Timp de vreo 20 de ani, pana cand lumea a uitat, revolutionarii si opozitia au scandat, la fiecare protest, un slogan candva in voga, azi desuet si fara sens pentru tineri: „Cine-a tras in noi, dupa 21-22?“.
Romanii sub 30 de ani nici macar nu inteleg sensul acestei intrebari criptate. E vorba de masacrul produs in Romania dupa fuga lui Ceausescu, produsa cu elicopterul la ora 12.06, in ziua de 22 decembrie 1989. Intrebarea are un substrat mult mai adanc decat pare, pentru ca raspunsul reprezinta chiar geneza actualei puteri politico-economice si militare din Romania anului 2024.
Cel care a indraznit sa dea un raspuns in mod oficial, in rechizitoriul DosaruluI Revolutiei, este generalul Catalin Ranco-Pitu, fostul sef al Parchetului Militar. Iar verdictul acestuia, in baza caruia Ion Iliescu, Gelu Voican-Voiculescu si generalul Iosif Rus au fost trimisi in judecata pentru crime impotriva umanitatii, este urmatorul: Armata.
Dupa 22 decembrie 1989, in Romania a tras Armata. N-au existat nici securisti-teroristi, nici teroristi arabi. A existat, in schimb, planul unei diversiuni foarte sofisticate efectuata cu ajutorul unor unitati speciale ale Armatei si prin dezinformarile lansate deliberat de la TVR, conform manualului.
Tinta acestei operatiuni, coordonate de conducerea Armatei romane cu acordul si stiinta lui Ion Iliescu, a fost poporul roman, afirma procurorul Ranco-Pitu. Obiectivul era gasirea unui inamic comun, adica teroristii, care sa solidarizeze oamenii in jurul noii conduceri.
Ion Iliescu a orchestrat, impreuna cu generalii care conduceau Armata in 1989, diversiunea securist-teroristilor, acuza generalul Ranco-Pitu, procurorul militar care a instrumentat Dosarul Revolutiei
A existat un pact intre conducerea de atunci a Armatei si Ion Iliescu, se arata in rechizitoriul dosarului pe care Justitia romana continua sa-l paseze intre diferite instante chiar si acum, la aproape 35 de ani de la Revolutie.
Pactul s-a facut in dupa-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Conform intelegerii – pe care ambele parti au respectat-o pana la capat –, Armata i s-a pus la dispozitie lui Iliescu si l-a recunoscut drept nou sef al statului in locul lui Ceausescu, laolalta cu puterile dictatoriale ale acestuia.
La schimb, Iliescu le-a garantat impunitatea si cel putin mentinerea in functii, daca nu chiar promovarea, generalilor care ar fi trebuit sa dea socoteala pentru crimele comise impotriva romanilor pana la 22 decembrie 1989.
In baza acestui acord, conducerea MApN a mobilizat unitatile speciale – fiecare din cele 4 armate ale Romaniei avea cate un batalion care se ocupa de asa ceva –, care au lansat incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie celebra operatiune a securist-teroristilor. Respectivele unitati au fost deplasate in zonele unde erau tintele – un batalion a venit la Bucuresti –, declansand haosul.
In paralel, intreaga tara a fost bombardata, prin intermediul TVR si al Radioului public, cu anunturi diversioniste, conform carora trupele de Securitate ajutate de comandouri teroriste palestiniene, libiene, siriene, irakiene etc. incearca sa recapete controlul asupra Romaniei si sa-l elibereze pe Ceausescu.
Timp de mai multe zile, explica Ranco-Pitu, aceasta diversiune purtata profesionist a indus o psihoza in randurile populatiei, dar si al unitatilor Armatei. Majoritatea celor peste 800 de morti inregistrati dupa caderea lui Ceausescu au fost din randurile militarilor, care cel mai adesea s-au impuscat intre ei.
La aceasta nebunie s-a ajuns pentru ca, de la sediul Ministerului Apararii – explica fostul procuror general al Parchetelor Militare – s-a actionat deliberat, dandu-li-se unitatilor, spre exemplu, ordin sa se indrepte spre aceleasi obiective, dar fara sa fie anuntate unele despre altele.
In unele cazuri, unitati ale Armatei au fost trimise sa respinga „teroristii“ care „asediau“ diverse obiective, in timp ce unitatilor care erau in interiorul obiectivelor respective li se spunea ca urmeaza sa fie atacate de teroristi. Asa s-a ajuns ca unitati diferite ale Armatei romane sa se macelareasca intre ele, cel mai adesea aceste diversiuni producandu-se noaptea.
Unitatile speciale de diversiune ale Armatei fusesera instruite si echipate special pentru asemenea tipuri de actiuni, afirma Ranco-Pitu. Generalul Atanasie Stanculescu personal se ocupase, in anii precedenti, de inzestrarea respectivelor batalioane inclusiv cu simulatoare de mitraliere cu foc la gura tevii si cu dispozitive care simuleaza luminile intermitente ale elicopterelor de atac.
Asa au fost posibile, arata generalul care a instrumentat dosarul Revolutiei, celebrele scene cu „mitralierele“ care trageau noaptea de pe blocuri, dar fara ca martorii sa sesizeze un efect la nivelul solului – nu suierau gloante, nu era nimeni ranit, nu aparea nicio urma de glont in pereti, vehicule ori caldaram.
De asemenea, explica Ranco-Pitu, tot asa au fost induse in eroare unitatile de pe aeroporturi si aerodromuri, care vedeau noaptea luminitele elicopterelor pline cu „teroristi“, dar fara sa apara ceva pe radar. S-a tras asupra acestor „elicoptere“ in orb, dar fara sa fie doborat ceva.
Una din putinele poze in care apar impreuna Ion Iliescu si generalul Atanasie Stanculescu, seful MApN la momentul 22 decembrie 1989. Intre cei doi s-a incheiat un pact la ora 16.00, in acea zi, Iliescu si Stanculescu convenind sa se protejeze si sustina reciproc, acuza procurorul care a instrumentat DosaruL Revolutiei
Mai mult decat atat, generalul Ranco-Pitu arata ca a descoperit, in jurnalele de operatiuni ale unitatilor speciale de diversiune ale Armatei romane, ca datele de plecare si revenire in baza fusesera sterse cu lama, fiind trecute peste alte ore, astfel incat sa rezulte ca unitatile respective nu ajunsesera inca in Bucuresti la ora cand, in seara zilei de 22 decembrie, a inceput sa se traga in Capitala.
Foarte multe din documentele existente in Dosarul Revolutiei – pe care Inalta Curte de Casatie si Justitie tocmai l-a retrimis la Parchetul Militar, dupa ce mai fusese plimbat si pe la Curtea de Apel – au putut fi accesate abia dupa 2016, pentru ca regimul Ion Iliescu le-a secretizat pe 25 de ani in 1991, blocand astfel orice posibilitate de cercetare a evenimentelor.
Generalul Ranco-Pitu spune ca Iliescu si oamenii sai s-au achitat de intelegerea cu generalii din fruntea Armatei romane, oferindu-le impunitate. Niciunul dintre capii fortelor armate raspunzator pentru ce s-a intamplat in decembrie 1989 n-a platit vreodata, cu totii sfarsind de moarte buna, in paturile lor, acoperiti de onoruri, dupa ce au fost avansati si au iesit la pensie de pe cele mai inalte pozitii ale Armatei romane. Au existat procese si au fost condamnati pentru faptele lor zeci de ofiteri din Securitate si din Militie – inclusiv 28 de generali –, dar nu si din Armata.
Acest blocaj continua partial si azi, deoarece sistemul creat atunci, in decembrie 1989 – ianuarie 1990, s-a perpetuat la putere si continua sa functioneze in multe privinte, mai spune procurorul.
Mai jos, marturia generalului Catalin Ranco-Pitu.
„Existenta securist-teroristilor este cea mai mare minciuna, cea mai mare dezinformare, cea mai mare inducere in eroare care s-a petrecut in decembrie 1989! O sa-l citez pe Gelu Voican Voiculescu. Intrebat de comisia parlamentara: «Domnule, cine a facut diversiunea? Cine a tras?“, el a spus, sigur pe el, pentru ca stia ca nu i se poate intampla nimic: «Cum, cine a facut-o? Armata a facut-o!»“
„(…) Existenta securist-teroristilor este cea mai mare minciuna, cea mai mare dezinformare, cea mai mare inducere in eroare care s-a petrecut in decembrie 1989! Subiectul este extraordinar de vast si de complex, insa o sa incerc sa raspund cat mai schematic cu putinta, pentru a fi cat mai clar.
O sa-i citez tot pe protagonistii acelor zile. Si o sa incep cu Gelu Voican Voiculescu, care in fata comisiei senatoriale a fost intrebat: «Domnule, cine a facut diversiunea? Cine a tras?“. Misteriosii tragatori. Iar el, intr-un mod dezinvolt, a spus, sigur pe el, pentru ca stia ca nu i se poate intampla nimic, a zis: «Cum, cine a facut-o? Armata a facut-o!». La intrebarea: «Pai, de ce? Cum Armata?», «Pentru ca – zice el, pe un ton de superioritate –, la data de 22 decembrie, orele 16.00, intre Ion Iliescu si capii Armatei a fost un adevarat pact. S-a instituit un pact!». El a folosit cuvantul acesta, «pact».
Lui Ion Iliescu, Armata ii garanta preluarea puterii si pastrarea puterii totale in statul roman, iar Ion Iliescu, odata ajuns la puterea absoluta ca presedinte al Romaniei, le garanta celor de la varfurile MApN impunitatea pentru represiunea facuta impotriva poporului roman, represiune pana pe 22 decembrie, adica sub comanda lui Ceausescu.
Si continua Voican Voiculescu: «Iliescu, conform acestui pact, trebuia sa stearga cu buretele». Este cuvantul folosit de el! E un cuvant care ramane. «Sa stearga cu buretele ce a facut Armata pana in 22, pentru ca aArmata a facut si a dres». Aici l-am citat pe Gelu Voican Voiculescu. Acum completez aceasta declaratie cu declaratia foarte lucida si care s-a reflectat in intreg probatoriul administrat de mine. Declaratia fostului ministru al Apararii, Olteanu. A murit, dar l-am audiat personal. Si a zis: «Domnule, pentru a face ca acei capi ai Armatei care au participat direct la represiune sub comanda lui Ceausescu sa iasa din vizorul opiniei publice, trebuia inventat un dusman!». Un dusman, zice ministrul Apararii, «un dusman impotriva caruia sa lupti si sa dobandesti legitimitate politica». Si acel dusman a fost inventat ca fiind securist-teroristul! Securist-terorist care nu a existat, asta va spun eu!
Am luat decedat cu decedat in toate orasele unde au decedat persoane dupa data de 22 decembrie si situatia fiecarui decedat este cat se poate de clara. Adica toti cei care au murit dupa data de 22 au murit in foc fratricid sau in diverse accidente sau auto-accidentari pe baza de psihoza securist-terorista!
Pentru ca poporului roman i s-a inoculat in acele zile ideea ca securist-teroristii sunt peste tot, au comportamente groaznice, inumane, de genul, apropo, ce vedem acum cu Hamas in Israel. Au fost descrisi ca fiind de o cruzime iesita din comun, ca intra in case si comoara copiii chiar ca uneori sug sange. Asa s-a spus! Ca vin, ca ies din cimitire, ca ies din capele, ca intra in apartamente, in case, ca vin pe mare, pe aer si pe uscat si ca scopul lor este readucerea la puterea lui Nicolae Ceausescu. Alta minciuna gogonata din partea celor care au preluat puterea! Pentru ca Nicolae Ceausescu a fost deposedat de orice prerogativa a puterii incepand cu dupa-amiaza zilei de 22 decembrie si a fost un simplu cetatean tinut prizonier la Targoviste.
Ion Iliescu (in centru) si Gelu Voican Voiculescu (primul din dreapta) la 12 ianuarie 1990, cand noul regim se insurubase deja in functii si trecea la represiunea opozitiei democratice
Luat mort cu mort de la Revolutie si ranit cu ranit, nu exista nicio proba care sa demonstreze ca au existat teroristi sau securisti-teroristi in decembrie 1989! Acest dusman invizibil si inexistent a fost inventat pentru ca aceia care au preluat puterea in decembrie 89 sa-si atinga scopurile, adica accederea la putere, pe de o parte, pastrarea puterii, dar si – foarte important pentru ei – ascunderea participarii directe la represiunea impotriva poporului roman sub comanda lui Nicolae Ceausescu. Pentru ca oricine isi aduce aminte de acele zile stie ca in strada, impotriva romanilor, au fost scoase efectivele MApN si ale MI deopotriva.
Dar forta au dat-o cei de la MApN! La baricada, in Bucuresti, baricada a fost sparta si mortii au survenit ca urmare a interventiei mecanizatelor conduse direct de fostul ministru Milea. Care personal s-a aflat in strada si a coordonat, la ordinul lui Ceausescu, e adevarat, a coordonat represiunea impotriva bucurestenilor revolutionari care s-au aflat la baricada. Iar represiunea din acea noapte, cumplita represiune!, a fost coordonata de ministrul Apararii, Milea. Care nu putea sa faca acea represiune fara coparticiparea sefului Directiei Operatii, generalul Eftimescu, care si-a pastra functia dupa 22, de seful Comandamentului Infanteriei si Tancurilor, generalul Hortopan, care comanda infanteria si tancurile, de seful Academiei Militare, generalul Logofatu, care le-a ordonat elevilor de la Academia Militara sa iasa in strada si sa participe la represiune, de sefii marilor unitati din Bucuresti care au participat direct la represiune!
Toti acestia, in mod normal, trebuiau judecati dupa Revolutie pentru ceea ce au facut inainte de 22. Intr-un stat normal, dupa ce s-ar fi linistit lucrurile – nimeni nu pretinde imediat, in ianuarie, sa incepi sa mergi cu procuratura pe ei! Nu! Se linisteau lucrurile, treceau cateva luni, poate, si incepeau niste cercetari serioase care, in mod cert, ar fi dus la concluzia de vinovatie a celor care au condus de la varf trupele MApN!
Iar acel pact despre care a vorbit Gelu Voican Voiculescu si care s-a reflectat in intreg probatoriul – nu doar ca Voican a spus, eu n-am mers pe ideea «gata, a zis Voican Voiculescu si asta e!». Acest act este dovedit de toate probele administrate in dosar! Si ganditi-va un pic: acest pact este reflectat de faptul ca, pana cand Ion Iliescu n-a pierdut puterea, adica in 1996, nici un cap MApN, hai sa spunem niciun militar cu functii importante in MApN nu a fost tras la raspundere, ci doar cei de la MI! Aceia au fost si urmariti penal, si condamnati, si judecati si condamnati.
Nimeni nu s-a putut atinge de Armata, pentru ca Armata a fost parte a acelui pact. Cand zic Armata zic varfurile Armatei, nu corpul Armatei, care a fost de buna credinta si care este demn de toata lauda, pentru ca fara Armata Romaniei in strada nu s-ar fi intamplat ce s-a intamplat. Adica Ceausescu n-ar fi pierdut puterea daca ar Armata ar fi ramas, in grosul ei, de partea lui. Sa nu uitam ca printre militarii MApN sunt cei mai multi morti incepand cu data de 22! Sunt sute de morti! Adica din randurile militarilor MApN, secundati de cei de la MI, in foc fratricid, au murit cei mai multi oameni. Deci eu, cand aduc aceste acuzatii, n-am niciun cuvant negativ de spus despre Armata in esenta ei, ci doar despre cei care au condus Armata in acele momente si care s-au dovedit a fi tradatori in primul rand de Armata si de tara, prin ceea ce au facut si prin apartenenta la serviciile secrete ale unui stat strain.
Si acest pact dintre Ion Iliescu si puterea militara a Romaniei, MApN, se vede, se oglindeste in toate aspectele care au existat dupa data de 22! Foarte multe! (…)
Acel dusman, securistul, era usor de asimilat de populatia Romaniei ca fiind dusmanul suprem. Securitatea, pana la data de 22 decembrie, a avut un rol in mod deosebit nefast pentru istoria poporului roman. (…) Si tocmai de aceea, in mod instinctual si firesc, poporul roman foarte usor l-a asimilat pe securist ca fiind acel dusman impotriva caruia generalul Olteanu spunea ca trebuia sa se coalizeze cu totii. Si atunci, poporul roman s-a coalizat instinctual cu MApN in lupta impotriva securist-teroristului. N-au mai stat sa analizeze foarte profund ce se intampla in 1989, pentru ca actiunile complexe de dezinformare au fost deosebit de eficiente.
Din nou, fac o paranteza, am studiat manualele de dezinformare militara dupa care lucrau inclusiv cei de la MApN in decembrie 89. Sunt tehnici extraordinar de elaborate pe care le folosesc toti, nu doar romanii, de a manipula masele. Intotdeauna, tinta inducerii in eroare, termenul militar este «inducere in eroare», deci este un ansamblu de diversiuni si dezinformari facut, ansamblul acesta, in mod profesionist. Si asta s-a intamplat incepand cu 22 decembrie. Inducerea in eroare are ca tinta intotdeauna si intotdeauna opinia publica, nu un individ anume sau in grup restrans! Opinia publica!
Si, daca este profesionist facuta dezinformarea, inducerea in eroare, rezultatele sunt impresionante, in sensul in care convingi o populatie intreaga sa gandeasca intr-un anumit fel! Adica asa cum doreste cel care face inducerea in eroare. Si asta s-a intamplat, poporul roman a cazut in psihoza securism-terorismului incepand cu 22, s-a comportat ca atare, dupa care a vazut in MApN salvatorul situatiei, lucru urmarit chiar de cei de la MApN si de grupul Ion Iliescu.
Nu puteai sa-ti exprimi nici macar un gand impotriva Armatei, pentru ca, in anii care au urmat imediat Revolutiei, dispareai pur si simplu!
Au fost situatii de acest fel! Imi aduc aminte de un fost coleg, procuror militar. Nu l-am cunoscut personal pentru ca a decedat, dar din documente l-am cunoscut. Care, in mod onest, si-a facut treaba la Cluj-Napoca, avand in lucru dosarul celor petrecute in zona judetului Cluj si a municipiului Cluj-Napoca si care a mers spre ideea de a-l inculpa pe generalul Topliceanu, seful de Armata. Procurorul militar l-a considerat direct responsabil pentru tot ceea ce s-a intamplat si inainte, si dupa 22 decembrie. Ei bine, cand cei de la Armata au constatat lucrul acesta, au luat legatura cu generalul Stanculescu, iar generalul Stanculescu, care din februarie 1990 a fost reinstalat ministru al Apararii – intre timp, fusese pentru o perioada neagra generalul Nicolae Militaru ministru al Apararii – il suna pe seful Parchetelor Militare de la acea vreme, pe generalul Mugurel Florescu, despre care Voican Voiculescu spunea «este omul nostru si l-am pus seful Parchetelor Militare, hai sa vedem noi daca au tupeu procurorii militari sa ne cerceteze!». Asta spunea el si l-am citat acum pe Voican Voiculescu. Revin: ministrul Apararii il suna pe Mugurel Florescu si a doua zi procurorul Domsa Tit Liviu, acesta era numele lui, a fost trimis pe campii! A fost dat afara pentru ca a avut tupeul sa mearga spre concluzia inculparii sefului Armatei (a 4-a, din Transilvania – n. red) din Cluj Napoca.
Exemple de acest fel sunt multe. Mistificarile la nivelul MApN sunt foarte multe! In Cartea Alba a Ministerului Apararii sunt niste situatii de o hilaritate iesita din comun! Si o repet, sunt zeci, sute! Dar o sa punctez doar discutia pe care am avut-o cu Nicolae Spiroiu, fostul ministru al Apararii, care in traictoria lui militara a trecut si pe la o unitate militara din Brasov. Si cand a citit el Cartea Alba a Ministerului Apararii, a constatat cu surprindere ca acolo apare ca in lupta cu dusmanul securist-terorist, niste eroi din incinta unitatii au fost omorati de catre securist-teroristii care au iesit din canal in mijlocul platoului unitatii. Si Spiroiu, care cunostea unitatea respectiva pentru ca a comandat acea unitate, imediat a cazut pe ganduri. Pentru ca acel canal avea diametru de 20 de centimetri si, eventual, putea iesi un sobolan pe acolo. S-a dus personal sa vada daca nu cumva, intre timp s-au efectuat modificari si canalul a devenit mai mare.
A constatat ca este vorba despre acelasi canal, i-a luat la intrebari putin pe aceia care au scris ca de acolo au iesit securist-teroristii si au inceput sa impuste in interiorul unitatii si a aflat foarte repede ca totul este o mistificare, ca de fapt militarii din incinta unitatii s-au impuscat intre ei pe baza de stres, pe baza de psihoza, cu totii avand armele asupra lor si cartus pe gura tevii, fiind foarte obositi, foarte stresati, fiind convinsi ca printre ei misuna securist-teroristii. Fiind si tineri cu totii, a fost foarte usor sa cada in capcanele acelei psihoze si de foarte multe ori sa deschida focul intr-un mod nelogic impotriva propriilor colegi.
Acest gen de conduita, foc fratricid pe baza de stres s-a intamplat peste tot in Romania! Si cazurile sunt foarte bine documentate, tragice in acelasi timp, pentru ca au murit oameni nevinovati, care nu trebuia sa moara, incepand cu 22 decembrie! Si au murit pentru ca unii au vrut sa scape de lege si, totodata, au vrut sa se legitimeze, sa dobandeasca legitimitate in fata poporului, cei care au preluat puterea si trebuiau sa arate ca au luptat impotriva unui dusman comun, ca ei au salvat situatia, ca lor poporul roman le datoreaza libertatea. Si, totodata, sa pastreze puterea. Pentru ca acel pact a functionat perfect! Armata l-a tinut in brate pe Ion Iliescu, Iliescu i-a tinut in brate pe capii Armatei care au savarsit crime impotriva umanitatii si inainte de 22, si dupa 22 decembrie. (…)
Scena din timpul revolutiei, pe strazile Bucurestiului, cand oamenii, manipulati de la TVR si confruntati cu diversiunile DIA, trageau unii in altii convinsi ca lupta cu securist-teroristii
Am reusit sa intru in posesia planului de difuzare a informatiilor la inamic, un plan venit de la Directia Operatii a MApN. Este vorba, ca sa inteleaga lumea, despre un plan referitor la ceea ce ar trebui sa se intample in cazul unui razboi real. Ei se pregateau pentru diverse scenarii, iar aceste scenarii prevedeau inclusiv atacuri teroriste. Si in planurile cu care lucra MApN inca de dinainte de 89, este vorba de ani de zile, erau specificate atacurile teroristilor care veneau efectiv de pe mare, scafandri, din aer, atacau prin diverse locuri, ieseau din cimitire, atacau intr-un mod crud populatia Romaniei si ei trebuiau sa reactioneze. Erau niste jocuri, sa zic asa, intr-un fel, niste antrenamente.
Termenul de terorist era folosit in cadrul acestor jocuri cu mult timp inainte de decembrie 89. Si pentru oricine studiaza intr-un mod relaxat, obiectiv acele planuri, vede ca in decembrie 89, atunci cand a fost pusa in aplicare inducerea in eroare, similitudinea care exista in mod clar intre ceea ce s-a intamplat in decembrie si acele planuri cu privire la difuzarea informatiei la inamic sunt izbitoare. A fost folosita in mod deosebit de eficient televiziunea, presa centrala, ordinele date.
Psihoza a fost generata chiar ca in acele planuri pe care le-am avut in lucru, le-am studiat si similitudinile sunt remarcabile. Si am avut si militari audiati in calitate de martor care au spus ca ceea ce s-a intamplat in decembrie 89, din perspectiva inducerii in eroare, reprezinta punerea in aplicare intr-un mod concret, de data aceasta nu teoretic, a acelor planuri.
Adica concluzia clara este ca nimic din ceea ce s-a intamplat in decembrie nu a fost neaparat spontan, din perspectiva dezinformarilor si diversiunilor.
Cei de la MApN, dar nu toti, si aici trebuie spus ca nu marea masa a Armatei romane! Nu! Sunt acei ofiteri care au avut acces la acest gen de informatii. Ma refer la Directia Operatii, ma refer la Informatiile Militare. Deci, DIA – Directia Informatii din cadrul Armatei –, ei lucrau cu acest fel de dezinformari profunde si multiple. Si asta s-a intamplat in 89! (…)
In psihoza generala creata de Armata si TVR, sute de oameni au murit nevinovati in Romania, la sfarsitul lui 1989. Orice om putea fi considerat suspect si impuscat pe loc. Cei mai norocosi erau luati prizonieri si batuti crancen, inainte sa se clarifice confuzia
Mai ales pe parcursul celor 3 zile, cat au stat prizonieri in Targoviste cei doi Ceausescu, opinia publica a fost crunt dezinformata cu privire la intentiile fortelor fidele lui Ceausescu de a-l elibera pe Ceausescu si de a-l readuce la putere. Lucru total mincinos, pentru ca nu a existat nici cea mai mica tentativa de a fi eliberat Ceausescu! Desi opinia publica stia ca unitatea militara de la Targoviste este asaltata de fortele fidele, acest lucru nu s-a intamplat!
Din afara unitatii nu s-a tras nici macar un foc de arma spre unitatea respectiva! Toti militarii au spus acest lucru!
O alta parte hilara, sa zic asa, a revolutiei: comandantul unitatii (de la Targoviste – n. red.), Chemenici, in ianuarie 90, vazand ca unitatea este intacta si ca nu are nici macar o fereastra sparta sau o urma de glont pe cladire sau orice alta urma care sa fi indicat vreun atac, i-a dat ordin zugravului unitatii sa deseneze, sa zic asa, pe peretii exteriori ai unitatii, urme de gloante. Si zugravul, fiind un maistru militar, a trebuit sa respecte ordinul. Si cu mistrie, cancioc, a desenat urme de gloante pe pereti, spre amuzamentul tuturor militarilor din unitate, care stiau care e realitatea. Am discutat cu ei si mi-au spus ca nu s-a tras nici macar un foc de arma spre unitate, spre a-l elibera pe Ceausescu.
In schimb, aceiasi militari au povestit foarte eficient cum de la Bucuresti li se transmiteau, din biroul ministrului Apararii, informari ca urmeaza sa fie atacati cu forte masive si din aer, si de pe uscat! Un telefon la unitatea militara l-a dat chiar Ion Iliescu, asta este neindoielnic.
Nu a existat nici o tentativa de a-l elibera pe Nicolae Ceausescu! Comandantul Chemenici, dorind sa faca ceva care sa ilustreze atacul care, de fapt, n-a existat, i-a dat ordin unui militar in termen de la Targoviste sa urce la etaj, pe platoul unui bloc aflat vizavi de unitate, pe timp de noapte, si sa traga in aer, pentru ca militarii din unitate sa vada foc la gura tevii si sa interpreteze ca sunt atacati de cineva, de un tragator misterios securist-terorist, ca asta era tema zilei.
Militarul a executat ordinul, a marcat focul pe acel acoperis si bineinteles ca riposta a fost generala. Din interiorul unitatii s-a deschis un foc generalizat spre acoperisul acelui bloc, fara ca acolo sa fi fost, de fapt, vreun terorist, ci practic propriul lor camarad, propriul coleg. (…)
Scena din Bucuresti, dupa 22 decembrie 1989. Procurorul Ranco-Pitu spune ca unitati speciale ale DIA au provocat haos si diversiuni, facandu-i pe oameni sa creada in diversiunea teroristilor trimisi sa-l elibereze pe Ceausescu
Inclusiv Ion Iliescu a spus ca Securitatea, fortele fidele, doresc sa-l elibereze pe Nicolae Ceausescu. Dar ei stiau foarte bine ca el timp de doua ore, doua ore si jumatate a stat in birourile Securitatii la Targoviste! Si acum va intreb: daca Securitatea avea vreun plan de-al proteja pe Nicolae Ceausescu si de a-l scoate din situatia periculoasa si de a-l aduce in ipostaza sa lupte cumva, pentru a-si redobandi puterea, il avea in mana acolo!
Ei au dorit sa scape cat se poate de repede de el. L-au dat Armatei. Cei de la Bucuresti stiau treaba aceasta pentru ca ei au ordonat transferul lui Ceausescu la unitatea militara. Cei de la Securitate s-au conformat. Nu au avut nici cea mai mica intentie de a-l extrage pe Nicolae Ceausescu. Puteau sa o faca foarte facil. Trimiteau niste trupe de la Securitate sau niste oameni de-ai lor cat de cat instruiti, il scoteau din birourile sefului Securitatii si il duceau undeva unde, sa zicem, se organiza o rezistenta. Sa ne imaginam asa. Nu s-a intamplat acest lucru si devine cu atat mai mincinoasa dezinformarea cum ca securistii lupta pentru a-l readuce pe Ceausescu la putere.
De fapt, Securitatea a decis abandonarea lui Nicolae Ceausescu in dimineata zilei de 22 decembrie! Si tot comportamentul lor a fost in sensul acesta. Si putem sa luam comportamentul lor minut cu minut. L-au abandonat, s-ar putea spune, l-au tradat, acum depinde din ce perspectiva vezi. L-au lasat in mainile Armatei si Armata stim cum s-a comportat cu el. A sfarsit in 25 decembrie ca fiind impuscat la Targoviste“.
Generalul Catalin Ranco-Pitu, fostul procuror general al Parchetelor Militare care a scris in rechizitoriu ca Armata a tras in popor atat inainte, cat si dupa 22 decembrie 1989
ISU Bucuresti-Ilfov (ISU B-IF) a emis recent un mesaj de avertizare prin sistemul RoAlert, in…
Guvernul Italiei, condus de Giorgia Meloni analizeaza sa recurga la castrarea chimica a celor gasiti…
Anca Alexandrescu, relizatoare la Realitatea Plus si fosta consiliera a lui Liviu Dragnea, ii ameninta…
Partidul populist de dreapta FPO vrea sa inlocuiasca partidul conservator al cancelarului Nehammer, OVP, ca…
„Tot ceea ce este incolo, sus, era Paradisul”, spune Maria Moraes de Souza, aratand spre…
Judetul Galati se va afla, incepand cu ora 20:00 sub avertizare hidrologica si meteorologica de…