Cronica de Alin Ludu Dumbrava: Aferim! ”Scuipa-ne si lasa-ne-n pace!”
Aferim! este un binevenit Film Necesar (la fel ca De ce eu?, competitor sau coleg de premiera in cinema si Berlinale si Balkan Fest – bulgarii vecinii nostri au co-produs cele doua filme romanesti ale momentului). Care au sansa de a readuce publicul autohton in sali prin exotism sau patriotism (pardon, sa ii spunem constiinta civica de tip nou, ong cu activism si hipsterism, pentru ca e destul de bon ton sa vezi aceste productii in sala de cinema).
Al treilea lung-metraj al lui Radu Jude (n.1977), dupa Cea mai fericita fata din lume (2009) si Toata lumea din familia noastra (2102) il duce in cu totul alta zona, cu perspectiva istorica, cu poveste, legenda, cai si flinte, clondiruri si hangere. Ne aflam in Tara Romaneasca, la 1835. Zapciul Constandin (Teodor Corban), insotit de fiul sau (Mihai Comanoiu) cauta un rob fugar (Cuzin Toma).
Desi diferit ca gen si limbaj, tonul si tematica lui Jude sunt usor recognoscibile, si e un film de maturitate ca regizor (este si autorul povestii si co-scenarist) si juriul Berlinalei, condus de Darren Aronofsky a recunoscut asta si i-a conferit Ursul de Argint pentru cea mai buna regie.
Comparatii cu 12 Years a Slave (12 ani de sclavie, Oscar 2014 pentru cel mai bun film) si Django Unchained (Tarantino, western revizionist), sunt inevitabile, desi speculative, tin doar de memoria scurta si cinefila asisderea a spectatorului. Mai curind pe terenul cinematografiei romanesti as face comparatii cu Tudor de Lucian Bratu (1963, primul film pe ecran cinemascop romanesc, si nah, aceiasi epoca), Rascoala (Mircea Muresan, 1965) , Morometii (1988, Stere Gulea- citat copios direct) si Dreptate in lanturi, western de Dan Pita din 1983, cel putin din punct de vedere estetic, sunt toate filme alb-negru.
Problema mea avant-vizionare era daca era bine ca Aferim ! sa fie alb-negru, si da, e un pariu cistigat, si ma bucur si il felicit inca odata pe Marius Panduru (care a filmat pe pelicula 35 mm pentru ecran lat 2.35.1). Cu granulatia sa, lumea asta e alb-negru si ajuta psihologic sa faci trecerea in timp (am vazut filmul cu public de mall, duminica seara si nu a cricnit niciunul, ma gindeam ca ii va reduce sansele comerciale dar nu e cazul, e exact invers).
Mai mult ca un film istoric, western si un road movie (film calatorie si chiar initiatica), Aferim! e un film picaresc, tras din romanul cu momente si vignete, cu schite (unele naturaliste, unele de-a dreptul suprarealiste). Este si o fabula cu morala, si un banc cu poanta, si film social, si comedie, si opereta si manea. Deci, cu cit mai multe cu atat mai bine, modernitatea si ironia (e un film post-modern, de meta-limbaj, revizionist, reflexiv), il fac un film important si calitatea dialogului citabil il duc in zona de film-cult.
Planul doi si planul trei sunt excelent tinute in mina, la fel ca intregul, peisajul e un personaj, la fel ca si mustele, si tot universul animalier, aceasta Arca a lui Noe de mahala, ca si crucile, omniprezente pe drum, stinghere in peisaj. Prin mlastina, da, forever.
Umorul lui Jude, care nu e un pudibond, e negru si acid, dar injuraturile sunt bine gasite, (si date bine) si ne reprezinta perfect. Nu e problema (sic), de la dezacord, la sexism, rasism, lasitate, hotie, escrocherie, falsa religiozitate, mita, toate au fost si mai sunt toate, noi trebuie sa batem, dar cu moderatie, ca doar neaaul nostru e cel mai bun si mai milos si mai cu staif. La chindii e altceva, si trebuie sa stii cele sapte planete bine !
Bravo (aferim) distributiei, lui Alexandru Dabija (boierul), Teo Corban (zapciul, un fel de Amza obosit sa fie Amza si care oboseste pe toata lumea cu predicile si cimiliturile lui voit savante ), Toma Cuzin (tiganul Cafrin, rol greu mai ales fizic), si revelatiile filmului, Mihai Comanoiu si copilul Alberto Dinache (Tintirim).
Pe genericul final Radu Jude mentioneaza sursele de inspiratie literara: Nicolae Filimon, Constantin Negruzzi, Anton Pann, Ion Creanga, Vasile Alecsandri, Ion Budai-Deleanu, Alexandria (carte populara) si… Anton Cehov. Mi se pare Aferim ! cel mai tributar lui Lucian Pintilie si filmului pe care eu il consider cel mai romanesc si care ne reprezinta si azi cel mai bine, De ce trag clopotele, Mitica (1981).
Dar in primul rand Aferim! e un FUN movie (si plin de cameo-uri copioase pentru insideri), mai ales pentru ce reprezinta filmul romanesc, nu atat de amuzant in ultima decada), si merita vazut pentru asta, de aceea mergem la cinema in primul rind, nu? Aferim!
Citeste si blogul lui Alin Ludu Dumbrava, ALD’s Movieland
Iti place aktual24.ro? Urmareste fluxul de stiri aktual24.ro si pe Facebook
