Israel din 2014, face apel pentru ridicarea sanctiunilor impuse de UE. Incercarile sale de a gestiona vanzarea participatiei sale la Yandex, chiar si cu o reducere substantiala, par sa fi fost dejucate, impreuna cu planul sau de a renunta la operatiunile sale externe. Sansele lui de a obtine ceva pentru o companie care valora mai mult de 20 de miliarde de lire sterline la apogeu par aproape de zero acum ca a condamnat public invazia drept „barbara”.

„Voloj, ca si Tinkoff, are, fara indoiala, echipe scumpe de avocati care lucreaza in cazul lui si nu are neaparat nevoie de simpatia noastra. De asemenea, ambii barbati pot fi intrebati de ce le-a luat atat de mult timp pentru a-si exprima parerile. Totusi, adevarata intrebare, dat fiind ca doar doi miliardari rusi – ambii care locuiau deja in strainatate – s-au declarat impotriva razboiului, este ce se poate face pentru a incuraja mai multi sa faca acest salt?

In plus, figuri precum Tinkoff si Voloj au fost inovatori care au condus la dezvoltarea reala a economiei ruse in primii ani ai lui Putin la putere, nu cleptocratii auto-indulgenti care o franau. Cu cat Rusia poate fi epuizata mai mult de operatorii sai cu adevarat talentati, de la programatori de computere (si hackeri) pana la antreprenori si manageri, cu atat va putea raspunde mai putin eficient la presiunile duble ale razboiului si sanctiunilor”, scrie Mark Galeotti.

„Din cate stim, Putin nu si-a dezlantuit inca asasinii asupra oamenilor de afaceri care au fugit, dar ura lui fata de ‘tradatori’ este binecunoscuta. Daca Tinkoff si Voloj traseaza o tendinta, aceasta se poate schimba. Este, totusi, un moment bun pentru a lua in considerare cu seriozitate o strategie care valorifica presiunea existenta a sanctiunilor asupra membrilor mai putin compromisi si mai competenti ai claselor de afaceri si profesionale rusesti si le da motive sa iasa de pe lista.

Intr-adevar, nu trebuie sa fie vorba doar despre ridicarea sanctiunilor asupra unor oameni bogati. Daca vrem cu adevarat sa lipsim regimul rus de talente, de ce sa nu facem mai usor, nu mai greu, rusilor care se opun razboiului si care poseda abilitatile de care avem nevoie, sa gaseasca noi vieti in Occident?”, conchide istoricul britanic.