Coreeanul care lupta in Ucraina contra trupelor Rusiei: „Totul mi-a amintit de istoria Coreei de Sud si de Nord. La prima vedere, oamenii par sa aiba multe in comun, cum ar fi limbajul si aspectul similar. Dar acestea sunt tari diferite care au fost intotdeauna in razboi intre ele”
Ken Rhee, fost capitan in fortele speciale ale Marinei (UDT/ SEAL), se afla in Ucraina si lupta in Legiunea Internationala impotriva rusilor. El a oferit un interviu presei din Ucraina in care detaliaza motivele pentru care a ales sa vina sa lupte in aceasta tara.
De la inceputul invaziei ruse, zeci de mii de voluntari din multe tari s-au alaturat armatei ucrainene pe campul de lupta – luptatori bine antrenati, experimentati si echipati ai celor mai puternice armate ale lumii. Cei mai multi dintre ei s-au alaturat Legiunii Internationale de Aparare Teritoriala din cadrul Fortelor Armate ale Ucrainei, care a fost creata de presedintele ucrainean Volodimir Zelenski special pentru cetatenii straini la sfarsitul lunii februarie.
Iata cateva fragmente din aceste interviu acordat publicatiei ucrainene NV:
– De ce esti aici, care a fost motivatia ta de a lupta pentru Ucraina?
– Toata lumea are un motiv sa vina in Ucraina. Pentru mine, aceasta este absolut o chestiune de moralitate. Am vazut la televizor ce se intampla aici, nu-mi venea sa cred ca Rusia ar putea doar sa invadeze un stat suveran. In mintea mea, stiam cine erau baietii rai si cine erau baietii buni.
Initial, presedintele Zelenski a spus ca soldatii sunt necesari doar din tarile europene vecine. Asa ca m-am gandit ca nu voi putea veni din Coreea. Dar cand a explicat ca ar putea fi voluntari din toata lumea, mi-am facut imediat bagajele.
In calitate de fost membru al fortelor speciale, am abilitati care pot ajuta cu adevarat armata de aici. Daca stau si nu fac nimic si ma uit la CNN, ar fi gresit. E ca si cum ai merge pe strada si ai vedea doi tipi violand o femeie. Vei privi doar? Mai ales daca esti antrenat sa faci ceva in privinta asta, daca ai experienta de a ajuta. Pentru mine, aceasta este o crima in sine – a nu face nimic. De aceea sunt aici.
– Ce parere are familia ta despre decizia de a lupta atat de departe de casa si pentru alta tara?
– Mama este mereu ingrijorata – acum este isterica, nu-i place ca sunt aici. Incerc sa o calmez, le spun rudelor mele ca cineva trebuie sa mearga in Ucraina si sa ajute. Si ei: „De ce tu? Altcineva o poate face!” Cu toate acestea, este important pentru mine sa fiu aici, chiar daca familia mea nu este de acord cu mine – sa ajut localnicii si militarii.
– Ce stiai despre Ucraina inainte de a veni aici?
– Sunt pentru prima data aici si, in ciuda faptului ca am venit la razboi, sunt foarte bucuros ca sunt aici. Inainte de asta, stiam putin despre Ucraina, deoarece am studiat stiinte politice internationale la facultate. Aceasta este una dintre tarile care m-au interesat cu adevarat. Stiu ca Ucraina facea parte din Uniunea Sovietica, avea o istorie complicata cu Rusia si armele nucleare, la care a renuntat in schimbul pacii si securitatii. Ceea ce, evident, nu s-a intamplat.
Odata am fost in Rusia – la Vladivostok. Nu este departe de Coreea si multi coreeni merg acolo pentru a vedea obiectivele turistice si pentru a calatori. Asa ca, atunci cand am venit in Ucraina, totul mi-a amintit de istoria Coreei de Sud si de Nord. Pentru un strain, la prima vedere, oamenii par sa aiba multe in comun, cum ar fi limbajul si aspectul similar. Dar acestea sunt tari diferite care au fost intotdeauna in razboi intre ele.
– Care a fost experienta ta de lupta?
– Ca parte a fortelor speciale coreene, am salvat ostatici in Somalia: in 2009-2011 au fost multe operatiuni antiteroriste acolo si am castigat multa experienta de lupta acolo. Dupa aceea, am fost in Irak in perioade destul de dificile, asa cum am venit in Ucraina – in prima saptamana de razboi, cand Kievul era sub amenintarea invaziei inamice.
Apoi am avut misiuni de succes in Irpin. Insa doi dintre baietii mei au fost raniti. Am luptat impotriva tancurilor, blindatelor si soldatilor rusesti in parcul central din Irpin, pe care incercam sa-l eliberam. Si sunt fericit sa fac parte din doua grupuri de eliberatori care, in cele din urma, i-au expulzat pe rusi.
Dupa Irpin am plecat in sudul Ucrainei. Acum echipa mea se afla in continuare intr-o misiune acolo, dar am fost ranit in timpul ultimei operatiuni si trebuie sa petrec cateva zile intr-un spital militar aflat in examinare.
– Ce ti-a placut cel mai mult la Ucraina si care a fost cel mai greu lucru in a ramane aici?
– Am fost foarte impresionat de cat de amabil si sensibil este poporul ucrainean fata de straini, chiar si in timpul razboiului nimeni nu a fost suparat sau enervat. Aceasta este o situatie unica: exista un cult al luptatorilor straini in Ucraina si toata lumea este gata sa-i ajute.
Dificultati: cand am ajuns in Ucraina la inceputul lunii martie, era intr-adevar foarte frig. Este mai frig decat in Coreea, asa ca a fost greu de luptat. A trebuit sa ne gandim mereu la haine, pentru ca mergeam intr-o misiune de patru-cinci zile si dormeam in locuri fara electricitate. Unul dintre baietii mei a avut chiar hipotermie si a trebuit sa-l evacuam.
Al doilea este alimentatia, nu este intotdeauna bine: la micul dejun, pranz si cina mancam terci de pui. Dar de fiecare data cand venim la Kiev pentru a ne completa stocurile, imi place sa gust din bucataria locala: restaurantele de aici sunt grozave, borsul traditional este foarte bun. Arata ca supa de rosii, dar imi place.
– Cum sunt relatiile cu ucrainenii si alti legionari straini?
– A trebuit sa lucram cu fortele speciale ucrainene pe campul de lupta si sunt profesionisti exceptionali – luptatori foarte bine pregatiti. Dar a fost si destul de dificil din cauza marilor diferente culturale si mentale.
