Circul din PSD continua: „Lasitate si prostie”. Orlando revine cu noi atacuri la adresa „sobolanului” Fifor

Eugen Teodorovici are o noua replica acida pentru fostul sau coleg din conducerea PSD, Mihai Fifor. Dupa ce l-a catalogat drept „sobolan”, Teodorovici sugereaza acum ca Fifor da dovada de „lasitate si prostie”.

„Mihaita, alintat Sobi, mi-a dat cu Tratatul de psihologie in cap, descoperind brusc multitudinea de trasaturi negative ale caracterului uman, de la frustrare, individualism, narcisism, grobianism, aroganta, autosuficienta si, desigur, imoralitate. Pe toate mi le-a atribuit la gramada, intr-o maniera atat de subtila, probabil intr-un moment de emotie puternica, pentru ca nu l-as putea acuza de luciditate.

Dar as putea sa-i spun lui Sobi ca, indiferent de doza asumata din toate cele ce mi-au fost atribuite de el cu multa generozitate, apreciez ca a avut decenta de a nu le include exact pe cele pe care le-am respins intotdeauna cu fermitate: lasitatea si prostia.

Pentru ca, Sobi, nu sunt si nu voi fi vreodata de acord cu lasitatea si prostia umana! Si pentru ca nu este nimic condamnabil in a actiona cu barbatie si curaj atunci cand altii, mai putin rezistenti, prefera noncombatul. Pentru ca eu am o alta intelegere a expresiilor ‘a-ti asuma un esec’ si ‘a face un pas in spate dupa o infrangere’, care in niciun caz nu inseamna renuntare si umilinta.

Pentru ca, Sobi, esecul nu este al meu sau al candidatului Dancila, esecul este al PSD, iar pasul in spate nu trebuie facut doar ca sa faca altii, si mai perdanti, un pas inainte! Asa ca, Sobi, daca nu ai inteles asta, vei afla ca sunt mai multe cai in viata pentru a ajunge, uneori, la acelasi deznodamant… atat pentru capul plecat, cat si pentru cel drept. E strict o chestiune de alegere!”, a scris Teodorovici pe Facebook.

Catalogat drept „sobolan”, Mihai Fifor i-a transmis joi lui Teodorovici ca este „marlan si grobian”.

„Cand narcisismul devine patologic, bichonul incepe sa se creada pitbull… umfla pieptul, isi flutura narile si se tot admira in oglinda. Mama, mama ce voinic! As rade, daca n-ar fi atat de trist.

Mi-e greu sa inteleg oameni care vorbesc de morala si n-au dram, oameni care vorbesc de echipa, dar care n-au fost niciodata capabili sa faca echipa cu cineva, oameni care, in ultimele 5 luni s-au slujit doar pe ei, mimand cu gratie grija fata de proiectul prezidentialelor, fata de candidat sau fata de partid.

Pot intelege frustrarea, individualismul, nevoia de a te vedea mereu in lumina reflectoarelor, dar nu pot accepta aroganta, auto-suficienta si lipsa bunului simt.

In politica, ca si in viata, trebuie sa stii sa pierzi cu demnitate. Sa ai taria sa accepti infrangerea si sa o iei din nou de la capat. Daca, desigur, ai ce spune. Si daca, desigur, ai suficient caracter. Putini sunt, insa, cei care stiu sa faca asta si, din pacate, zilele trecute am vazut, in toata splendoarea lor indivizi care, nu doar ca nu stiu cand sa se opreasca, dar fac si un zgomot asurzitor, etalandu-si, fara rezerve, frustrarile in spatiul public.

Nu am fost niciodata un om conflictual si nici nu voi fi. Dar sunt un om demn, cu onoare, care a intrat intr-o echipa odata cu votul onorant din Congres. Am fost trup si suflet alaturi de echipa, zi de zi, ora de ora vreme de 5 luni, pana la finalul proiectului pentru prezidentiale. Cand, insa, acest proiect a luat sfarsit printr-o infrangere, din pacate, mi-am asumat cu demnitate esecul si am facut un pas in spate. Cu fruntea sus. Asa cum este firesc sa faca oricine.

Iata de ce nu pot sa accept marlania unora, grobianismul si lipsa de bun simt. Nu cu astfel de oameni poti porni un proiect nou, de care are atata nevoie acest partid. Romanii s-au saturat de violenta verbala, de ura si de superficialitate.

Ca o concluzie, am sa povestesc o intamplare, care defineste perfect personajul care sta la baza postarii mele.

In urma cu cativa ani, la o masa cu vreo 8 colegi senatori, la Tulcea, intr-o context asemanator, personajul este intrebat frontal: ‘Daca tot vorbesti de prietenie si de colegialitate, dupa 3 ani impreuna, spune-ne pe numele mic la fiecare dintre noi, cei din jurul mesei…’. Raspunsul a fost doar tacere. Si asta spune tot.

In rest, viata merge mai departe si, de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere”, a scris Fifor pe Facebook.