Cataclismul care a inspirat povestea biblica a Sodomei. O roca spatiala inghetata a provocat o explozie de 1.000 de ori mai devastatoare decat cea de la Hiroshima

O roca spatiala inghetata a distrus un oras antic si pe toti cei din el, inspirand probabil povestea biblica a Sodomei. Evenimentul a avut loc in urma cu 3.600 de ani si este explicat in detaliu intr-un articol la care au contribuit arheologul Phil Silvia, geofizicianul Allen West, geologul Ted Bunch si fizicianul spatial Malcolm LeCompte.

Articolul a fost publicat in The Conversation.

Cand locuitorii unui oras antic din Orientul Mijlociu, numit in prezent Tall el-Hammam, isi vedeau de treburile lor zilnice, intr-o zi de acum 3.600 de ani, nu aveau nicio idee ca o roca spatiala inghetata nevazuta se indrepta spre ei cu o viteza de aproximativ 61.000 km/h.

Trecand fulgerator prin atmosfera, roca a explodat intr-o imensa minge de foc la aproximativ 4 kilometri deasupra solului. Explozia a fost de aproximativ 1.000 de ori mai puternica decat bomba atomica de la Hiroshima. Locuitorii socati ai orasului care au privit-o au fost orbiti instantaneu. Temperatura aerului a crescut rapid peste 2.000 de grade Celsius. Imbracamintea si lemnul au luat imediat foc. Sabiile, sulitele, caramizile de lut si ceramica au inceput sa se topeasca. Aproape imediat, intregul oras a fost cuprins de flacari.

Cateva secunde mai tarziu, o unda de soc masiva a izbit orasul. Miscandu-se cu aproximativ 1.200 km/h, a fost mai puternica decat cea mai puternica tornada inregistrata vreodata. Vanturile ucigase au sfasiat orasul, demoland fiecare cladire. Au forfecat partea superioara de 12 m a palatului de patru etaje si au aruncat resturile amestecate in valea vecina. Niciunul dintre cei 8.000 de oameni sau vreun animal din oras nu a supravietuit – trupurile lor au fost sfasiate si oasele lor au fost aruncate in mici fragmente.

Aproximativ un minut mai tarziu, la 22 km la vest de Tall el-Hammam, vanturile exploziei au lovit orasul biblic Ierihon. Zidurile Ierihonului s-au prabusit, iar orasul a ars pana la temelii.

Totul suna ca punctul culminant al unui film de la Hollywood. De unde stim ca toate acestea s-au intamplat cu adevarat langa Marea Moarta din Iordania, acum cateva milenii?

Numit acum Tall el-Hammam, orasul este situat la aproximativ 7 mile nord-est de Marea Moarta, in ceea ce este acum Iordania.

Obtinerea raspunsurilor a necesitat aproape 15 ani de sapaturi minutioase efectuate de sute de persoane. De asemenea, a implicat analize detaliate ale materialului excavat de catre peste doua duzini de oameni de stiinta din zece state din SUA, precum si din Canada si Republica Ceha. Cand grupul nostru a publicat in cele din urma dovezile, in revista Scientific Reports, cei 21 de coautori au inclus arheologi, geologi, geochimisti, geomorfologi, mineralogisti, paleobotanisti, sedimentologi, experti in impact cosmic si medici.

Iata cum am construit aceasta imagine a devastarii in trecut.

Cu ani in urma, cand arheologii priveau sapaturile din orasul in ruina, puteau vedea un strat intunecat, de aproximativ 1,5 m grosime, amestecat, de carbune, cenusa, caramizi de lut topite si ceramica topita. Era evident ca o furtuna de foc intensa a distrus acest oras cu mult timp in urma. Aceasta banda intunecata a ajuns sa fie numita stratul de distrugere.

Nimeni nu stia exact ce se intamplase, dar acel strat nu fusese cauzat de un vulcan, de un cutremur sau de un razboi. Niciunul dintre ele nu este capabil sa topeasca metalul, caramizile de lut si ceramica.

Pentru a-si da seama ce ar fi putut fi, grupul nostru a folosit „calculatorul de impact” pentru a modela scenarii care se potrivesc cu dovezile. Construit de experti in impacturi, acest calculator permite cercetatorilor sa estimeze numeroasele detalii ale unui eveniment de impact cosmic, pe baza evenimentelor de impact cunoscute si a detonarilor nucleare.

Se pare ca vinovatul de la Tall el-Hammam a fost un mic asteroid similar celui care a doborat 80 de milioane de copaci in Tunguska, Rusia, in 1908. Ar fi fost o versiune mult mai mica a rocii gigantice, cu o latime de cativa kilometri, care a determinat disparitia dinozaurilor in urma cu 65 de milioane de ani.

Aveam un vinovat probabil. Acum aveam nevoie de dovada a ceea ce s-a intamplat in acea zi la Tall el-Hammam.

Gasirea „diamantelor” in pamant

Cercetarile noastre au scos la iveala o gama remarcabil de larga de dovezi. In sit, exista granule de nisip fin fracturate, numite cuart socat, care se formeaza doar la o presiune uriasa: imaginati-va sase tancuri militare Abrams de 68 de tone asezate pe degetul dumneavoastra mare.

Stratul de distrugere contine, de asemenea, mici diamonoizi care, dupa cum indica si numele, sunt la fel de tari ca diamantele. Fiecare dintre ele este mai mic decat un virus gripal. Se pare ca lemnul si plantele din zona au fost transformate instantaneu in acest material asemanator diamantelor de catre presiunile si temperaturile ridicate ale mingii de foc.

Diamonoizii (centru) din interiorul unui crater s-au format datorita temperaturilor si presiunilor ridicate ale mingii de foc asupra lemnului si plantelor.

Experimentele cu cuptoare de laborator au aratat ca ceramica si caramizile de lut de la Tall el-Hammam s-au lichefiat la temperaturi de peste 1.500 C. Aceasta este suficient de fierbinte pentru a topi un automobil in cateva minute.

Stratul de distrugere contine, de asemenea, mici bile de material topit mai mici decat particulele de praf din aer. Numite sfere, acestea sunt facute din fier si nisip vaporizat care s-au topit la aproximativ 1.590 C.

Impreuna, toate aceste dovezi arata ca temperaturile din oras au crescut mai mult decat cele provocate de vulcani, de razboaie si de incendiile normale din oras. Singurul proces natural ramas este un impact cosmic.

Aceleasi dovezi se regasesc in locurile de impact cunoscute, precum Tunguska si craterul Chicxulub, creat de asteroidul care a declansat disparitia dinozaurilor.

O enigma ramasa este de ce orasul si alte peste 100 de asezari din zona au fost abandonate timp de cateva secole dupa acest cataclism. Este posibil ca nivelurile ridicate de sare depuse in timpul evenimentului de impact sa fi facut imposibila cresterea culturilor. Nu suntem inca siguri, dar credem ca explozia ar fi putut vaporiza sau imprastia niveluri toxice de apa sarata din Marea Moarta in intreaga vale. Fara culturi, nimeni nu a putut trai in vale timp de 600 de ani, pana cand precipitatiile minime din acest climat desertic au spalat sarea de pe campuri.

A existat vreun martor ocular supravietuitor al exploziei?

Este posibil ca o descriere orala a distrugerii orasului sa fi fost transmisa de generatii intregi pana cand a fost inregistrata ca povestea Sodomei biblice. Biblia descrie devastarea unui centru urban din apropierea Marii Moarte – pietre si foc au cazut din cer, mai multe orase au fost distruse, un fum gros s-a ridicat de la incendii si locuitorii orasului au fost ucisi.

Ar putea fi aceasta o relatare veche a unui martor ocular? Daca da, distrugerea Tall el-Hammam ar putea fi a doua cea mai veche distrugere a unei asezari umane de catre un eveniment de impact cosmic, dupa cea a satului Abu Hureyra din Siria, in urma cu aproximativ 12.800 de ani. Este important de mentionat ca este posibil sa fie prima inregistrare scrisa a unui astfel de eveniment catastrofal.

Lucrul infricosator este ca, aproape sigur, nu va fi ultima data cand un oras uman va avea aceasta soarta.

Exploziile de marimea Tunguska, cum ar fi cea care a avut loc la Tall el-Hammam, pot devasta orase si regiuni intregi si reprezinta un pericol grav in zilele noastre. Incepand cu septembrie 2021, se cunosc peste 26.000 de asteroizi apropiati de Pamant si o suta de comete apropiate de Pamant. Una dintre ele se va prabusi inevitabil pe Pamant. Alte milioane raman nedetectate, iar unele s-ar putea sa se indrepte acum spre Pamant.

Daca telescoapele orbitale sau terestre nu detecteaza aceste obiecte, lumea s-ar putea trezi lovita la fel ca oamenii din Tall el-Hammam.