Cea mai ciudata biblioteca din lume, acum deschisa publicului

O emblema misterioasa atarna deasupra intrarii unei cladiri din Bloomsbury, in inima cartierului universitar din Londra. Cercurile concentrice legate prin arce intrepatrunse reprezinta cele patru elemente, anotimpuri si temperamente, asa cum au fost cartografiate de Isidor din Sevilla, un episcop din secolul al VI-lea si carturar al lumii antice, precum si sfantul patron al internetului, potrivit The Guardian.

Ceea ce se afla inauntru nu este, totusi, vreo loja masonica sau Cartierul General al Cercului Magic, ci casa uneia dintre cele mai importante si neobisnuite colectii de material vizual, stiintific si ocult din lume. Mult timp interzis curiosilor, Institutul Warburg a renascut, dupa o transformare de 14,5 milioane de lire sterline, cu misiunea de a fi mai public ca niciodata.

„Suntem in esenta dedicati studiului a ceea ce ati numi acum meme”, spune Bill Sherman, directorul Warburg.

Pentru a clarifica, institutul nu este un depozit al acestora, ci al istoriei culturale globale si al rolului imaginilor in societate, cu o colectie uimitoare care variaza de la cartile din secolul al XV-lea despre astronomia islamica, pana la volumele despre comete si divinatie, fara sa uitam de picturi originale folosite pentru carti de tarot (o astfel de expozitie se va deschide aici in ianuarie). Cel putin jumatate dintre carti nu pot fi gasite in nicio alta biblioteca din tara.

Institutul a fost fondat la Hamburg la inceputul secolului al XX-lea de istoricul de arta german Aby Warburg, a carui activitate s-a concentrat pe urmarirea radacinilor Renasterii in civilizatiile antice, evidentiind modul in care imaginile sunt transmise in timp si spatiu. Cu mult inainte de algoritmii lumii digitale de astazi, el a creat conexiuni improbabile intre diferite epoci, regiuni si mass-media, punand descoperirile sale intr-o diagrama vizuala extinsa a artei europene.

Numit Bilderatlas Mnemosyne, era un fel de internet analogic de fotografii, reproduceri si decupaje de ziare fixate pe panouri, cuprinzand 1.000 de imagini pe 65 de panouri inaltime fiecare de un metru. Deloc surprinzator, era incomplet la momentul mortii sale in 1929.

Warburg provenea dintr-o familie bogata de bancheri evrei, asa ca atunci cand nazistii au ajuns la putere in anii 1930, institutul sau, personalul sau si cea mai mare parte a mobilierului au fost evacuate in Marea Britanie. Organizatia, cu cele 60.000 de carti si 10.000 de fotografii, a devenit parte a Universitatii din Londra, gazduita incepand cu 1950 intr-o cladire proiectata de Charles Holden. Dar nu a avut niciodata o imagine publica. A fost o sursa esentiala de informatii pentru artisti si savanti timp de zeci de ani, dar putini in afara cercetatorilor stiau ca Warburg este acolo.

Amploarea renovarii meticuloase la care a fost supus, a fost partial determinata de o amenintare. In 2014, Warburg a ajuns pe prima pagina a ziarelor atunci cand o disputa legala costisitoare si de lunga durata cu Universitatea din Londra privind viitorul institutului a ajuns la Inalta Curte. Ambele parti au declarat victoria, independenta si finantarea institutului fiind in cele din urma protejate de verdict. In 2016, universitatea a alocat 9,5 milioane de lire sterline pentru o renovare a cladirii, suma care a fost apoi majorata cu 5 milioane de lire sterline din strangeri de fonduri.

Extinderea a permis, de asemenea, restabilirea completa a sistemului unic de catalogare al lui Warburg, cu patru etaje, fiecare dedicat Imaginii, Cuvantului, Orientarii si Actiunii – „unind diferitele ramuri ale istoriei civilizatiei umane”.
Exista putine alte biblioteci in lume in care ati putea deschide un sertar cu fotografii marcate Gesturi, pentru a gasi dosare tematice etichetate Fuga, Zbor, Cadere, impreuna cu Dezvelirea sanului, Prinderea capului victimei si Imbracaminte ridicata la ochi (Doliu). Sistemul neobisnuit de la Warburg s-ar putea sa nu fi prins in alta parte, dar ofera totusi o modalitate importanta pentru artisti, scriitori si cercetatori de a face conexiuni neasteptate si de a urmari tangente fertile – precedand cu un secol lumea noastra de hashtag-uri, linkuri si feed-uri recomandate.