Boris Johnson: De ce nu dam Ucrainei ceea ce are nevoie? Daca Putin pastreaza un teritoriu cat de mic din ceea ce a acaparat va fi un semnal ca granitele pot fi redesenate prin forta
Intr-un material publicat de The Spectator, fostul prim ministru britanic Boris Johnson se adreseaza liderilor occidentali pentru urgentarea furnizarii de ajutor militar Ucrainei pentru a o ajuta sa faca progrese in contraofensiva declansata pentru a elibera teritoriul ocupat abuziv de Federatia Rusa. El sustine ca daca sunt ajutati la timp, luptatorii ucraineni sunt hotarati sa-i arunce pe rusi peste granita. Sentimentele nationaliste, in sensul bun al cuvantului, au capatat amploare dupa ce Ucraina s-a confruntat cu comportamentul abuziv al Rusiei, iar asta ii transforma pe luptatorii ucraineni in fiare pe campul de lupta pentru ca se bat pentru recuperarea teritoriului lor, spune el.
„Cand vizitezi centrele de reabilitare pentru soldatii ucraineni care au suferit rani care le-au schimbat viata, inveti rapid cum sa faci fata socului provocat de ceea ce vezi. Nu tresariti si nu va uitati in alta parte.
Inveti obiceiul medicilor, asistentelor si fizioterapeutilor calificati – de a se concentra nu asupra ranilor, ci asupra indivizilor, asupra barbatilor. Si, desi multe femei au fost ucise sau ranite in acest conflict brutal, cred ca am vazut peste o suta de soldati grav raniti la Kiev si Liov, in trei spitale diferite, si toti erau barbati.
Observati cateva calitati remarcabile la acesti pacienti. Nu sunt nicidecum toti tineri, nici pe departe. Unii au intre 40 si 50 de ani. Sunt o armata de cetateni: soti, tati, barbosi carunti – barbati de varsta mea. In timp ce ii privesti cum incearca sa-si recupereze forta in membrele care le-au mai ramas, cum framanta plastilina, cum arunca mingi medicinale, cum se straduiesc din nou si din nou sa indeplineasca o sarcina rudimentara, le simti determinarea de a folosi cat mai bine ingrijirea exemplara pe care o primesc pentru a-si reconstrui ceva asemanator cu o viata”, spune Johnson.
Chiar daca au fost grav raniti si se recupereaza cu greu, soldatii depun eforturi pentru a se insanatosi cat mai repede in speranta ca vor ajunge din nou pe front.
„Pe masura ce vorbiti cu ei, veti descoperi rapid ca nu vor sa va starneasca compasiunea. Nu vor sa li se spuna cat de curajosi sunt – pentru ca ei nu simt ca sunt deosebit de curajosi. Dupa cum mi-au spus cativa dintre ei, destul de aprig, ei cred ca „isi faceau treaba”. Faceau ceva care era pur si simplu esential si inevitabil pentru familiile lor si pentru tara lor si au avut ghinion – asa cum oricine poate avea ghinion intr-o meserie periculoasa.
Au fost loviti de srapnelul unui tanc sau al unui obuz de artilerie, sau au calcat pe o mina, si au suferit rani care ar fi fost complet familiare medicilor de pe campul de lupta din primul razboi mondial. Diferenta este ca astazi, la un secol distanta, progresele extraordinare in chirurgie si protetica inseamna ca nu numai ca sunt in viata, dar isi doresc un singur lucru mai presus de toate. Acesta este sa se poata intoarce pe front si sa continue de unde au ramas. Vor sa se apuce de ucis rusi si de alungat invadatorul din tara lor”, povesteste fostul prim ministru.
In loc sa vorbeasca despre ranile lor, soldatii ucraineni vor sa vorbeasca despre progresele pe care unitatile sau regimentele lor le-au facut in mod incontestabil. Singurul lucru care pare sa le ofere in mod vizibil alinare si satisfactie este faptul ca stiu ca se recucereste terenul, ca se recuceresc sate si ca eforturile lor au jucat un rol in acest succes si – cine stie – ar putea sa o faca din nou.
„Desigur, nu poti sa nu te intrebi, cand privesti trupurile zdrobite ale acestor oameni, in ce masura pot spera cu adevarat sa traiasca o viata normala, ca sa nu mai vorbim de reintoarcerea in fortele armate ale Ucrainei – indiferent cat de magnific este spiritul lor interior. Prin urmare, simtiti un sentiment de furie neputincioasa fata de amploarea si ritmul continuu al suferintei umane.
Invazia rusa in Ucraina a radicalizat populatia, cu toate ca inainte de 24 februarie 2022 aproape jumatate dintre ucraineni nutreau sentimente proruse. Invazia i-a determinat si pe unii etnici rusi sa-i urasca pe marii lor vecini de la est si sa fie recunoscatori Occidentului pentru sprijinul acordat.
„Sa nu credeti nici macar pentru o secunda ca acesti soldati ucraineni – sau populatia mai larga a Ucrainei – ar putea fi convinsi cumva sa depuna armele sau sa faca o intelegere cu Putin. Ei nu lupta la ordinul nostru si nu se vor opri pentru ca asa spunem noi. Ei duc un razboi de independenta, pentru ca refuza sa se plece in fata terorii si pentru ca vor ca tara lor sa fie libera.
Ideea unei negocieri li se pare ridicola. Cand i-am vizitat am facut tot ce am putut pentru a-i sonda in acest sens – dar nu am constatat nici cea mai mica slabire a hotararii ucrainene. Ei nu vad cum ar putea schimba teritorii pentru pace, pentru ca nu vad cum ar putea crede un cuvant din ce spune Putin. Evgheni Prigojin a crezut ca a facut o intelegere cu Putin – si nu i-a iesit tocmai bine.
Exista un singur lucru pe care il vor de la noi, si anume armamentul necesar pentru a termina treaba – asa ca pur si simplu nu inteleg de ce continuam sa tragem de timp. De ce suntem intotdeauna atat de lenti? Cum putem sa-i privim pe acesti oameni in ochi si sa le explicam intarzierea? De-a lungul acestui razboi, i-am subestimat pe ucraineni si l-am supraestimat pe Putin, iar astazi facem acelasi lucru”, a mai spus Johnson.
„Daca Putin va castiga in Ucraina, daca va pastra chiar si o fractiune din ceea ce a luat, atunci lectia va fi clara: granitele europene pot fi din nou schimbate prin violenta, cu tot ceea ce inseamna asta pentru Georgia, statele baltice, oriunde in fosta Uniune Sovietica sau in fosta sfera de influenta sovietica, unde Putin are chef de o operatiune militara revansarda si de agitatie interna.
O victorie a lui Putin ar fi o catastrofa pentru Occident si pentru conducerea americana si nu cred ca este un rezultat care ar putea fi usor de suportat de un presedinte american. Iar daca, pe de alta parte, Ucraina castiga si il da afara pe Putin – asa cum, cu ajutorul nostru, o poate face – atunci se intampla invers. Exact mesajul opus va fi trimis in intreaga lume: ca ne pasa de democratie, ca suntem dispusi sa ne sustinem principiile si ca Occidentul inca mai are curajul sa se tina de ceva pana cand reuseste”, precizeaza Boris Johnson.
Victoria Ucrainei va revalida si reenergiza Occidentul si tot ceea ce reprezinta. Mai presus de toate, va insemna eliberarea unei tari complet nevinovate care a fost atacata in mod egoist si criminal.
„Cred ca victoria va veni. Si am crezut acest lucru cu atat mai mult dupa ce am vorbit cu acei soldati raniti. O vedeti in ochii lor. O auziti in ferocitatea expresiilor lor, in bucuria lor pentru pamantul recucerit. Indiferent ce credeti despre nationalism, sau despre sentimentul national, acesta este cea mai puternica forta in politica – mai puternica chiar si decat religia – si in nebunia sa, Putin a intensificat si a provocat cel mai puternic nationalism modern pe care l-am vazut.
Trupele sale, obosite, neincrezatoare, departe de casa, nu au nimic in inimile lor care sa se compare cu asta.
De aceea, Putin va pierde si Ucraina va castiga in cele din urma. Si din moment ce asta trebuie sa se intample si din moment ce asta se va intampla, nu putem, in numele a tot ceea ce este sfant, sa le oferim acum ucrainenilor asistenta militara de care au nevoie pentru a duce lucrurile la o concluzie cat mai rapida, astfel incat cat mai putine fiinte umane sa fie sacrificate in acest conflict inutil?
Am mai intrebat si inainte si intreb din nou: Ce naiba mai asteptam?”, incheie Boris Johnson.
