„Au predat cartelele SIM rusesti in Rostov.” Rudele recrutilor rusi ucisi la Makiivka nu cred in versiunea Ministerului rus al Apararii
In regiunea Samara, rudele continua sa-i ingroape pe recrutii rusi care au murit in timpul bombardarii unei scoli profesionale din Makiivka, langa Donetk. Intarzierea in timp se datoreaza faptului ca nu toti mortii au fost identificati pana acum. Ministerul rus al Apararii insista asupra faptului ca mobilizatii sunt ei insisi vinovati pentru ca s-a tras asupra lor, dar rudele nu cred in aceasta versiune si nici in bilantul oficial declarat al mortilor, scrie BBC.
„Conationalul nostru Artem Apanasov a fost decorat cu Ordinul pentru curaj pentru salvarea camarazilor sai raniti. Sergentul-adjunct Artem Apanasov, dupa ce a suferit multiple rani de srapnel dupa prima lovitura, fara sa-si piarda calmul in fata exploziilor constante, a reusit sa-si evacueze de unul singur camarazii grav raniti de la etajele superioare”, a declarat in 10 ianuarie pe pagina sa de pe VKontakte, seful districtului Koskinski din regiunea Samara, Iuri Goriainov. „Nu voi publica o fotografie a lui Artem. S-ar putea sa nu fie sigur pentru el.”
De la Apanasov au aflat locuitorii din districtul Koskinski in dupa-amiaza zilei de 1 ianuarie ca majoritatea celor mobilizati din districtul lor, si este vorba de aproximativ 25 de persoane, au murit. Apanasov si-a revenit dupa bombardarea scolii profesionale din Makiivka, unde locuiau mobilizati din Samara, si a reusit sa ia legatura cu mama sa, iar aceasta a anuntat bombardamentul pe chat-ul mamelor si sotiilor de mobilizati, creat cu cateva luni in urma in Telegram.
Rudele spun despre circumstantele salvarii lui Apanasov: „Inca nu-si aminteste [cum a supravietuit]. Exista doua optiuni: fie a reusit sa sara de la etajul 3, fie a fost aruncat din cladire de suflul exploziei. Intr-un cuvant, printr-un miracol”.
Acest lucru nu prea se potriveste cu descrierea lui Goriainov, dar nimeni nu are nimic de reprosat „guvernatorului din Koski”, asa cum il numesc locuitorii districtului: „Administratia plateste pentru inmormantare. Ne ajuta in toate modurile posibile, si-a cerut scuze pentru ceea ce s-a intamplat si ne-a prezentat condoleante. In plus, nu este indiferent la faptul ca acolo au murit oameni din tinutul sau. ”
Numaratoarea celor ucisi in urma bombardarii cladirii scolii profesionale din Makiivka in noaptea de 1 ianuarie continua pana in prezent. La 4 ianuarie, Ministerul rus al Apararii a anuntat ca numarul mortilor a crescut la 89 si de atunci nu a mai furnizat alta cifra.
S-a decis sa nu se publice listele cu victimele, a declarat Aleksei Vdovin, comisar militar al regiunii Samara, in 10 ianuarie. El a explicat ca birourile militare de inregistrare si inrolare ofera informatii specifice familiilor victimelor si a legat refuzul de a publica listele de interdictia de „publicare a datelor personale”, dar si de faptul ca „este vorba de a nu ajuta serviciile de informatii straine sa identifice si sa ia masuri provocatoare impotriva rudelor personalului militar”.
Unele rude ale victimelor, dupa ce au discutat cu autoritatile, se tem cu adevarat sa vorbeasca cu jurnalistii. Fiul unuia dintre mobilizati care a murit la Makiivka a explicat acest lucru prin faptul ca „cazurile de santaj al familiilor de catre Ucraina nu sunt neobisnuite”.
Sora unuia dintre militarii supravietuitori explica altfel tacerea: „Nimeni nu va spune nimic. Buzele le sunt sigilate. Toti baietii le spun in unanimitate mamelor lor sa nu creada ce se spune la televizor. Cred ca totul este clar si fara sa ai prea multa minte. Pacat de cei care si-au dat viata pentru nimic. Mamele sufera”.
O ruda a uneia dintre victime a declarat pentru BBC: „Daca judeci logic, erau 500-600 de oameni acolo, 4 rachete au lovit acolo, cladirea a fost daramata pana la fundatie, este clar ca nu au murit 89 de oameni, ci de la 200 in sus”.
De asemenea, el a fost surprins de cuvintele adjunctului sefului principalului departament politico-militar al fortelor armate ruse, Serghei Sevriukov, care, in 4 ianuarie, a declarat ca principalul motiv al loviturii a fost „utilizarea masiva a telefoanelor mobile de catre personal”, ceea ce a permis fortelor armate ale Ucrainei „sa localizeze si sa determine coordonatele locatiei personalului militar pentru o lovitura cu rachete”.
„Adevarul este ca au predat toate cartelele SIM rusesti in Rostov, in timp ce erau dusi la Makiivka, iar apoi comandantul lor i-a dus intr-un loc special unde au cumparat cartele SIM ucrainene. Ne-a contactat prin Telegram”, spune o ruda a unui soldat decedat in atac.
Autoritatile platesc despagubiri in valoare de 3 milioane de ruble familiilor mortilor mobilizati: „Nu am nevoie de bani, nicio suma nu mi-l va intoarce pe tatal meu.”
Locuitorii din regiunea Samara care au murit la Makiivka au fost mobilizati la sfarsitul lunii septembrie: „Vedeti, au luat pe toata lumea, indiferent de conditie: doua picioare, doua brate – mergeti sa luptati. Nu existau optiuni de evadare, pentru ca alternativa era inchisoarea”.
Timp de cateva luni, recrutii au fost instruiti in unitatile militare din regiune. Ordinul de a-i trimite in zona de razboi a venit la jumatatea lunii decembrie, iar ei au ajuns la Makiivka, in regiunea Donetk, pe 26 decembrie. „Nu ne-a spus nimic, din motive evidente: pentru ca noi sa nu ne ingrijoram. Dar pe fata lui se citea emotia si anxietatea”, a declarat o ruda a uneia dintre victime. „Singurul lucru pe care l-am intrebat a fost: cat de departe sunteti de punctele fierbinti, la care mi-a raspuns ca la 15-20 km”.
La 1 ianuarie, Departamentul de comunicare strategica al Fortelor Armate ale Ucrainei a raportat pe canalul sau Telegram ca in noaptea Anului Nou a fost efectuata o lovitura asupra locatiei soldatilor rusi mobilizati din Makiivka, in urma careia aproximativ 400 de persoane au fost ucise si aproximativ 300 ranite. Lovitura a fost aplicata de la MLRS HIMARS.
Ministerul rus al Apararii a recunoscut moartea a 63 de mobilizati abia a doua zi, pe 2 ianuarie. In aceeasi zi, lovitura asupra cladirii scolii profesionale si moartea mobilizatilor din regiunea Samara a fost confirmata de guvernatorul acestei regiuni rusesti, Dmitri Azarov.
In aceeasi zi, Statul Major General al Fortelor Armate ale Ucrainei a precizat ca, pe langa distrugerea cladirii cu militari rusi, in Makiivka au fost distruse aproximativ 10 unitati de echipament militar aflate in apropierea cladirii fostei scoli.
In 3 ianuarie, mai intai surse anonime ale agentiilor de stiri rusesti, iar apoi purtatorii de cuvant oficiali ai Ministerului Apararii, au inceput sa arunce vina pentru o astfel de lovitura reusita a Fortelor Armate ale Ucrainei asupra propriilor mobilizati, care ar fi folosit in mod activ telefoanele mobile in ajunul Anului Nou, ceea ce a permis serviciilor de informatii ucrainene sa stabileasca locul de stationare al militarilor rusi.
In raportul sau din 4 ianuarie, serviciile de informatii britanice au remarcat ca au existat cazuri de depozitare nesigura a munitiei in armata rusa cu mult inainte de actualul razboi, dar incidentul de la Makiivka arata cum contribuie neprofesionalismul la nivelul ridicat de pierderi din partea armatei ruse.
La 8 ianuarie, armata rusa a lansat atacuri cu rachete asupra a doua cladiri din Kramatorsk, numind-o „operatiune de represalii” pentru bombardamentul din Makiivka. Ministerul Apararii a insistat asupra faptului ca pana la 600 de militari ucraineni ar fi fost ucisi in urma acestei operatiuni. Cu toate acestea, jurnalistii din presa occidentala care au ajuns la fata locului au remarcat ca nimic din cladirile afectate nu indica faptul ca cineva a murit aici sau ca se afla acolo cand cladirile au fost lovite.
Cel mai mare numar de posibile victime rusesti in urma bombardarii din Makiivka, la 10 ianuarie, reiese dintr-o conversatie care ar fi fost interceptata de Ucraina. In aceasta inregistrare, un presupus militar rus discuta cu sotia sa despre faptul ca in Makiivka ar fi putut muri 610 persoane, care au trebuit sa fie transportate in douasprezece camioane Kamaz.
Moartea in masa a noilor mobilizati in scoala profesionala din Makiivka i-a obligat chiar si pe cei mai loiali bloggeri si propagandisti sa critice comandamentul militar rus.
„Cand se intampla asa ceva in Makiivka, neputinta te copleseste. Neputinta nu este in fata inamicului, ci in fata noastra insine”, a scris pe 2 ianuarie Alexander Kodakovski, comandantul batalionului Vostok, care lupta de partea autoproclamatei RPD din 2014.
Andrei Medvedev, angajat al Companiei de Stat de Televiziune si Radiodifuziune a intregii Rusii si deputat in Duma orasului Moscova, a scris pe canalul sau de telegram: „Pentru a zecea luna de razboi, este periculos si criminal sa consideri inamicul un prost care nu vede nimic. Desfasurarea personalului oriunde, in cladiri, in loc sa il plasezi in adaposturi, inseamna ajutor direct dat inamicului”.
Politologul Serghei Markov, care de obicei stie sa interpreteze chiar si infrangerile armatei ruse ca fiind triumfurile acesteia, a scris in legatura cu evenimentele din Makiivka: „Localurile nu erau protejate. Adica, neglijenta. In apropiere se afla si un depozit de munitii. Este o mizerie imensa”.
„A existat o legatura, a sunat prin Telegram”, povesteste fiul uneia dintre victime pentru BBC: „Ne-a sunat de trei ori pe 31 decembrie, se pregateau de sarbatoare, au prajit gratarul si au pus masa, ultimul apel a fost la ora 22, ora Moscovei, a spus ca acum vor manca si se vor culca, sunt foarte obositi.”
