Bolnavii psihici din Romania. Un pericol pentru societate sau victime ale unui sistem defectuos?

Recent, doua cazuri de violenta, soldate cu o moarte tragica si un atac brutal, au adus in atentia publica situatia dificila si periculoasa a bolnavilor psihici din Romania. Aceste incidente au scos la lumina deficientele majore ale sistemului de sanatate mintala si au ridicat intrebari dificile despre cine ar trebui sa raspunda pentru faptele acestor persoane fara discernamant.

In primul rand, cazul petrecut duminica dimineata in Craiova, unde o femeie de 32 de ani, angajata la un hotel, a fost atacata in mod brutal de un barbat necunoscut. Agresorul, in varsta de 57 de ani, fusese recent externat dintr-un spital de psihiatrie pe semnatura surorii sale, care a considerat, in mod gresit, ca acesta nu reprezinta un pericol pentru cei din jur.

Al doilea caz, si mai tragic, s-a petrecut in comuna Scorteni, judetul Bacau. O tanara de 18 ani a fost ucisa in propria casa de un vecin in varsta de 23 de ani, cunoscut cu afectiuni psihice si recent externat pe semnatura bunicii sale. Acest atac, desfasurat sub privirile fratilor gemeni ai victimei, a evidentiat riscurile uriase ale lipsei de monitorizare a acestor pacienti dupa externare.

Procedurile actuale de externare a pacientilor cu afectiuni psihice au loc adesea pe baza solicitarii familiei, fara o evaluare detaliata a riscului pe care acestia il pot prezenta. Legea actuala permite familiei sa ceara externarea pacientului, asumandu-si responsabilitatea pentru ingrijirea acestuia, bazandu-se pe presupunerea ca familia are cel mai bun interes in gestionarea bolnavului si ca este suficient de informata pentru a evalua pericolele.

In realitate, familiile nu sunt pregatite sa evalueze si sa gestioneze aceste riscuri. Sistemul de sanatate mintala din Romania, deja supus presiunilor din cauza lipsei de resurse si a numarului redus de locuri in spitalele de psihiatrie, pare sa favorizeze aceste externari premature.

Cand vine vorba de faptele comise de bolnavii psihici fara discernamant, intrebarea privind responsabilitatea devine complicata. Conform legii, persoanele declarate fara discernamant nu pot fi trase la raspundere in mod obisnuit. Statul are responsabilitatea sa aplice masuri de protectie si siguranta, ceea ce inseamna, de obicei, internarea in unitati de psihiatrie.

Totusi, aceste masuri nu sunt intotdeauna eficiente. Evaluarile psihiatrice si deciziile de externare se dovedesc adesea insuficiente, lasand un gol periculos in sistemul de supraveghere post-externare. Aceasta lacuna face ca societatea sa fie expusa la potentialul pericol reprezentat de bolnavii psihici, care, de cele mai multe ori, nu isi pot controla actiunile.

Pentru a preveni astfel de tragedii in viitor, este necesara o schimbare majora in modul in care Romania gestioneaza pacientii cu afectiuni psihice. Deciziile de externare ar trebui sa se bazeze pe evaluari complexe, realizate de o comisie formata din medici psihiatri, asistenti sociali si reprezentanti ai autoritatilor.

Familia nu ar trebui sa aiba dreptul exclusiv de a decide asupra externarii fara o analiza detaliata a starii pacientului. Pacientii cu afectiuni psihice severe ar trebui monitorizati periodic dupa externare, pentru a se asigura ca isi urmeaza tratamentul si nu prezinta riscuri. Vizitele la psihiatru, asistenta sociala si consilierea specializata sunt esentiale in acest proces.

Familiile care preiau pacientii in ingrijire trebuie sa primeasca instruire, consiliere si resurse adecvate pentru a putea gestiona situatia. Acest lucru ar ajuta la recunoasterea semnelor de recidiva si la solicitarea ajutorului necesar in timp util.

De asemenea, crearea unui registru national pentru pacientii cu afectiuni psihice grave ar facilita monitorizarea acestora de catre autoritati si profesionistii din domeniul sanatatii mintale.

Cadrul legal privind externarea bolnavilor psihici trebuie sa fie actualizat, introducand conditii si criterii stricte pentru cazurile cu potential de risc. Este necesara, de asemenea, crearea mai multor centre de sanatate mintala si unitati de psihiatrie care sa ofere asistenta si tratament pe termen lung.

Cazurile recente au aratat ca deciziile privind externarea pacientilor cu afectiuni psihice grave nu pot fi lasate exclusiv la latitudinea familiei. Pentru a evita astfel de tragedii in viitor, este necesara o colaborare intre sistemul de sanatate, autoritati si comunitate.

Numai prin implementarea unor masuri riguroase de protectie si sprijin se poate asigura un echilibru intre respectarea drepturilor pacientilor si siguranta publica.

Insa, ramane intrebarea: exista vointa politica si sociala pentru a face aceste schimbari esentiale? In timp ce ministrul Sanatatii, Alexandru Rafila, isi concentreaza atentia asupra scenei politice, bolnavii psihici sunt eliberati fara supravegherea necesara, iar societatea ramane vulnerabila. Intrebarea este: pana cand?