CNN: Turcia blocheaza in continuare primirea Finlandei si a Suediei in NATO. Ungaria spune ca nu se opune, dar trage de timp
Atunci cand Suedia si Finlanda si-au declarat intentia de a adera la NATO in luna mai a anului trecut, multi au considerat ca este o lovitura pentru Rusia si o dovada a unei schimbari in gandirea europeana. Din punct de vedere istoric, ambele tari se angajasera sa nu intre in NATO ca sa nu provoace Moscova. Invazia Ucrainei a schimbat aceasta situatie, relateaza CNN.
Atat Finlanda, cat si Suedia ar dori sa se alature oficial aliantei la summitul NATO din 11 iulie. Cu toate acestea, Turcia nu a dat inca binecuvantarea sa oficiala pentru acest plan.
Turcia nu este singura natiune care blocheaza aceasta miscare: Ungaria nu a reusit, de asemenea, sa ratifice aderarea nordicilor, ceea ce tulbura si mai mult apele. Cu toate acestea, in momentul de fata, obtinerea sprijinului Turciei este considerata prioritara.
In mod oficial, presedintele turc Recep Tayyip Erdogan se opune aderarii Suediei si Finlandei invocand motive de securitate. Turcia sustine ca ambele tari, dar mai ales Suedia, adapostesc militanti ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK). Erdogan spune ca ar dori ca aceste persoane sa fie extradate. Suedia a precizat ca acest lucru nu se va intampla.
Diplomatii NATO sunt impartiti in ce priveste pozitia Turciei inainte de summitul din iulie. In centrul ambelor curente de gandire se afla alegerile din Turcia din acest an, percepute ca fiind cea mai mare amenintare politica cu care Erdogan s-a confruntat in ultimii ani.
„Imaginea pe care si-a creat-o de om puternic care obtine rezultate pentru poporul turc a fost spulberata”, explica Gonul Tol, de la programul pentru Turcia al Middle East Institute. „Exista o multime de sentimente antioccidentale si antikurde in Turcia in acest moment. Acesta este un moment bun pentru el sa bata toba pe acest subiect”.
Tol crede ca exista si alte motive pentru care Erdogan nu vrea sa il supere pe presedintele rus Vladimir Putin.
„Rusia a fost un colac de salvare din punct de vedere economic pentru Turcia.”, explica Tol. „Fara banii rusilor, Erdogan nu ar fi putut sa mareasca salariile sau sa ofere sprijin financiar studentilor. El promite acum reconstructia in masa, dupa cutremur. Asadar, Rusia este inca un partener atractiv pentru Erdogan”.
La fel ca multi oficiali occidentali, Tol crede ca afirmatiile ca Suedia si Finlanda adapostesc teroristi reprezinta o acoperire perfecta pentru ca Erdogan.
In timp ce s-ar putea sa nu iasa nimic din discutiile care ar trebui sa aiba loc joi intre cele trei parti (Turcia, Suedia si Finlanda), se vorbeste despre cat de mult capital politic ar putea avea Erdogan dupa alegeri, in cazul in care va castiga.
Mai intai, optimistii
Din acest grup fac parte Suedia, Finlanda si unele dintre statele care se invecineaza cu Rusia sau care au trait sub influenta sovietica. Ei cred ca Turcia, care beneficiaza enorm de pe urma apartenentei la NATO, va face in cele din urma ceea ce este in interesul sau si va renunta la obiectii.
Pentru ca acest lucru sa se intample, oficialii se pregatesc ca Turcia sa formuleze cereri mai realiste decat predarea persoanelor pe care le considera a fi teroristi, cum ar fi achizitionarea de la SUA a avioanelor de lupta de care tara are mare nevoie pentru a-si mentine la zi fortele aeriene.
NATO, Suedia si Finlanda si-au prezentat argumentele, iar NATO are o politica a usilor deschise pentru orice tara care doreste sa adere. Un oficial NATO a declarat pentru CNN ca el crede ca Erdogan va astepta summitul inainte de a ceda, astfel incat sa se poata bucura de „laudele tuturor aliatilor sai occidentali”.
Un numar mult mai mare dintre oficialii care au vorbit cu CNN sunt pesimisti. Acestia cred ca sansele ca Erdogan sa isi schimbe pozitia inainte de 11 iulie sunt ca si zero si se gandesc deja dincolo de acel summit.
„Cred ca este din ce in ce mai probabil ca Finlanda sa se desparta de Suedia si sa mearga singura spre aderare”, a declarat un diplomat NATO pentru CNN.
Alti membri ai aliantei vad in continuare o perspectiva reala ca ambele tari sa fie blocate si se gandesc la modul in care NATO poate gestiona cel mai bine un astfel de scenariu.
Mai multi oficiali si diplomati NATO au declarat pentru CNN ca pericolul este ca Turcia alimenteaza naratiunea Kremlinului cum ca Occidentul si NATO sunt divizate. Sarcina aliantei in acel moment va fi de a clarifica faptul ca, chiar daca nu sunt membre, Finlanda si Suedia sunt acum efectiv alaturi de NATO. Poate ca nu sunt membri, dar sunt parteneri cat se poate de apropiati – si nu mai sunt neutre.
Premierul Viktor Orban a indicat in mod public ca nu se opune aderarii natiunilor nordice, dar continua sa gaseasca modalitati de a intarzia o decizie oficiala.
Exista cateva motive pentru care Orban ar vrea sa traga de timp. Atat Finlanda, cat si Suedia au criticat Ungaria pentru situatia sa in ceea ce priveste statul de drept. El a abordat acest aspect intr-un interviu recent, intreband cum „poate cineva sa vrea sa fie aliatul nostru intr-un sistem militar in timp ce raspandeste cu nerusinare minciuni despre Ungaria?”.
Orban este considerat a fi liderul UE cel mai apropiat de Putin. Katalin Cseh, un membru maghiar al Parlamentului European, descrie blocarea de catre Orban a candidaturilor Suediei si Finlandei ca fiind „pur si simplu, o alta favoare pentru Vladimir Putin”. Ea considera ca Orban, care a fost acuzat de deriva spre o conducere autocratica, „a investit peste un deceniu pentru a-i copia politicile si a construi un model putinist” si ca orice victorie a NATO asupra lui Putin „ii pune in pericol intregul regim”.
Este posibil ca Orban sa reziste pentru a obtine concesii din partea altor state membre ale UE, unde Ungaria a fost acuzata de incalcarea a tot felul de legi europene. Rezultatul a fost retinerea fondurilor UE.
Cu toate ca Orban a ezitat, se presupune ca, daca se poate ajunge la o intelegere cu Turcia, Ungaria va renunta la opozitia sa fata de aderarea Finlandei si Suediei la NATO.
Multi nu au pierdut din vedere ironia faptului ca unul dintre principalele motive invocate de Putin pentru invadarea Ucrainei a fost acela de a opri expansiunea NATO. Faptul ca agresiunea sa a putut sa impinga o tara nealiniata din punct de vedere istoric sa intre in NATO este vazut de cei mai multi din Occident ca un autogol urias al Kremlinului.
Cu toate acestea, pana cand se va ajunge la un acord, viitorul aliantei ramane oarecum in aer. Finlanda si Suedia au ales tabara NATO de la inceputul conflictului din Ucraina. Pare putin probabil ca acestea sa revina la o pozitie de neutralitate daca razboiul s-ar incheia brusc.
Riscul pentru NATO in cazul in care cele doua state nu reusesc sa adere la alianta, este ca Kremlinul o poate folosi in scopuri propagandistice. Daca se intampla acest lucru, naratiunea unui Occident divizat va continua sa fie toba pe care o pot bate adversarii NATO.
