CJUE a decis in cazul prescriptiilor, veste proasta pentru coruptii Romaniei: „Nerespectarea obligatiei de a prevedea sanctiuni penale efective in vederea protejarii intereselor financiare ale Uniunii incalca dreptul Uniunii”

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a decis, luni, in urma sesizarii Curtii de Apel Brasov in legatura cu deciziile CCR privind prescriptia, ca „normele nationale privind prescriptia in materie penala trebuie sa permita o prevenire si o reprimare efective” in cazul „combaterii fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene”.

In esenta, CJUE afirma ca nu este admisibil ca indivizii dovediti ca au furat sa scape cu ajutorul prescriptiei si ca judecatorii romani pot sa ignore decizia CCR privind prescriptia fara sa se teama ca vor fi sanctionati disciplinar. „In temeiul principiului suprematiei dreptului Uniunii, o decizie pronuntata cu titlu preliminar de Curte este obligatorie pentru instanta nationala in ceea ce priveste interpretarea dreptului Uniunii pentru solutionarea litigiului particular. In consecinta, aceasta instanta nu poate fi impiedicata sa dea, imediat, dreptului Uniunii o aplicare conforma cu decizia sau cu jurisprudenta Curtii, inlaturand la nevoie o jurisprudenta nationala care constituie un obstacol in calea deplinei eficacitati a acestui drept. Un astfel de comportament al judecatorului national nu poate fi calificat nici drept abatere disciplinara”, subliniaza CJUE.

„In acest moment, Daniel Gradinaru (presedinte CSM) e dovedit ca a distrus ireparabil justitia penala din Romania, in folosul infractorilor multimilionari”, a comentat pentru aktual24.ro aceasta decizie o sursa din magistratura.

Comunicatul de presa al CJUE:

Instanta nationala este obligata, in principiu, sa inlature normele sau jurisprudenta nationale care creeaza un risc sistemic de impunitate pentru asemenea infractiuni

Mai multi resortisanti romani condamnati la pedepse cu inchisoarea pentru evaziune fiscala privind printre altele taxa pe valoarea adaugata (TVA), au sesizat Curtea de Apel Brasov (Romania) pentru a contesta condamnarea lor definitiva, invocand prescriptia raspunderii lor penale.

In sustinerea pozitiei lor, aceste persoane condamnate invoca printre altele doua decizii ale Curtii Constitutionale a Romaniei (pronuntate in anii 2018 si 2022), prin care a fost invalidata o dispozitie nationala care reglementeaza cauzele de intrerupere a termenului de prescriptie in materie penala, cu alte cuvinte acte de procedura sau hotarari care intrerup prescriptia raspunderii penale. In urma acestor decizii, pentru o perioada de aproape patru ani, dreptul roman nu a prevazut nicio cauza de intrerupere a acestui termen. In mod concret, aceasta inseamna ca, in aceasta perioada si in aplicarea conceptiei romane a principiului legalitatii infractiunilor si pedepselor care include normele de prescriptie, niciun act de procedura nu a putut avea ca efect intreruperea prescriptiei. In plus, persoanele condamnate sustin ca aceasta lipsa a unor cauze de intrerupere ar constitui o lege penala mai favorabila (lex mitior), a carei aplicare retroactiva o solicita pentru a exclude caracterul intreruptiv al unor acte de procedura indeplinite inainte de anul 2018. Tinand seama de data faptelor incriminate, respectivele persoane condamnate apreciaza astfel ca termenul de prescriptie s-ar fi implinit inainte ca decizia de condamnare sa ramana definitiva, ceea ce ar conduce la incetarea procesului penal si la imposibilitatea de a le condamna.

Curtea de Apel Brasov exprima indoieli cu privire la compatibilitatea unei astfel de interpretari cu dreptul Uniunii. Aceasta ar avea ca efect exonerarea persoanelor condamnate in cauza, dar si a unui numar considerabil de alte persoane de raspunderea lor penala pentru infractiuni de frauda fiscala susceptibila sa aduca atingere intereselor financiare ale Uniunii. Pe de alta parte, Curtea de Apel Brasov subliniaza ca, pentru a se conforma dreptului Uniunii, ar putea fi pusa in situatia de a trebui sa lase neaplicata jurisprudenta Curtii Constitutionale si/sau a instantei supreme nationale. Or, noul regim disciplinar din Romania ar permite sanctionarea judecatorilor care nu respecta aceasta jurisprudenta. Instanta romana se intreaba, in acest context, daca suprematia dreptului Uniunii se opune posibilitatii ca raspunderea disciplinara a judecatorilor care o compun in litigiul principal sa fie angajata. Aceasta a decis, asadar, sa adreseze Curtii intrebari cu privire la fiecare dintre aceste aspecte.

Nerespectarea obligatiei de a prevedea sanctiuni penale efective in vederea protejarii intereselor financiare ale Uniunii incalca dreptul Uniunii

Dreptul Uniunii impune statelor membre sa combata frauda si orice alta activitate ilegala care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin masuri disuasive si efective. Ca atare, Curtea arata ca aceste state trebuie sa se asigure ca normele privind prescriptia prevazute de dreptul national permit o reprimare efectiva a infractiunilor legate de astfel de fraude.

Or, solutiile jurisprudentiale adoptate in Romania, din care rezulta ca, timp de aproape patru ani, dreptul roman nu a prevazut nicio cauza de intrerupere a termenului de prescriptie a raspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infractiunile in discutie care nu este compatibil cu cerintele dreptului Uniunii Acest risc este accentuat de o eventuala aplicare retroactiva a acestei lipse de cauze de intrerupere unei perioade anterioare, in temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior).

Obligatiile instantelor nationale insarcinate cu aplicarea dreptului Uniunii si necesara protectie a drepturilor fundamentale

Curtea aminteste ca instantele nationale trebuie sa lase neaplicate reglementarea si jurisprudenta nationale in cazul in care acestea conduc la prescrierea raspunderii penale intr-un numar atat de mare de cazuri de frauda grava care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, incat rezulta de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infractiuni.

Cu toate acestea, o asemenea obligatie poate sa contravina drepturilor fundamentale. In aceasta privinta, Curtea considera ca, atunci cand o instanta a unui stat membru este chemata sa controleze conformitatea cu drepturile fundamentale a unei dispozitii sau a unei masuri nationale care, intr-o situatie in care actiunea statelor membre nu este in intregime determinata de dreptul Uniunii, pune in aplicare acest drept, autoritatile si instantele nationale sunt libere sa aplice standarde nationale de protectie a acestor drepturi, cu conditia ca aceasta aplicare sa nu compromita nivelul de protectie prevazut de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene si nici suprematia, unitatea si efectivitatea dreptului Uniunii.

Aplicand aceasta jurisprudenta in speta, Curtea distinge principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor, astfel cum a fost aplicat si interpretat in jurisprudenta nationala in discutie, de principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior). In masura in care aceasta jurisprudenta se intemeiaza pe principiul legalitatii infractiunilor si pedepselor, sub aspectul cerintelor acestuia referitoare la previzibilitatea si la precizia legii penale, Curtea, dupa ce a subliniat importanta acestui principiu atat in ordinea juridica a Uniunii, cat si in ordinile juridice nationale, concluzioneaza ca instantele nationale, prin derogare de la obligatia lor de a asigura efectul deplin al dreptului Uniunii, nu sunt tinute sa lase neaplicata aceasta jurisprudenta.

In schimb, instantele nationale nu sunt autorizate sa aplice un standard national de protectie privind principiul aplicarii retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior) in imprejurari precum cele aflate la originea prezentei proceduri preliminare. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca, tinand seama de necesara punere in balanta a acestui standard, pe de o parte, si a cerintelor dreptului Uniunii, pe de alta parte, instantele nationale nu pot repune in discutie intreruperea termenului de prescriptie a raspunderii penale aferenta unor acte de procedura intervenite anterior invalidarii dispozitiilor nationale pertinente.

O asemenea repunere in discutie ar avea astfel drept consecinta agravarea riscului sistemic de impunitate pentru infractiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii care decurge din simpla lipsa a unor cauze de intrerupere a prescriptiei timp de aproape patru ani in Romania.

Lasarea, din oficiu, neaplicata a jurisprudentei nationale si raspunderea disciplinara a judecatorilor

In temeiul principiului suprematiei dreptului Uniunii, o decizie pronuntata cu titlu preliminar de Curte este obligatorie pentru instanta nationala in ceea ce priveste interpretarea dreptului Uniunii pentru solutionarea litigiului particular. In consecinta, aceasta instanta nu poate fi impiedicata sa dea, imediat, dreptului Uniunii o aplicare conforma cu decizia sau cu jurisprudenta Curtii, inlaturand la nevoie o jurisprudenta nationala care constituie un obstacol in calea deplinei eficacitati a acestui drept. Un astfel de comportament al judecatorului national nu poate fi calificat nici drept abatere disciplinara.

Citeste si: Judecatorul Ghita Ciprian Alexandru de la CAB le taie sperantele inculpatilor. „Izbavitoarea” prescriptie ce nu va mai veni