Asistenta prezenta la Colectiv, AMENINTATA: „Aparati-o. Va rog, nu ascundeti ADEVARUL”

„Ne-am dus senini. Credeam ca e un incendiu banal initial, continua, am fost al doilea echipaj la fata locului. Apoi au venit pompierii agitati. Primele doua victime. Totul era ca un cosmar. Mergeau, urlau, se tarau. Tineri desfigurati. Urlau multi. Eram doua salvari. Una dintre victime, erau o tanara, ranita grav. Tipa la mine sa venim multi. Ma implora. Spunea ca sunt 300 de tineri, arsi, calcati in picioare. Am implorat plangand pe cei de la dispecerat ca sunt sute de oameni arsi. Plangeam. Sareau arsi pe mine, urlau. Voiau sa intre multi in ambulante. Si nu puteam sa plecam cu fata ranita grav. Nu se dadeau din drum.

Abia atunci s-a dezlantuit cosmarul. Au venit alti patru grav raniti. Izbeau in mine. In salvare. Le curgea pielea, carnea. Acum plang. Urlau sa ii iau, sa nu ii las in urma. Am implorat dispeceratul sa aduca mai multe ambulante, ca e haos. Sa vina politia. Rupeau jacheta de pe mine.

Apoi, a venit un pompier, avea o tanara de 18 ani, arsa pe 98% din corp, ma implora cu lacrimi de erou: Ia-o mai repede din bratele mele. Doamne, cat de tanara e! Salveaz-o! Am si eu o fata acasa!. Mi s-a facut rau. Veneau multi, multi de tot. Erau indesati in salvari. Civili urlau, tineri raniti trageau de doctori, aproape smulgandu-le hainele. Implorau sa fie ajutati, sa fie salvati. Se aruncau in fata ambulantelor. Dadeau cu pumnii in ambulante.

Am urme de piele arsa, pe mine, pe echipament. Pompierul sef plangea in hohote. Era in soc. Tipa: De ce, Doamne?. Tanara arsa nici nu mai avea haine pe ea. Apoi am intrat urland la Coltea, cu patru raniti grav. Tipam sa vina toti doctorii, ca e carnagiu. Toata lumea era in stare de soc. AM VAZUT IADUL!

Doi doctori de la echipaje au ramas la fata locului. Erau sase tineri, jos pe borduri, in stop cardiorespirator. Soferul din echipaj a resuscitat oameni ore in sir pana i-a crescut tensiunea si i-a tasnit sangele pe nas.

Mai era un copil de doar 16 ani! 16 ani! A plans echipajul la resuscitarea lui. Nu se indurau. Apoi l-au adus pe fratele lui, pe brate, la mine. Era grav, era ars tot. Avea ochii umflati si rosii, plangea. Intreba: Sunt rau? E grav?.

Apoi au adus altul. Era 70%. Plangeam. Cadea carnea de pe el. Intreba daca mai traieste. Daca e grav. Era aproape de coma. Ii curgeau lacrimi din ochi, cu sange. Imi spunea sa il tin de mana. I-am spus ca am un baiat de-o seama cu el. Mi-a raspuns: Mami, n-o sa mor, nu? Inca iesea fum din el.

La spital parintii pupau ambulantele, urlau unde le sunt copiii. Le-am spus adevarul. Le-am spus ca sunt in stare grava. Mi-au pupat picioarele la Municipal. Era sinistru. Trageau de mine si de colegi, de salvare.

Nu suntem bine, noi, salvatorii.

In momentul asta, nimeni nu e bine”.

Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook