Avertismentul lui Fota: „Garantiile de securitate ale NATO se dilueaza. Este un dezechilibru intre partea de nord si cea de sud a frontului impotriva Rusiei”
Iulian Fota, fost consilier prezidential, membru CSAT si secretar de stat pentru afaceri strategice in Ministerul de Externe, avertizeaza din nou in legatura cu garantiile de securitate ale NATO privind Romania si tarile de pe flancul sudic. El sustine ca acestea se „dilueaza”.
„Oficialii romani trebuie sa inceteze sa mai pretinda ca Romania are in continuare ‘cele mai bune garantii de securitate nationala’. Garantiile care alta data erau aproape absolute, astazi se dilueaza.
Sunt unul dintre primii experti romani, daca nu chiar primul, care a promovat ideea ca Romania are cei mai buni aliati posibili si cele mai bune garantii de securitate.
Eram aliati in acelasi timp cu toate statele UE si occidentale importante, situatie istorica complet noua. Dintre cei trei piloni ai securitatii nationale, efortul propriu, NATO si centura de protectie ucraino-moldoveana, doi se prezentau foarte bine:eram garantati cu articolul 5 al NATO, o alianta care functiona bine si beneficiam si de protectia statelor tampon Ucraina si RMD, suveranitatea lor fiind slab amenintata si in nici un caz agresata.
Garantiile de securitate au fost la maximul lor o buna perioada de timp, cam 20 de ani, intre 2002 si 2022. Din pacate, din cauza agresivitatii in crestere a Rusiei si pe fondul unor complicate probleme politice interne ale Occidentului, asistam la un proces ingrijorator de diluare a acestor garantii. Diluare imputabila si noua, atata timp cat nici efortul nostru national privitor la apararea armata a Romaniei nu este pe masura gradului ridicat de amenintare.
Teama de diluare a garantiilor de securitate nu ne framanta doar pe noi. Mai jos aveti un extras dintr-un recent articol din Financial Times, care analizeaza angoasa Germaniei in fata posibilei reveniri ca presedinte al SUA a domnului Trump . Ce ii framanta pe prieteni germani? Exact, diluarea garantiilor NATO .
In plus, in cazul Romaniei, cand spui ca avem cele mai bune garantii de securitate pare ca munca este incheiata iar efortul diplomatic de succes. Ori stim bine ca nu este asa si Romania inca trebuie sa se lupte pentru obiective inca neatinse. Prezenta militara americana este rotationala si nu permanenta , cum este cazul balticilor si al Poloniei.
Acest dezechilibru intre partea de nord si cea de sud a frontului impotriva Rusiei nu este inca ameliorat. Statele NATO importante refuza sa aduca nave militare in Marea Neagra. Nu in ultimul rand, avem diferente semnificative de viziune si atitudine asupra relatiilor cu Rusia, ceea ce genereaza o functionare greoaie a NATO si a UE. Deci cat timp inca mai avem de alergat dupa obiective atat de importante, cum sa spui ca garantiile sunt cele mai bune?”, a transmis Fota, luni.
Intr-un interviu pentru aktual24.ro, Fota a explicat „ce vrea Rusia de la Romania”:
„Rusia vrea ce a vrut intotdeauna de la Romania: ca Romania sa adopte o pozitie pro-rusa. Cu alte cuvinte, sa sustina politicile importante ale Rusiei, sa orbiteze pe orbita Moscovei, sa nu mai coopereze strans si strategic cu Occidentul, sa nu mai sprijine, daca vreti, acele politici occidentale pe care Rusia le considera contrare intereselor ei. Exact asa se comporta Rusia si acum 100 de ani, si acum 200 de ani! Putem face paralele istorice, daca vreti, ca avem destule si cuprinzatoare. Si, tot ca atunci, Rusia spune ce vrea, dar nu spune ce ofera! Iar un lucru mic pe care rusii l-ar putea oferi si nu-l dau, desi repet, sta in puterea lor, este de exemplu sa trateze Romania hai sa nu zic ca pe un egal, ca le-as cere mult prea mult rusilor, dar macar sa trateze Romania cu respect, cu o anumita consideratie!
Mi-aduc aminte de intalniri de-ale mele cu oameni foarte importanti din Rusia. Aveam 30 de minute alocate pentru acea intalnire. In alea 30 de minute, 20 sau 25 de minute vorbeau ei si, de fiecare data, dadeau sa inchida discutia fara ca eu sa apuc sa spun ceva! Si, ca sa pot sa spun si eu ceva, trebuia uneori sa… Cum sa spun, sa ma duc la limita politetii si la limita uzajului diplomatic. Odata chiar n-am mai rezistat si, trebuie sa recunosc chestia asta, i-am luat un pic la misto, pentru ca mi s-a parut ca n-am alta solutie decat umorul nostru traditional ca sa ies dintr-un impas! Si as da un exemplu, ca sa vedeti ca nu e vorba numai de Romania aici. Bun, e un comportament imperial, dar, pana la urma, si astea se pot imbunatati si modifica!
Asta-toamna, mai multi presedinti din tari aflate in Asia Centrala i-au reprosat presedintelui Putin ca, dupa atatia ani de la destramarea Uniunii Sovietice, in continuare Rusia nu e capabila sa trateze cu respect statele din regiune! Deci, liderii din Asia Centrala cred ca au acelasi sentiment pe care l-am avut si noi si il avem. Rusia in continuare, pentru ca ea actioneaza doar pe elemente de forta, nu trateaza cu respect pe nimeni! Eu nu cred ca rusii respecta pe cineva! Insa tin cont si ofera un anumit statut doar acelor tari care se pot exprima in termen de putere egal cu al lor. Si, evident, aici nu sunt prea multi. In rest, noi, astialalti, suntem la gramada si tratamentul pe care ni-l asigura este extrem de cinic si de nepoliticos. De-aia, daca va uitati in multe dintre interventiile noastre oficiale si din comunicate, noi folosim cuvinte de astea gen „pragmatic“, „relatie bazata pe respect reciproc“. Pentru ca eu am simtit-o pe propria piele.
In continuare, Rusia ne desconsidera! Ne desconsidera si in optiunea noastra de a adera la Uniunea Europeana si la NATO, pe care ei o considera neavenita, neserioasa, nespecifica. Ne desconsidera ca ne trateaza pe noi, ca romani, drept o profesie si nu intotdeauna ne respecta etnicitatea si evolutia istorica. In principiu, ei asta vor de la noi. Am avut discutii cu oameni importanti din Rusia, cand ii intrebam „ce intelegeti voi prin relatii bune cu Rusia“, incepeau sa-mi explice… Si de fiecare data le spuneam: „Bun, dar asta inseamna ca noi sa intoarcem spatele Occidentului sau sa incepem sa-i lucram pe la spate sau sa-i tradam!“.
Adica nu putem face o relatie buna cu Rusia avand in acelasi timp o relatie buna cu Occidentul, noi fiind parte a Occidentului. Foarte dificil! Iar acum, la cum isi formuleaza Rusia interesele, obiectivele, la cum pun problema, jocul este atat de suma zero, incat pur si simplu nu mai ai nicio varianta, nicio perspectiva. De aceea nici nu mai investim in relatia bilaterala cu Rusia, pentru ca nu ai in ce sa investesti! Orice imagineaza, orice gandesc, orice fac, este parte din razboiul asta a lor pe care-l duc impotriva Occidentului pe toate planurile: hibrid, informational, politic, militar si asa mai departe.
Deci, rusii nu cer ceva in plus fata de ce cereau, repet, cand stapaneau Romania cu Armata Rosie sau ulterior, prin Tratatul de la Varsovia, sau inainte, cand au avut protectorat in paralel cu apartenta noastra la Imperiul Otoman. Vor elemente de interes pentru ei, desconsidera total interesele noastre si ceea ce vrem si noi. Si nu ofera nimic. Pentru ca, pana la urma, o sa ziceti: „Bun, dar si Occidentul vrea sa fim…“. Da! Dar Occidentul, de bine-de rau, imi ofera zeci de miliarde de euro, imi ofera protectie, imi ofera know-how si sprijin. Si aici e o diferenta majora.
Rusia in continuare in continuare vrea o periferie slaba. Rusia se teme de periferie! Occidentul nu se mai teme de periferie. Dimpotriva, Occidentul istoric a inteles ca daca periferia e la fel de dezvoltata, de prospera, de democratica ca si centrul, Bruxelles-ul fiind simbolic aici, va fi bine pentru toata lumea. Rusia vrea periferie slaba, vrea periferie macinata, obedienta. Pentru ca ei in continuare, in cum sa spun, mintea aia a lor deformata, se tem de agresiune, de lucruri pe care Occidentul nu le mai practica de cateva zeci de ani, iar cand e vorba de Europa, chiar de vreo 80, aproape 100 de ani. Si vreau sa fac o precizare: toate lucrurile astea le-am spus eu, unul care s-a straduit, cel putin in anii cand a stat la Cotroceni, sa acorde importanta si chiar minimum de respect cuvenit unei tari mari si importante precum Rusia.
Deci, in toti anii aia in care am fost de 3-4-5 ori la Washington, macar o data pe an am fost si la Moscova! Dialogul cu ei nu a lipsit. Am avut dialog consistent cu Occidentul, ca sunt de partea Occidentului, dar am avut dialog si cu ei! Pana la urma, ultimul moment important in relatiile bilaterale cu rusi l-am construit eu, cu sprijinul presedintelui Traian Basescu, ca nu se putea fara dansul. Ma refer la vizita lui Patrusev (fostul director al FSB, la ora vizitei in Romania ocupa pozitia de secretar al Consiliului de Securitate din Rusia – n. red.) la Bucuresti! Care putea fi momentul trecerii relatiei bilaterale intr-un alt plan, al unei mai bune colaborari. Dar a venit anexarea Crimeei si totul s-a dat peste cap.
Dar aia era o perioada in care toata lumea incerca sa colaboreze cu Rusia, apropo de reset. Deci vorbiti cu unul care, repet, recunoaste pe de o parte importanta Rusiei. Nu i-am neglijat si minimalizat niciodata. Am incercat dialog, ca si imbunatatire a relatiilor bilaterale cu ei. Numai ca ei duc lucrurile intr-o zona unde lucrurile nu mai sunt rezonabile. Duc lucrurile intr-o zona unde pur si simplu nu mai ai optiuni. Si acum mila mi-e de ei, dar de mine mi se rupe inima! Adica n-o sa-mi dau eu un brat sau un picior ca sa ameliorez o relatie cu cineva care, repet, stie doar sa ceara, sa impuna sa reproseze, dar foarte greu si foarte rar vine si spune si ce da”.
