Chandrayaan-3, Luna-25: Cursa pentru dezlegarea misterelor polului sudic al Lunii
Soarele ramane usor deasupra sau chiar sub orizont, in timp ce muntii inalti proiecteaza umbre intunecate. Craterele adanci ofera un refugiu pentru intunericul nesfarsit. Unele dintre aceste zone au fost protejate de lumina soarelui timp de miliarde de ani. In aceste regiuni, temperaturile se prabusesc pana la minime uimitoare de -248C – deoarece Luna nu are o atmosfera care sa incalzeasca suprafata. Niciun om nu a pus piciorul in aceasta lume complet neexplorata, potrivit BBC.
Polul sud al Lunii, potrivit Nasa, este plin de „mister, stiinta si intriga”.
Nu este de mirare, asadar, ca exista o asa-numita cursa spatiala pentru a ajunge la polul sud al Lunii, departe de locurile de aterizare Apollo, grupate in jurul ecuatorului.
Saptamana aceasta, India intentioneaza sa trimita o sonda robotica – Chandrayaan-3 – in apropierea polului sud. (Duminica, sonda rusa Luna-25, care ar fi trebuit sa fie prima care sa faca acest lucru, s-a prabusit pe Luna). India planuieste, de asemenea, o misiune comuna de explorare lunara polara (Lupex) cu Japonia pentru a explora regiunile umbrite sau „partea intunecata a Lunii” pana in 2026.
De ce Polul Sud apare ca o destinatie stiintifica interesanta? Oamenii de stiinta spun ca un motiv cheie este apa.
Conform datelor adunate de Lunar Reconnaissance Orbiter, o nava spatiala a Nasa care orbiteaza Luna de 14 ani, sugereaza ca in unele cratere mari si permanent umbrite este prezenta gheata de apa care ar putea sustine omenirea. (Apa exista sub forma solida sau de vapori pe Luna din cauza vidului – Luna nu are suficienta gravitatie pentru a detine o atmosfera). Misiunea lunara Chandrayaan-1 a Indiei a fost prima care a gasit dovezi ale prezentei apei pe Luna, in 2008.
„Inca nu s-a dovedit ca gheata de apa este accesibila sau poate fi exploatata. Cu alte cuvinte, exista rezerve de apa care pot fi extrase in mod economic?” a declarat Clive Neal, profesor de geologie planetara la Universitatea Notre Dame din SUA.
Perspectiva de a gasi apa pe Luna este interesanta din mai multe puncte de vedere, spun oamenii de stiinta.
Este posibil ca apa inghetata, neafectata de radiatiile solare, sa se fi acumulat in regiunile polare reci de-a lungul a milioane de ani, ducand la acumularea de gheata la suprafata sau in apropierea acesteia. Acest lucru ofera o mostra unica pentru ca oamenii de stiinta sa analizeze si sa inteleaga istoria apei din sistemul nostru solar.
„Putem raspunde la intrebari precum de unde si cand a aparut apa si care sunt implicatiile pentru evolutia vietii pe Pamant”, a declarat Simeon Barber, cercetator planetar la The Open University din Marea Britanie, care lucreaza, de asemenea, cu Agentia Spatiala Europeana.
Exista si alte motive „pragmatice” pentru a accesa apa de pe sau chiar de sub suprafata Lunii, spune profesorul Barber.
Multe tari planuiesc noi misiuni umane pe Luna, iar astronautii vor avea nevoie de apa pentru baut si igiena.
Transportul echipamentelor de pe Pamant pe Luna implica depasirea atractiei gravitationale a Pamantului. Cu cat echipamentul este mai mare, cu atat mai multa incarcatura de racheta si de combustibil ar fi necesara pentru a reusi o aselenizare de succes. Noile companii spatiale comerciale cer in jur de 1 milion de dolari pentru a transporta un kilogram de incarcatura pe Luna.
„Asta inseamna 1 milion de dolari pentru un litru de apa potabila! Antreprenorii din domeniul spatial vad, fara indoiala, gheata lunara ca pe o oportunitate de a aproviziona astronautii cu apa de provenienta locala”, spune profesorul Barber.
Si asta nu e tot. Moleculele de apa pot fi descompuse in atomi de hidrogen si de oxigen, iar ambele pot fi folosite ca propulsoare pentru a lansa rachete. Dar mai intai, oamenii de stiinta trebuie sa stie cata gheata exista pe Luna, in ce forme si daca aceasta poate fi extrasa eficient si purificata pentru a o face potabila.
De asemenea, unele extreme de la polul sud sunt scaldate in lumina solara pentru perioade lungi de timp, pana la 200 de zile terestre de iluminare constanta. „Energia solara este o alta resursa [pentru infiintarea unei baze lunare si alimentarea echipamentelor] potentiala pe care o are polul”, spune Noah Petro, cercetator de proiect la Nasa.
Polul sudic lunar se afla, de asemenea, pe marginea unui crater de impact masiv al sistemului solar. Avand un diametru de 2.500 km si atingand adancimi de pana la 8 km, acest crater este unul dintre cele mai vechi caracteristici din sistemul solar.
Navigarea la polul lunar cu rovere, costume spatiale si instrumente de prelevare a probelor intr-un mediu luminos si termic distinct, spre deosebire de siturile ecuatoriale explorate anterior, promite, de asemenea, sa ofere informatii valoroase.
Ambele au avut ca scop aselenizarea cu nave spatiale de dimensiuni similare in regiunea polara sudica, mai la sud de ecuator decat orice alta misiune lunara anterioara.
In urma unei incercari nereusite de aterizare in 2019, India va incerca sa isi demonstreze capacitatea de a atinge cu precizie Luna in apropierea polului. De asemenea, isi propune sa examineze exosfera Lunii – o atmosfera extrem de rarefiata – si sa analizeze regolitul polar, o acumulare de particule libere si praf acumulate de-a lungul a miliarde de ani care se afla deasupra unui pat de roca.
Printre obiectivele misiunii Luna-25 se numara analiza compozitiei regolitului polar, precum si examinarea elementelor de plasma si praf din exosfera polara lunara.
Cu siguranta, locul de aselenizare al sondei indiene este „un pic mai departe de polul real”. „Dar datele [pe care le va furniza] vor fi fascinante”, spune profesorul Neal.
Rusia si China au in plan sa construiasca o statie spatiala lunara pentru a dezvolta facilitati de cercetare pe suprafata Lunii, pe orbita sau pe ambele. Rusia planuieste mai multe misiuni Luna. Nasa trimite instrumente pe module de aselenizare comerciale. Japonia se pregateste sa trimita un lander inteligent (misiunea SLIM) la 26 august – o misiune la scara mica pentru a demonstra tehnici precise de aselenizare lunara de catre un rover de mici dimensiuni.
Si, bineinteles, programul Artemis al Nasa isi propune sa readuca astronauti pe Luna printr-o serie de zboruri spatiale, la mai bine de jumatate de secol de la ultima misiune Apollo.
„Luna este ca un puzzle urias. Avem o parte din piese, sferturi si muchii, pe baza mostrelor si a datelor despre meteoritii lunari. Avem o imagine despre cum arata Luna, dar este incompleta. Luna inca ne surprinde”, spune Petro.
