Cercetatorii cred ca au gasit unul dintre primele cazuri de canibalism din istoria umanitatii

Un os de hominin vechi de 1,5 milioane de ani prezinta semne ca victima a fost mancata de lei – si de oameni, transmite Big Think.

Cercetatorii au descoperit urme de taieturi facute de om pe tibia unui hominin de acum 1,5 milioane de ani, oferind unul dintre primele semne de canibalism din istoria omenirii. Descoperirile prezinta dovezi convingatoare ale practicilor canibalice, insa oamenii de stiinta nu pot fi siguri ca victima si macelarul erau membri ai aceleiasi specii de oameni antici. Scepticismul persista in randul unor oameni de stiinta care pun la indoiala afirmatiile privind canibalismul.

Progresul stiintific isi datoreaza uneori progresele unor descoperiri intamplatoare. Cercetatorii, motivati initial sa valideze o anumita ipoteza sau sa exploreze o anumita intrebare, se trezesc adesea ca descalcesc fire care ii conduc la o poveste complet diferita.

In 2017, Briana Pobiner, un distins paleoantropolog de la Muzeul National de Istorie Naturala al Smithsonian, a vizitat filiala din Nairobi a Muzeului National de Istorie din Kenya cu un obiectiv clar in minte. Avand expertiza in domeniul marcajelor osoase, Pobiner cauta urme de mestecat sau amprente de dinti pe fosilele de hominizi, cu scopul de a gasi dovezi ale intalnirilor stramosilor nostri cu pradatorii formidabili cu care au coexistat, precum lei, crocodili si rapitori.

Inarmat cu o lupa, Pobiner a examinat cu meticulozitate fosilele de hominizi de la inceputul Pleistocenului (acum 2,5 milioane pana la 800.000 de ani), cautand indicii ale unei interactiuni clasice intre pradator si prada, gravate in timp. Cand a examinat o singura tibie de hominin, un specimen numit „KNM-ER 741”, a numarat 11 semne unice. Acestea erau drepte, deliberate si perpendiculare pe axa lunga a osului, grupate in apropierea locului unde muschii gambei se ataseaza de os. De fapt, semanau foarte mult cu marcajele pe care le vazuse pe oasele animalelor antice pe care oamenii le vanau si le mancau.

Acestea nu erau urmele unei pisici mari, sau dovezi ale unor gheare de rapitor care au strapuns osul. In schimb, erau semnul revelator al unui alt pradator, poate mai feroce: alti hominini. Descoperirea a fost publicata in revista Scientific Reports.

Canibalismul omului preistoric

Celebrul paleoantropolog britanic Mary Leakey a descoperit osul de tibie care a devenit KNM-ER 741 in regiunea Turkana din nordul Kenyei de astazi. Cu toate acestea, oamenii de stiinta nu pot identifica specia pe baza unui singur os. Desi Pobiner nu a fost prima care a reexaminat KNM-ER 741, ea a fost prima care a observat urmele revelatoare. Dupa descoperire, ea a facut un mulaj dentar al urmelor si l-a trimis colegilor sai Michael Pante si Trevor Keevil. Ea nu le-a spus despre teoria ei, ci le-a cerut pur si simplu sa ajunga la o concluzie independenta cu privire la sursa urmelor.

Pante a generat imagini 3D din mulaje si a folosit un model statistic pentru a le compara cu o colectie de 898 de marcaje osoase diferite atribuite la diverse unelte de piatra, pradatori sau abraziune. Modelul a identificat doua dintre cele unsprezece urme ca fiind urme de dinti de carnivore specializate in carne, cel mai probabil un leu. Modelul a clasificat celelalte noua ca fiind urme de taiere umana, sase dintre ele fiind probabil produse de o unealta de piatra. Autorii au respins orice speculatie conform careia aceste semne au aparut dupa fosilizare (poate din cauza deteriorarii in timpul excavatiei), deoarece aveau aceeasi culoare ca si osul din jur si, prin urmare, sunt probabil la fel de vechi ca si specimenul in sine.

Identificarea punctelor de taiere a raspuns la o intrebare, dar a ridicat o alta mai ingrijoratoare: De ce sunt acolo? Raspunsul evident este canibalismul, iar daca acest lucru este corect, specimenul de 1,5 milioane de ani ar reprezenta una dintre cele mai vechi dovezi de canibalism la hominizi. Totusi, acest lucru nu este definitiv. In perioada pleistocena, cel putin trei specii de hominizi au coexistat in Kenya de astazi: Paranthropus boisei, Homo erectus si Homo habilis. Deoarece oamenii de stiinta nu pot identifica cu precizie daca pradatorul si prada erau din aceeasi specie, este posibil sa nu fie vorba de canibalism, asa cum este definit in mod strict.

Canibalismul in istorie

Canibalismul abunda in natura, fiind intalnit la cel putin 1.300 de specii, inclusiv la unele primate. Exista dovezi solide ca oamenii din antichitate au participat la aceasta practica. Neanderthalienii au practicat probabil canibalismul in ceea ce este astazi Europa, la fel ca si Homo sapiens vechi in ceea ce este astazi Etiopia, Polonia si Marea Britanie.

Canibalismul poate proveni din diferite motivatii. Unele cazuri implica acte de afectiune, in timp ce altele fac parte din ritualuri funerare ritualice. Bineinteles, exista cazuri de canibalism motivate de necesitatea nutritionala in perioade de penurie intensa. In unele cazuri, motivele sunt de natura gastronomica – cu alte cuvinte, homininii erau pur si simplu elemente obisnuite din meniul altor hominini.
Atunci cand examineaza oasele in cautarea unor potentiale dovezi de canibalism, cercetatorii trebuie sa faca distinctia intre „dezarticulare” si „dezcarnare”. Dezarticularea – indepartarea sau separarea oaselor la nivelul articulatiilor, probabil pentru transport sau ingropare – lasa urme de taiere mai mari, mai adanci si mai putin precise. Dezcarnarea, pe de alta parte, implica taieturi mai mici, situate aproape de locul unde muschiul se ataseaza de os, sugerand ca scopul era indepartarea muschiului si consumul.

Deci, ce s-a intamplat cu KNM-ER 741? Prezenta urmelor de dinti de leu sugereaza ca homininul a fost fie gasit de oameni dupa o intalnire cu marea felina, fie invers. De asemenea, localizarea urmelor indica un efort deliberat de extragere a muschilor, ceea ce sugereaza ca homininii au incercat sa indeparteze muschii. Impreuna, dovezile ii determina pe autori sa sugereze ca „daca [canibalismul] a avut loc dupa dezcarnarea lui KNM-ER 741, a fost o activitate oportunista, practica si functionala, care a avut loc pur si simplu in contextul obtinerii de hrana, mai degraba decat una impregnata de semnificatii rituale”.

Nu toti expertii sunt de acord ca se pot trage astfel de concluzii din simple semne de taiere pe un singur os. In 2000, oamenii de stiinta au sugerat canibalismul ca motivatie pentru presupusele urme de taieturi de pe o fosila cu o vechime cuprinsa intre 2,6 si 1,8 milioane de ani, care a precedat KNM-ER 741. Cu toate acestea, evaluarile ulterioare au concluzionat ca aceste semne au rezultat mai degraba din procese naturale decat din canibalism.

Peter Bullock, un antropolog renumit, cunoscut pentru ca a contestat afirmatiile privind canibalismul in societatile antice, si-a exprimat scepticismul.