Cine este timisoreanul care l-a alungat pe George Simion: „N-ai tu nimic cu mortii Timisoarei, nenorocitule”. Este primul purtator de cuvant al Revolutiei de la Timisoara

Unul dintre cei mai vehementi contestatari ai prezentei lui George Simion la manifestarile dedicate declansarii Revolutiei Romane la Timisoara a fost Corneliu Vaida. Corneliu Vaida este unul dintre eroii adevarati ai Timisoarei, care a fost pe strada inca din primele clipe ale revoltei.

„N-ai tu nimic cu mortii Timisoarei, nenorocitule! Valea din Timisoara”, a strigat Vaida, indignat, in fata grupului de membri AUR care il incojurasera pe George Simion.

„Gunoiule, mincinosule, manipulatorule!”, „Pentru ce am luptat in Revolutia asta? Rusine sa va fie, talharilor!”, ”Nenorocitule”, „Provocator nenorocit”, au strigat si alti timisoreni alaturi de Vaida.

Enervat, George Simion i-a catalogat drept „scandalagii” pe cei care il contestau.

Iata insa cine este „scandalagiul” George Vaida. Acesta a fost in strada inca din primele momente ale Revolutiei, fiind la un pas sa-si piarda viata cand un glont i-a trecut chiar prin par.

Corneliu Vaida este timisoreanul care a devenit primul purtator de cuvant al revolutionarilor in fata jurnalistilor straini veniti sa transmita despre evenimentele petrecute in Timiosara. Vaida avea 27 de ani in decembrie 1989.

Intr-un interviu pentru Prees Alert, el  a povestit ca prima data a iesit in strada in seara zilei de 16 decembrie, cand mama sa, care era enoriasa a lui Laszlo Tokes, l-a sunat pentru a-i spune ca este „scandal“ in fata casei pastorului si sa nu vina la ea. „In secunda doi, am pus telefonul jos si m-am indreptat spre casa lui. Mama nu statea departe, la vreo 300 – 400 de metri de biserica reformata. Pe strada, m-a oprit o patrula de Militie si am fost intrebat unde merg, le-am spus ca ma duc la mama mea. Militienii mi-au spus ca nu pot sa merg. «Pai nu-i o tara libera, nu pot sa merg unde vreau?», le-am raspuns. Mi-au pus catusele si m-au urcat intr-un Aro, era si un betivan in el. La un moment dat, au oprit masina, au deschis usa si mi-a aparut o fata cunoscuta, era un fost coleg de liceu angajat in Militie. «Duceti-l pe asta beat, de celalalt ma ocup eu», le-a spus fostul coleg militienilor. Mi-a zis «fugi acasa» si am fugit“, isi aminteste Corneliu Vaida.

A doua zi, Vaida a luat decizia de a iesi din nou in strada. Astfel, pe actualul bulevard al Revolutiei a dat de un cordon militar, care nu lasa manifestantii sa treaca spre consiliul judetean. Astfel, Corneliu Vaida s-a gandit sa-l ocoleasca si a mers pe str. Michelangelo, iar pe o strada din apropierea podului Decebal a observat patru TAB-uri si patru militari si un ofiter. „M-am intalnit cu un prieten, era cu cainele, am vrut sa trecem podetul impreuna catre consiliul judetean. Dar ne-au blocat soldatii, ne-a spus ofiterul «dispareti, voi nu intelegeti, plecati ca va impusc».

(…) Pe 17 decembrie, Vaida a gasit un spray cu pigment rosu si a iesit din nou in strada pentru a scrie pe blocuri de pe Calea Torontalului sau pe zidul Parcului Botanic mesaje precum „Jos Ceausescu”, „Jos comunistul” sau „Libertate”.

In data de 18 decembrie, Corneliu Vaida a mers la fabrica, la munca. Acolo era forfota mare, dupa ce s-a auzit ca un coleg a fost ucis in timpul manifestatiilor din Timisoara. Revoltati, muncitorii au dat jos pancartele comuniste agatate prin sectie, iar apoi au intentionat sa plece in oras. Insa au fost opriti de catre „un inginer si cu mai multi colegi imbracati in garzi, care ne-au spus sa mergem inapoi la fabrica. Ne-au bagat inapoi in sectie si ne-au incuiat. Am asteptat sa plece si am spart un geam pe care am iesit. Atunci am jurat ca nu voi mai calca in acea fabrica niciodata. Din acel moment, am fost mai mult in Piata Operei decat acasa“.

De atunci, Corneliu Vaida a participat la toate protestele, in fiecare zi.

In seara zilei de 22 decembrie, Vaida a fost in vizita la mama sa, iar in apartamentul acesteia se afla si un vecin, fost securist, „speriat, care s-a refugiat acolo pentru a nu fi ucis“. Acesta i-a spus ca „va sari in aer cladirea Televiziunii Romane, pentru ca, la fel ca alte cladiri considerate strategice, este minata. Sunt sigur de ce spun pentru ca am lucrat la aceste aparate, la Bucuresti, intr-o intreprindere speciala“. Corneliu Vaida l-a convins sa scrie pe o foaie ce i-a povestit, sub protectia anonimatului, cu care a mers in Piata Libertatii, la comandamentul de garnizoana, in speranta ca se va face ceva.

In final, Corneliu Vaida a reusit sa intre in cabinetul colonelului Zeca, caruia i-a aratat hartia, iar acesta i-a spus „tu nu mai pleci de aici, te arestam”. Barbatul a fost convins sa spuna cine a scris hartia, pentru a afla mai multe informatii de la el, astfel ca, insotit de doi soldati si un ofiter, Corneliu Vaida a mers spre casa mamei sale, pentru a-l aduce la comandamentul de garnizoana si pe fostul securist. „Pe el l-au bagat la comandant, spre dimineata a iesit si el, iar apoi am vazut la televizor ca cineva a declarat ca explozibilul cu care era minata Televiziunea Romana a fost dezamorsat“, isi aminteste Corneliu Vaida.

Revolutionarul spune ca in acea dimineata, la usa comandantului au aparut doi ziaristi: unul neamt si unul francez. Si pentru ca nimeni nu se putea intelege cu ei, Corneliu Vaida a inceput sa le traduca. Apoi, Vaida i-a dus pe ziaristi la Opera, dupa care s-a intors la garnizoana. „Le-am spus celor din Armata ca ar trebui sa existe o corelare intre ce povestesc ei si cei de la Opera, pentru ca acum este nevoie sa se afle in toata lumea ce se intampla in Romania, ca este vorba de credibilitate. Le-am spus «aveti nevoie de un purtator de cuvant». «Bine, dar aici ramai», mi-au spus. Mi-au dat o hartie“, ne-a povestit Corneliu Vaida.

In seara zilei de 23 decembrie, revolutionarul isi aminteste ca la Hotel Continental s-au adunat foarte multi ziaristi, care au venit sa relateze despre evenimentele de la Timisoara. „Acolo era nucleul, comunicatii, telefoane. Ma duc acolo, erau cativa din garzile Operei. Le-am spus ca eu eram purtatorul de cuvant al Armatei. «Bine, hai cu mine», mi-au spus. Am fost la Tudorin Burlacu, care mi-a dat o hartie de purtator de cuvant, o legitimatie sa pot intra in cladirea Operei“, ne spune Corneliu Vaida.

Tot in seara zilei de 23 decembrie a fost organizata si prima conferinta de presa din timpul evenimentelor petrecute la Timisoara. Insa, evenimentul „s-a terminat pe burta, pentru ca s-a tras afara, chiar si in noi. In acea perioada am cunoscut foarte multi ziaristi, am fost cu ei in spitale, pentru a lua interviuri ranitilor, am fost in cimitirul saracilor“.

Daca ziua era purtator de cuvant, Corneliu Vaida spune ca noaptea facea parte din patrulele de cautare a lunetistilor si teroristilor, astfel ca patrula pe strazile Timisoarei. „Eu va spun ca teroristii au existat, au fost diversionisti, nu erau cazuti din cer, erau timisoreni sau arabi. Unul a tras in mine in 24 decembrie noaptea, cand m-am intors de la o alta conferinta de presa de la hotel Continental. Cand am trecut prin Piata Sfantul Gheorghe, am auzit o impuscatura, a trecut glontul prin parul meu. M-am aruncat pe burta si am vazut cum se inchide un geam. Mi-am dat seama ca in pozitia in care ma aflam eram vizibil din orice parte. Am aflat si cine a tras, Septimiu Tascau. A tras si a crezut ca m-a nimerit cand m-a vazut ca m-am pus pe burta, a inchis geamul imediat si s-a retras. Eu am fugit pana la comandamentul de garnizoana si am povestit ce mi s-a intamplat. Comandantul trupelor de cercetasi mi-a spus «hai repede sa-l prindem». Mi-au dat si mie o arma, dar mi-a spus sa raman. In zece minute a iesit cu Septimiu Tascau legat la maini, avea pusca cu luneta la el, teava mirosea a praf de pusca, era clar ca el a tras. L-au dus la arest si dupa cateva zile nu mai era la arest, i-au dat drumul“, isi aminteste Corneliu Vaida.