Ce se afla in spatele candidaturii lui Iohannis la sefia NATO. Poate sa rastoarne jocurile care par deja facute?
Au aparut o multime de scenarii dupa ce a fost anuntata candidatura lui Klaus Iohannis la sefia NATO. Cei mai multi spun ca nu are nicio sansa, insa daca este atat de evident chiar si la coltul strazii, de ce a facut totusi Iohannis acest pas?
Mark Rutte, aflat acum in pole position pentru functia de secretar general al NATO, ar avea sustinerea a doua treimi dintre statele membre NATO si, cel mai important, sustinerea Statele Unite. Nu stia Iohannis acest lucru, s-a aruncat cu capul inainte?
Putin probabil ca Iohannis, a carui personalitate sobra a iscat numeroase ironii prin politica noastra balcanica, ar risca sa se faca de ras. Ce calcule si-ar fi putut face, totusi, Iohannis?
Oricum ar fi privite lucrurile, anuntul candidaturii lui Iohannis, tocmai cand lucrurile pentru sefia NATO pareau aranjate, a profilat Romania ca un jucator important in arena politica internationala. Marile agentii de presa, precum Reuters sau Bloomberg (cea care a dat prima stirea), vorbesc despre cum Romania intra brusc in marile jocuri.
Deocamdata exista cateva state membre importante NATO care nu il inghit deloc pe Rutte, cum ar fi Turcia. Si Ungaria este extrem de reticenta la candidatura lui Rutte. De asemenea, Polonia, o forta militara tot mai puternica in Europa nu s-a pozitionat inca. Pornind cu aceste carti in mana, ar putea Iohannis sa rastoarne jocul care pare deja castigat de Rutte? Cel mai probabil va avea parte de sprijinul statelor estice si de cel al Ucrainei, aspect care nu trebuie deloc neglijat.
Rusia este principala amenintare cu care se va confrunta NATO in urmatorii cel putin zece ani, iar in prima linie se afla statele est-europene si cele baltice. Ar prefera acestea ca NATO sa fie condus de un est-european, care intelege mai bine decat oricine in Vest ce amenintare reprezinta Rusia? Raspunsul este evident.
Un lucru este clar. Iohannis nu s-ar fi aruncat in aceasta intreprindere riscanta pentru imaginea lui, pentru imaginea Romania pana la urma, daca nu ar fi avut o strategie bine pusa la punct. Daca nu ar fi purtat negocieri si discutii pe anumite paliere.
Poate ca Iohannis va pierde la NATO in favoarea lui Rutte. Dar nu va pierde fara sa castige pe un alt plan, la un asemenea nivel al jocurilor nimeni nu vrea ca vreun jucator important sa plece nemultumit de la masa. Sa nu uitam ca in cateva luni urmeaza sa fie alese persoanele pentru functiile de conducere in UE.
