Coreea de Sud are nevoie de mai multi copii si muncitori. Seulul spera ca menajerele straine sa rezolve aceasta problema

In timp ce Coreea de Sud se straduieste sa convinga tinerii sa se casatoreasca si sa aiba copii, autoritatile incearca o noua abordare: importarea de lucratori straini pentru a duce o parte din povara gospodariei, potrivit CNN.

Vineri, guvernul a anuntat ca un program pilot care va permite ca 100 de ajutoare domestice straine sa inceapa sa lucreze in capitala Seul va incepe inca din decembrie. Planul va extinde numarul de industrii si companii eligibile pentru a angaja lucratori straini, in conditiile in care Coreea de Sud se confrunta cu o populatie imbatranita, cu o forta de munca in scadere si cu deficit de forta de munca in diverse sectoare.

Programul pilot va acorda prioritate trimiterii de lucratori casnici straini catre cuplurile casatorite cu venituri duble, cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani, catre gospodariile monoparentale si catre familiile cu mai multi copii, deoarece aceste grupuri au cea mai mare cerere de ajutor pentru treburile casnice. Programul urmareste „sa usureze povara muncii casnice si a ingrijirii copiilor”, a declarat biroul prim-ministrului intr-un comunicat de presa.

Menajerele straine vor trebui sa aiba cel putin 24 de ani si vor fi supuse unor verificari de cazier, inclusiv o verificare a oricaror dosare penale sau legate de droguri, se arata in comunicat. Autoritatile vor evalua, de asemenea, experienta de munca a migrantilor, cunostintele si abilitatile lingvistice ale acestora.

Acestia vor fi plasati in gospodarii coreene prin intermediul unor „agentii credibile”, care vor monitoriza succesul programului pe parcursul celor sase luni de derulare, se arata in comunicat.

Povara ingrijirii copiilor si a treburilor casnice a fost citata de mult timp ca fiind un factor al scaderii ratelor de casatorie si de natalitate din Coreea de Sud – precum si al cresterii costurilor de trai si al unei reticente tot mai mari in randul femeilor educate de a-si pune cariera in asteptare.

Un raport guvernamental realizat la inceputul acestei saptamani a aratat ca, in randul rezidentilor cu varste cuprinse intre 19 si 34 de ani, mai mult de jumatate dintre acestia au declarat ca nu vad necesitatea de a avea un copil, chiar si dupa casatorie. Si doar 36,4% dintre respondenti au declarat ca au o perceptie pozitiva asupra casatoriei – citand factori comuni precum dificultatile economice.

Dar aceasta tendinta nu a facut decat sa accelereze criza demografica a tarii, pe masura ce fondul de persoane la varsta de munca se reduce – adaugandu-se la durerile de cap economice existente. Coreea de Sud se confrunta de mult timp cu o lipsa cronica de forta de munca in sectoarele manufacturier si agricol, potrivit Reuters.

Intr-un efort de a rezolva problema lipsei de personal, guvernul a propus chiar cresterea plafonului de ore de lucru la 69 pe saptamana, de la limita de 52 – pana cand o reactie negativa in randul lucratorilor tineri i-a fortat sa renunte la acest plan.

El a mentionat alte mari centre asiatice, precum Hong Kong si Singapore, unde lucratorii migranti si menajerele reprezinta o parte esentiala a structurii sociale si economice.

In aceste locuri, „participarea femeilor la activitatile economice a aratat o tendinta clara de crestere”, a scris el. „Nu a rasturnat tendinta pe termen lung a ratei scazute a fertilitatii, dar tendinta de scadere a natalitatii a incetinit in comparatie cu Coreea de Sud”.

Desi exista localnici coreeni care se ocupa de menajere si de ingrijirea copiilor, numarul de lucratori este in continua scadere iar varsta in continua crestere, marea majoritate avand peste 50 de ani, a declarat in iulie Ministerul Muncii si Ocuparii Fortei de Munca.

In conformitate cu normele actuale, Coreea de Sud permite doar cetatenilor straini cu vize specifice sa lucreze in domeniul menajeriei sau al ingrijirii copiilor, cum ar fi rezidentii pe termen lung, migrantii prin casatorie si etnicii coreeni veniti de peste hotare. Acest nou program-pilot are ca scop deschiderea acestei munci pentru detinatorii de vize E-9 – lucratori straini in locuri de munca „neprofesionale”.

Unii politicieni au indemnat anterior guvernul sa importe lucratori straini pentru a ajuta la reducerea poverii asupra cuplurilor si parintilor tineri. Anul trecut, primarul Seulului a propus un astfel de program in cadrul unei sedinte a cabinetului guvernamental, declarand intr-o postare pe Facebook ca tara vede „lumina de avertizare a extinctiei populatiei, care merge dincolo de declinul populatiei”.

Cu ce costuri?

Dar costul unui astfel de program – si cat de mult trebuie platiti lucratorii – a starnit, de asemenea, dezbateri.

Menajerele care locuiesc in afara locuintei angajatorilor si fac naveta la serviciu sunt platite cu 11,40 dolari pe ora, in timp ce cele care locuiesc in locuintele angajatorilor sunt platite cu aproximativ 3.415 dolari pe luna, potrivit Ministerului Muncii – ceea ce reprezinta mai mult decat isi pot permite multe cupluri tinere sau profesionisti.

„Venitul mediu (lunar) al unei gospodarii formate din patru persoane este de aproximativ aproximativ 3.827 de dolari”, a declarat un membru al unui grup consultativ guvernamental format din parinti, la un forum public din 31 iulie organizat de Ministerul Muncii. „Chiar si pentru mine, 1.518 dolari este o suma extrem de impovaratoare”.

Programul-pilot de sase luni al guvernului inseamna ca angajatorii vor putea probabil sa plateasca „o rata mai mica decat rata actuala a pietei pentru locurile de munca de menajera”, prin cooperarea cu guvernul metropolitan din Seul si agentiile relevante, potrivit comunicatului de presa.

Guvernul intentioneaza sa foloseasca un sistem care sa potriveasca lucratorii in momentele din zi cu cea mai mare cerere, permitand munca cu fractiune de norma ca optiune, a adaugat acesta.

Discrepante salariale similare sunt observate in Hong Kong, unde lucratorii casnici straini – majoritatea provenind din Filipine si Indonezia – primesc un salariu minim mai mic decat restul fortei de munca. Acestia castiga cel putin 4.730 de dolari Hong Kong (aproximativ 600 de dolari) pe luna – in ceea ce este clasat in mod constant drept unul dintre cele mai scumpe orase din lume.

Autoritatile din Hong Kong si unii observatori au argumentat ca lucratorii casnici straini sunt obligati prin lege sa locuiasca cu angajatorii lor, economisind astfel chiria, si ca majorarea salariului lor ar impiedica multe cupluri si parinti care lucreaza sa ii angajeze.

Dar activistii si lucratorii comunitari sustin ca sistemul are nevoie urgenta de o reforma; regula de a locui la domiciliu ii poate prinde pe lucratorii migranti vulnerabili, aproape toti femei, in capcana unor angajatori abuzivi; nu exista un plafon pentru numarul maxim de ore de lucru, iar legile privind imigratia inseamna ca multi se tem sa vorbeasca sau sa isi paraseasca angajatorii, de teama sa nu fie deportati.

Sistemul de lucratori migranti din Singapore este la fel de controversat pentru ca angajeaza forta de munca straina ieftina pentru a sustine una dintre cele mai bogate tari din lume. Acesti lucratori fac adesea munci dificile si periculoase, fara salariul minim, muncind in aer liber ore indelungate, uneori pe vreme extrema, si nu au voie sa intre in majoritatea spatiilor publice cu aer conditionat, cum ar fi centrele comerciale, din cauza unor reguli stabilite de proprietari si chiriasi.

Nu este clar ce masuri de protectie a muncii vor fi incluse in planul sud-coreean, daca vor fi incluse. Comunicatul de presa al guvernului nu include niciun detaliu cu privire la salariul specific al lucratorilor, la orele maxime de lucru, la politica privind orele suplimentare sau la indemnizatia de concediu si zilele libere saptamanale.

La forumul guvernamental din 31 iulie, unul dintre participanti a fost fotografiat tinand o pancarta pe care scria: „Condamn Ministerul Muncii si Ocuparii Fortei de Munca pentru ca a transferat munca de menajera catre alte lucratoare cu salarii mici.”