Ce este cu adevarat moda plus-size? Expertii se pronunta asupra semnificatiei in continua evolutie a termenului

Faptul de a avea un corp mai voluptos si de a avea nevoie de un tip de imbracaminte care sa se potriveasca sau chiar sa il puna in evidenta a devenit (oarecum) mai acceptat de industria modei si de retail. In ultimii ani, marcile de imbracaminte s-au angajat mai mult in favoarea diversitatii dimensiunilor si au aparut modele plus-size, precum Ashley Graham, Paloma Elsesser, Precious Lee si Tess Holliday, transmite CNN.

Dar ce se considera cu adevarat un corp sau un articol de imbracaminte plus-size?

„Raspunsul nesatisfacator” este ca este „oarecum imposibil de definit”, a declarat Lauren Downing Peters, profesor asistent de studii de moda la Columbia College Chicago si autoare a noii carti „Fashion Before Plus-Size: Bodies, Bias, and the Birth of an Industry”.

Desi nu exista criterii universale pentru hainele plus-size, perceptia generala a ceea ce inseamna plus-size s-a schimbat de-a lungul timpului.

„Exista acel citat care spune mereu: „Ei bine, Marilyn Monroe avea marimea 14″”, a remarcat Carmen Keist, profesor asociat in cadrul departamentului de stiinte ale familiei si ale consumatorului de la Universitatea Bradley din Illinois. „Aceste numere… nu inseamna cu adevarat nimic, pentru ca o marime 14 in anii ’50 era ceva total diferit de ceea ce inseamna acum”.

Cele mai multe articole de imbracaminte de epoca sunt de cel putin cateva ori mai mici decat marimile echivalente din prezent. In tabelele de marimi din perioada 1915-1920, plus-size – pe atunci cunoscuta sub numele de „marime robusta” – incepea la o talie de 30 de centimetri si un bust de 42 de centimetri, potrivit lui Downing Peters. Dar astazi, acest lucru este echivalent cu o marime 8 sau 10.

Monroe nu ar fi fost considerata „plus-size” dupa standardele actuale, deoarece „am asistat la o inflatie a marimilor in ultimii 100 de ani”, a continuat Downing Peters. „Dimensiunea este o constructie si s-a schimbat de-a lungul timpului, pe masura ce ideile despre ceea ce constituie un corp (plus-size) au evoluat si ele”.

Atat in Statele Unite, cat si in Regatul Unit, femeia medie de astazi poarta in medie marimea 16 (desi un 16 britanic este echivalent cu un 12 in SUA). Saizeci si sapte la suta dintre femeile din SUA sunt considerate plus-size, a declarat Downing Peters. Dar cea mai mare marime pe care o ofera multi comercianti cu amanuntul este 12, potrivit Statista.

„Asadar, exista mult mai multe stimulente pentru comerciantii cu amanuntul si branduri pentru a intra in sectorul plus-size”, a adaugat ea.

Cum sunt dimensionate corpurile mai mari?

In ceea ce priveste dimensiunile si etichetele, comerciantii isi pot stabili propriile reguli. „Cele mai multe marci isi vor folosi propriile modele de potrivire doar pentru a desemna blocurile de modele”, a explicat Downing Peters, „ceea ce inseamna ca conventiile lor de dimensionare se vor baza pe corpul acelui model – si vor varia foarte mult de la o marca la alta.”

Aceste practici de dimensionare explica in parte de ce oricine, indiferent daca este de talie mare, poate avea o marime la un magazin si alta in alta parte – sau de ce doua articole de imbracaminte de la marci diferite care sunt amandoua, sa spunem, marimea 12, se pot potrivi foarte diferit corpului unui potential cumparator. Gama de marimi mari a unor comercianti cu amanuntul este cuprinsa intre 12 si 18, in timp ce marcile axate exclusiv pe imbracaminte pentru marimi mari ajung pana la marimea 42, au spus expertii. Alte branduri, in special in domeniul modei de lux, nu se adapteaza deloc clientilor plus-size.

Nevoia de a grupa clientii in marimi discrete poate fi urmarita pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, cand Revolutia industriala a deschis o noua era a hainelor gata de purtare produse in masa, a declarat Emma McClendon, profesor asistent de studii de moda la Universitatea St. John’s din New York. Aceste procese au inlocuit in mare masura croitoria artizanala traditionala, stimuland in acelasi timp producatorii de haine sa se adapteze la cele mai comune forme si proportii ale corpului.

Keist recomanda oamenilor sa foloseasca masuratori obiective si tabelele de marimi ale marcilor pentru a gasi haine care sa le vina bine, mai degraba decat sa se bazeze pur si simplu pe numarul de pe etichetele unei anumite marci.

Diferenta dintre corp plus-size si corp cu forme

Termenul „curvy” denota un impuls catre un limbaj mai incluziv pentru hainele mai mari – in special in randul celor care considera ca termenul „plus-size” este un limbaj depreciativ care a „nedreptatit” femeile cu anumite tipuri de corp, a declarat Downing Peters.

Moda „curvy„ „este, in general, pentru persoanele care au mai degraba o forma de para”, a spus Keist, precizand ca „forma corpului nu inseamna marimea corpului”.

„Soldurile mele sunt cea mai larga parte a corpului meu”, a adaugat ea. „Deci curba este pentru a se adapta – in special la pantaloni – in cazul in care soldul este mai lat decat ceea ce ar fi o marime proportionala din punct de vedere statistic”.

„Blugii curvy pot fi de marime mare, dar si marimile standard pot fi curbati”, a spus Downing Peters. „Acesti blugi sunt practic doar taiati pe un bloc de model mai curbat, mai degraba decat pe unul care este mai tineresc si mai drept in sus si in jos.”

Echivalentul masculin al marimii mari este, de obicei, „mare si inalt”, si exista cateva magazine dedicate acestui tip de imbracaminte.

„Dar, in general, moda masculina tinde sa includa mai multe marimi, ceea ce inseamna ca, daca esti un barbat mai mare, poti face cumparaturi intr-o singura sectiune, unde vei avea o gama mult mai larga de marimi”, a declarat Downing Peters. „Aceasta este doar o reflectare a modului in care femeile mai mari sunt percepute si marginalizate in societatea noastra si este foarte mult invaluita in idealurile de frumusete.”

Costul hainelor mai mari

Productia de imbracaminte pentru marimi mari poate costa ceva mai mult, dar cheltuielile suplimentare nu se refera atat la materiale suplimentare, cat la cercetare si dezvoltare, a declarat Downing Peters.

„Aceasta inseamna sa ne uitam la cine este consumatorul”, a explicat ea, „si sa analizam, de asemenea, tendintele demografice in ceea ce priveste proportia femeilor plus-size”.

„Ceea ce este si mai costisitor”, a adaugat ea, „este conceperea tuturor modelelor noi pentru marimi mai mari, pentru ca nu poti pur si simplu sa iei blocurile pe care lucrezi si sa le faci mai mari, ci trebuie sa reconceptualizezi complet proportiile.”

Din punct de vedere istoric, aceasta cheltuiala suplimentara s-a rasfrant asupra clientilor; este cunoscuta sub denumirea colocviala de „taxa pe grasime”, care ar putea face ca hainele pentru marimi mari sa fie cu pana la 25% mai scumpe decat echivalentele de marime standard, a spus Downing Peters.

Dar, pe fondul miscarii in plina expansiune a pozitivitatii corporale – in spatele careia se afla ideea acceptarii cu mandrie a propriului corp, chiar daca nu este conform cu idealurile societatii – unele marci au introdus preturi egale absorbind ele insele costurile suplimentare sau crescand usor preturile in toate liniile lor, a spus Keist.

Marcile de lux pot fi chiar mai putin conciliante si sunt „mult mai directe in ceea ce priveste faptul ca consumatorul de talie mare nu este consumatorul lor tinta”, a declarat Downing Peters.

Obtinerea de modele plus-size sau cu forme pentru campaniile sau defilarile acestor marci este inca o lupta dificila, a declarat in aprilie pentru CNN agentul de modele IMG Mina White. White, care reprezinta modele precum Ashley Graham si Paloma Elsesser, a fost adesea informata ca producerea de modele de dimensiuni mai mari este considerata un „efort financiar” prea mare, a sustinut ea.

„Nu cred ca este asa”, a spus ea. „Cred ca este vorba de faptul ca oamenii nu sunt educati corespunzator despre cum sa faca acest lucru corect”.

Cu aceasta cultura de lunga durata a excluderii care inca nu s-a destramat si cu renasterea modei „heroin chic” din anii ’90 si a modei „thin” a anului 2000, unii experti isi exprima din nou ingrijorarea cu privire la starea incluziunii si a diversitatii dimensiunilor (sau a lipsei acestora) in moda. „Multi se tem ca progresele pe care le-am facut in ceea ce priveste incluziunea in industria modei vor fi pierdute”, a declarat Downing Peters.

Pentru ca, chiar daca tendintele culturale rationalizeaza subtirimea, corpurile au devenit, statistic, tot mai mari de-a lungul anilor.

„Sunt uluita de faptul ca firmele nu sunt mai incluzive (in) hainele lor, pentru ca atunci asta inseamna literalmente doar mai multi bani pentru ele”, a spus Keist. Lipsa hainelor de marime mare se adauga la un stigmat care ii face pe cei cu corpuri mai mari sa se simta marginalizati, a adaugat ea.

„Am crescut cand „heroin chic” era foarte popular, iar pentru mine existau foarte putine haine. Nu puteam sa merg la cumparaturi cu prietenele mele pentru ca erau mai slabe decat mine… si trebuia sa inventez motive pentru care nu incercam nimic, pentru ca imi era rusine”, a explicat ea. „Pentru ca asa ma facea societatea sa ma simt, ca ar trebui sa fiu jenata de marimea mea”.

Cu toate acestea, unii comercianti nu numai ca ofera marimi mai diverse – ei se abat de la tropiile plus-size, care acum sunt adesea considerate problematice, cum ar fi culorile, modelele sau ajustarile care presupun ca persoanele plus-size doresc sau ar trebui sa isi ascunda corpul.

Intre timp, alte magazine au incetat sa mai separe imbracamintea standard si plus-size in departamente diferite, ceea ce poate contribui la eliminarea stigmatizarii, a spus Keist. Printre marcile care au fost laudate pentru dezvoltarea unui spatiu plus-size mai incluziv se numara Meijer, Universal Standard, Wild Fang, 11Honore, Dia & Co. si Lane Bryant. Cateva marci de moda inalta, inclusiv Christian Siriano si Michael Kors, au facut, de asemenea, unele incursiuni.

„Ca persoana cu dimensiuni mari care incearca sa se imbrace in aceasta lume”, a spus Keist, „sunt foarte incantata de acest lucru, gandindu-ma la (cum) nici macar o companie precum Torrid nu exista cand eram adolescenta si cat de diferite ar fi fost experientele mele daca as fi avut la dispozitie haine cu mai multe optiuni in marimile mele.”