CTP, fugarit cu pietre in Israel: „Am luat-o la fuga pur si simplu, era un grup destul de mare care a dat cu pietre dupa mine”

Intr-o analiza privind situatia politica din Israel, in contextul razboiului cu Hamas, Cristian Tudor Popescu a relatat cu am fost fugarit cu pietre de un grup de evrei ultra-ortodocsi in timpul unei vizite in aceasta tara.

„In guvernul ala sunt numai evrei ultra-ortodocsi, eu am fost acolo. Sunt o parte importanta a societatii israeliene. Eu i-am vazut ducandu-ma acolo, in Israel, am si luat contact la un moment dat, cu pietre. Cu pietre! M-am dus din prostie, pentru ca nu am fost atent in momentul ala, am uita pur si simplu ca Shabbat inseamna, sambata nu te duci pe la magazine, ca e inchis acolo, e sfanta aceasta sambata, nu muncesti…

Si eu m-am dus sa-mi iau un cico, un ceva, si-am batut in geam la un magazin de asta sa-mi deschida sa iau ceva. M-au luat niste pusti, de vreo 15-16 ani, care aveau insemnele evreilor ultra-ortodocsi, cu pietre. Am luat-o la fuga pur si simplu, era un grup destul de mare care a dat cu pietre dupa mine pentru simplul fapt… OK, gresisem, dar puteau sa-mi spuna ‘bai, pleaca de acolo, ca e inchis si azi nu se face nimic’. M-au luat cu pietre! Raspunzi dand cu pietre in cap?”, a declarat CTP la Recorder Talks.

CTP este de parere ca nu numai premierul Netanyahu ar trebui sa demisioneze, ci si intregul guvern.

Citeste si: Editorial eveniment al lui Yuval Noah Harari: „Comportamentul lui Netanyahu a permis ca o calamitate sa loveasca Israelul”

Yuval Noah Harari, probabil cel mai cunoscut scriitor israelian contemporan pe plan international, a publicat in Washington Post un editorial foarte critic la adresa guvernului israelian in contextul atacurilor razboiului declansat de Hamas. El arata acuzator catre premierul Netanyahu.

Harari este autorul cartilor „Sapiens”, „Homo Deus” si „Unstoppable Us” si profesor de istorie la Universitatea Ebraica din Ierusalim.

Iata traducerea editorialului din Washington Post:

Israelienii se straduiesc sa inteleaga ceea ce tocmai ne-a lovit. Am comparat mai intai dezastrul actual cu Razboiul de Yom Kippur din 1973. In urma cu cincizeci de ani, armatele Egiptului si Siriei au lansat un atac surpriza si au provocat Israelului o serie de infrangeri militare, inainte ca Fortele de Aparare ale Israelului sa se regrupeze, sa recastige initiativa si sa intoarca situatia.

Dar, pe masura ce apar tot mai multe povesti si imagini oribile despre masacrarea unor intregi comunitati, ne-am dat seama ca ceea ce s-a intamplat nu seamana deloc cu Razboiul de Yom Kippur. In ziare, pe retelele de socializare si in cadrul reuniunilor de familie, oamenii fac comparatii cu cele mai intunecate ore ale poporului evreu – ca atunci cand unitatile mobile de ucidere ale Einsatzgruppen-urilor naziste au inconjurat si au ucis sateni evrei in timpul Holocaustului si cand au avut loc pogromuri impotriva evreilor din Imperiul Rus.

Personal, am rude si prieteni in kibuturile Be’eri si Kfar Aza si am auzit multe povesti ingrozitoare. Hamas a detinut controlul total al acestor doua comunitati timp de ore. Teroristii au mers din casa in casa, ucigand sistematic familii, omorand parinti in fata copiilor lor si luand ostatici, chiar si bebelusi si bunici. Supravietuitorii ingroziti s-au incuiat in dulapuri si pivnite, chemand armata si politia pentru ajutor, care nu a venit decat, adesea, prea tarziu.

Unchiul meu in varsta de 99 de ani si sotia sa de 89 de ani sunt membri ai Be’eri. Toate contactele cu ei au fost intrerupte la scurt timp dupa ce Hamas a preluat kibutzul. S-au ascuns in casa lor timp de ore intregi, in timp ce zeci de teroristi faceau ravagii si maceluri. Am primit vesti ca au supravietuit. Cunosc multi oameni care tocmai au primit cele mai proaste vesti din viata lor.

Matusa si unchiul meu sunt doi evrei duri – nascuti in Europa de Est in anii interbelici, au pierdut deja o lume in Holocaust. Am crescut cu povesti despre evreii lipsiti de aparare care se ascundeau de nazisti in dulapuri si pivnite, fara ca nimeni sa vina sa ii ajute. Statul Israel a fost fondat pentru a se asigura ca acest lucru nu se va mai intampla niciodata.

Deci, cum s-a intamplat acest lucru? Cum de a disparut statul Israel din actiune?

Pe de o parte, israelienii platesc pretul anilor de orgoliu, in timpul carora guvernele noastre si multi israelieni obisnuiti au considerat ca suntem mult mai puternici decat palestinienii si ca ii putem ignora. Sunt multe de criticat in legatura cu modul in care Israelul a abandonat incercarea de a face pace cu palestinienii si a tinut timp de decenii milioane de palestinieni sub ocupatie.

Dar acest lucru nu justifica atrocitatile comise de Hamas, care, in orice caz, nu a acceptat niciodata posibilitatea unui tratat de pace cu Israelul si a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a sabota procesul de pace de la Oslo. Oricine doreste pace trebuie sa condamne si sa impuna sanctiuni impotriva Hamas si sa ceara eliberarea imediata a tuturor ostaticilor si dezarmarea completa a Hamas.

In plus, indiferent de cat de multa vina se atribuie Israelului, acest lucru nu explica disfunctia statului. Istoria nu este o poveste morala.

Adevarata explicatie pentru disfunctia Israelului este populismul, mai degraba decat o presupusa imoralitate. Timp de multi ani, Israelul a fost guvernat de un om forte populist, Benjamin Netanyahu, care este un geniu al relatiilor publice, dar un prim-ministru incompetent. El a pus in primul rand in mod repetat interesele sale personale in detrimentul interesului national si si-a construit cariera pe divizarea natiunii impotriva ei insasi. A numit oameni in posturi-cheie bazandu-se mai mult pe loialitate decat pe calificari, si-a asumat meritele pentru fiecare succes, fara a-si asuma niciodata responsabilitatea pentru esecuri, si a parut sa acorde prea putina importanta faptului de a spune sau de a auzi adevarul.

Coalitia pe care Netanyahu a stabilit-o in decembrie 2022 a fost de departe cea mai rea. Este o alianta de fanatici mesianici si oportunisti nerusinati, care au ignorat numeroasele probleme ale Israelului – inclusiv deteriorarea situatiei de securitate – si s-au concentrat in schimb pe acapararea puterii nelimitate pentru ei insisi. In urmarirea acestui obiectiv, au adoptat politici extrem de divizatoare, au raspandit teorii ale conspiratiei scandaloase despre institutiile statului care se opun politicilor lor si au etichetat elitele care servesc tara drept tradatori ai „statului profund”.

Guvernul a fost avertizat in repetate randuri de propriile forte de securitate si de numerosi experti ca politicile sale pun in pericol Israelul intr-un moment in care amenintarile externe cresc. Cu toate acestea, atunci cand seful Statului Major al IDF a cerut o intalnire cu Netanyahu pentru a-l avertiza cu privire la implicatiile de securitate ale politicilor guvernului, Netanyahu a refuzat sa se intalneasca cu el. Cand ministrul apararii, Yoav Gallant, a tras totusi semnalul de alarma, Netanyahu l-a concediat. El a fost apoi fortat sa-l repuna in functie pe Gallant doar din cauza unei izbucniri de indignare populara. Un astfel de comportament de-a lungul mai multor ani a permis ca o calamitate sa loveasca Israelul.

Indiferent de ceea ce se crede despre Israel si despre conflictul israeliano-palestinian, modul in care populismul a corodat statul israelian ar trebui sa serveasca drept avertisment pentru alte democratii din intreaga lume.

Israelul inca se poate salva de la catastrofa. Inca se bucura de un avantaj militar decisiv asupra Hamas, precum si asupra numerosilor sai inamici. Memoria indelungata a suferintei evreiesti galvanizeaza acum natiunea. IDF si alte organe de stat isi revin din socul initial. Societatea civila se mobilizeaza ca niciodata, umpland multe dintre golurile lasate de disfunctionalitatile guvernamentale. Cetatenii stau la cozi lungi pentru a dona sange, primesc in casele lor refugiati din zona de razboi si doneaza alimente, haine si alte bunuri de prima necesitate.

In acest moment greu facem, de asemenea, apel la prietenii nostri din intreaga lume sa ne fie alaturi. Sunt multe de criticat in legatura cu comportamentul trecut al Israelului. Trecutul nu poate fi schimbat, dar sa speram ca, odata ce victoria asupra Hamas va fi asigurata, israelienii nu numai ca vor cere socoteala guvernului nostru actual, dar vor renunta si la conspiratiile populiste si la fanteziile mesianice – si vor face un efort onest pentru a realiza idealurile fondatoare ale Israelului de democratie acasa si de pace in strainatate.