Ce vrea China de la razboiul dintre Israel si Hamas?

Pe masura ce conflictul dintre Israel si Hamas se intensifica, a aparut o situatie improbabila – China joaca rolul de mediator de pace, relateaza BBC.

Ministrul chinez de Externe, Wang Yi, a discutat despre conflict cu oficiali de la Washington la sfarsitul saptamanii trecute, pe fondul temerilor legate de un razboi regional extins. SUA au promis ca vor colabora cu China pentru a incerca sa gaseasca o solutie.

Wang a vorbit, de asemenea, cu omologii sai israelieni si palestinieni, dupa ce trimisul special al Chinei in Orientul Mijlociu, Zhai Jun, a zburat in regiune pentru a se intalni cu liderii arabi.

Exista sperante ca Beijingul ar putea profita de relatia sa stransa cu Iranul, care sprijina Hamas in Gaza si Hezbollah in Liban, pentru a detensiona situatia.

Intrucat guvernul chinez a avut o relatie relativ echilibrata cu toti actorii din conflict, ar putea fi perceput ca un intermediar onest, a declarat Dawn Murphy, profesor asociat care studiaza politica externa chineza la Colegiul National de Razboi din cadrul Departamentului american al Apararii.

China are relatii cordiale cu palestinienii, arabii, Turcia si Iranul, a spus ea. „Impreuna cu SUA, care are relatii bune cu Israelul, China ar putea aduce toti actorii la masa negocierilor”, a mai spus Murphy.

Dar alti observatori subliniaza ca China ramane un jucator minor in politica Orientului Mijlociu.

„China nu este un actor serios in aceasta problema. Vorbind cu oameni din regiune, nimeni nu se asteapta ca China sa contribuie la solutionarea problemei”, a declarat Jonathan Fulton, membru senior nerezident al Atlantic Council, specializat in relatiile Chinei cu Orientul Mijlociu.

Prima declaratie a Chinei cu privire la conflict a infuriat Israelul, care si-a exprimat „profunda dezamagire” ca Beijingul nu a condamnat Hamas si nici nu a mentionat dreptul Israelului de a se apara.

La 7 octombrie, atacatorii Hamas au lansat un atac fara precedent asupra Israelului din Fasia Gaza, ucigand peste 1.400 de persoane si luand cel putin 239 de ostatici.

De atunci, Israelul a lansat atacuri de represalii asupra Fasiei Gaza, in care au fost ucise peste 8.000 de persoane, potrivit ministerului sanatatii condus de Hamas. In prezent, Israelul a trimis trupe si tancuri in enclava.

Dupa furia provocata de prima sa declaratie, Wang a declarat ulterior ca „toate tarile au dreptul la autoaparare” – dar a mai spus pe de alta parte ca actiunile Israelului au depasit „sfera autoapararii”.

China se confrunta cu un exercitiu de echilibru dificil, deoarece simpatizeaza de mult timp in mod deschis cu cauza palestiniana.

Aceasta dateaza de la liderul Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong, care a trimis arme palestinienilor in sprijinul asa-numitelor miscari de „eliberare nationala” din intreaga lume. Mao a comparat chiar Israelul cu Taiwanul – ambele sustinute de SUA – ca fiind baze ale imperialismului occidental.

Avand in vedere incertitudinile, de ce se implica China?

Unul dintre motive este reprezentat de interesele sale economice in Orientul Mijlociu, care ar fi puse in pericol daca conflictul se extinde.

In prezent, Beijingul este puternic dependent de importurile straine de petrol, iar analistii estimeaza ca aproximativ jumatate din acesta provine din Golf. Tarile din Orientul Mijlociu au devenit din ce in ce mai mult actori importanti in Initiativa Belt and Road (BRI) a Chinei, o piatra de temelie a politicii sale externe si economice.

Razboiul a izbucnit intr-un moment in care China se prezinta ca un arbitru mai bun pentru lume decat SUA. De la inceputul anului, aceasta a promovat o viziune a unei ordini mondiale conduse de China, criticand in acelasi timp ceea ce considera a fi esecurile conducerii „hegemonice” a SUA.

Oficial, China s-a abtinut sa atace SUA pentru sprijinul acordat Israelului. Dar, in acelasi timp, mass-media de stat „alimenteaza reactia nationalista… legand ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu de sprijinul acordat de SUA Israelului”, a remarcat Dawn Murphy.

Exista provocari cu care se confrunta China in ambitiile sale pe termen lung.

Una dintre ele este modul in care isi poate pune in acord pozitia diplomatica cu propriul bilant. In timp ce isi exprima solidaritatea cu natiunile majoritar musulmane si se opune ocupatiei israeliene a teritoriilor palestiniene, Beijingul este acuzat de incalcarea drepturilor si de genocidul minoritatii musulmane uigure, precum si de asimilarea fortata in Tibet.

Observatorii spun ca acest lucru nu ar fi probabil o problema pentru lumea araba, avand in vedere relatiile puternice pe care China le-a construit cu aceasta.

Problema mai mare este ca Beijingul risca sa fie considerat superficial in angajamentul sau sau, chiar mai rau, sa capitalizeze conflictul dintre Israel si Hamas pentru a-si promova propriile interese.

Wang a afirmat ca China urmareste doar pacea in Orientul Mijlociu si ca nu are „niciun interes egoist in chestiunea palestiniana”.

Provocarea va fi sa convinga lumea ca acest lucru este adevarat.