Cum a aparut tractorul Universal 650, mandria inovatiei romanesti de dinainte de 1989: „S-a pus sublerul pe doua tractoare americane Farmall 560 si pe un motor Perkins“. Romanii s-au chinuit cativa ani sa reproduca tehnologia furata

Celebrele tractoare Universal, fabricate la Brasov si considerate piscul inovatiei si priceperii ingineresti romane din perioada comunista, au fost in realitate copiate prin inginerie inversa dupa doua tractoare americane Farmall 560 produse de americanii de la International Harvester si un motor britanic Perkins. Dezvaluirea e facuta si sustinuta cu documente de istoricul Petre Opris in cea mai recenta carte a sa, „Autovehicule, tractoare si locomotive straine in Romania, in timpul Razboiului Rece“, aparuta la Editura Militara.

Despre tractoarele Universal 600 (U 600) si Universal 650 (U 650), produse la uzinele din Brasov incepand cu anii 1960, exista o intreaga mitologie construita mai ales pe retelele de socializare si pe site-urile unde este intretinuta nostalgia dupa vremurile regimului comunist.

Se spune ca, in 1965, tractorul U 650 castiga chiar medalia de aur la Targul International de Masini si Utilaje de la Leipzig, in fosta Germanie comunista. Nu era un targ chiar de talie mondiala, ci unul mai degraba regional, la care participau cu precadere tarile socialiste, dar chiar si asa informatia e controversata si lipsita de dovezi documentare.

„Am cautat in arhive si in presa vremii, atat in cea din Romania, cat si in cea germana, dar n-am gasit niciun articol care sa fi mentionat acest lucru, ca tractorul U 650 a primit medalia de aur“, spune istoricul si cercetatorul Petre Opris, specializat in studierea industriei romanesti din perioada 1945-1989.

„Exista articole unde se mentioneaza deschiderea targului, la care a participat chiar Walter Ulbricht, liderul est-german din acel moment, si exista in Scanteia un articol unde se scrie ca tractorul U 650 a fost prezent la expozitie, dar nu se mentioneaza nicaieri ca ar fi castigat medalia de aur. Ulterior, niste muncitori au spus ca ar fi fost premiat acolo.“

Dincolo de acest amanunt, mult mai importanta este originea acestui „tractor-minune“ cu care romanii nostalgici se lauda si azi. Istoricul Petre Opris dedica un capitol separat inceputurilor productiei pentru modelul U 600 (transformat ulterior in U 650), in care arata ca avem de-a face, de fapt, cu un furt de tehnologie in cel mai pur sens al cuvantului. Prin ordin al conducerii de stat, s-a trecut la achizitionarea si copierea unui tractor si al unui motor americane, cu riscul ca Romania sa-si strice iar relatiile abia reinnodate cu Statele Unite si Occidentul.

„In Romania, sintagma colocviala «a pune sublerul» pe un aparat, un motor, un agregat, un dispozitiv s.a.m.d. inseamna a incerca sa reproduci ilegal un produs, dupa ce i-ai aflat caracteristicile principale prin diferite masuratori. Daca detinatorul licentei de fabricatie sau al patentului afla ca s-a savarsit o asemenea fapta, acesta poate sa inainteze o plangere la tribunal, iar despagubirile financiare stabilite de instanta de judecata pot sa provoace chiar si falimentul partii care a savarsit acea ilegalitate“, scrie istoricul Petre Opris chiar in deschiderea capitolului rezervat tractoarelor U 600 si U 650 produse, incepand cu anii 1960, la fabrica din Brasov.

Decizia de a copia tractoarele americane Farmall 560 s-a luat la cel mai inalt nivel, intr-o sedinta a Consiliului de Ministri prezidat de premierul Chivu Stoica

Decizia de a copia tehnologia occidentala prin inginerie inversa s-a luat la cel mai inalt nivel. Petre Opris scoate la iveala din Fondul Presedintiei Consiliului de Ministri procesul verbal al unei sedinte care atesta acest lucru:

„In ziua de 5 noiembrie 1960, la orele 10, s-a analizat, la Consiliul de Ministri (echivalentul Guvernului de azi – n. red.), problema fabricarii tractoarelor de 60-65 cai putere.

(…) Pentru realizarea noilor tractoare, se hotaraste sa se aduca de urgenta din import pentru orientare la elaborarea proiectelor diferite tractoare din grupa 60-65 CP (pe roti si pe senile) cu agregatele respective, in cate doua exemplare fiecare.

S-a mentionat tractorul «Farmal 560» ca fiind tractorul care satisface nevoile complete ale Ministerului Agriculturii si care a fost comandat la import.

De asemenea s-a recomandat a se aduce si doua tractoare «Renault» de 60 CP cu motor Perkins.

Tovarasul Presedinte al Consiliului de Ministri a recomandat ca la Uzina de Tractoare sa se infiinteze un atelier de prototipuri care sa fie dotat cu masinile unelte necesare executarii prototipurilor.

De asemenea, se vor aduce in fiecare an pentru UTOS (Uzina de Tractoare Orasul Stalin – n. red.) cele mai noi tipuri de tractoare care vor servi la imbunatatirea tractoarelor din fabricatia curenta.

Pentru studiul noului motor de 60-65 CP s-a indicat sa se vada motorul Perkins de 63 CP montat pe combina autopropulsata de la ICEMEA (Institutul de Cercetari pentru Mecanizarea Agriculturii – n. red.)

Este necesar sa se dea de catre ICEMEA un asemenea motor la UTOS pentru demontare si studiu“.

In acel moment, presedintele Consiliului de Ministri – adica prim-ministrul Romaniei – era Chivu Stoica.

La sfarsitul anilor ’50, guvernul comunist de la Bucuresti testa numeroase masini occidentale, decis sa copieze cat mai multe dintre ele. Inginerii romani descopereau uimiti, dupa ani de lucru cu masinariile rusesti, ca utilajele facute in Vest sunt „construite simplu si ingrijit, cu imbinari etanse si de buna calitate“

Procesul verbal al sedintei Consiliului de Ministri din 1960 scuteste, practic, orice comentariu suplimentar. Incapabila sa produca propriile tractoare performante, Romania comunista decisese sa fure pur si simplu tehnologia de la Occidentul decadent, despre care propaganda spunea ca va fi in scurta vreme depasit de democratiile populare din Est.

Petre Opris subliniaza acest lucru fara echivoc: „(…) documentul romanesc (…) sugereaza intentia autoritatilor comuniste de la Bucuresti de a permite reproducerea ilegala a unui model de tractor american (Farmalll 560) si a unui model de motor britanic (Perkins), pentru a se obtine in Romania (la Brasov) produse de serie cu caracteristici asemanatoare (…)“.

Foarte interesant este ca aceasta nu era o incercare izolata. Un document intocmit de Institutul de Cercetari pentru Mecanizarea Agriculturii din 19 octombrie 1960, ajuns la Comisia de Mecanizare, arata ca in perioada 1958-1959 se importasera si fusesera supuse la teste o sumedenie de masini agricole si tractoare, toate din Occident:

– plugul reversibil purtat McCormick 34-21, fabricat de firma american[ Insternational Harvester CO;

– plugul purtat pentru executarea araturilor, ingropatul si dezgropatul vitei de vie, realizat de francezii de la GARD Potelieres;

– plugul purtat pentru executarea araturilor, ingropatul si dezgropatul vitei-de-vie, scormonitor pentru reinnoirea desfundarii in vita-de-vie si cultivator purtat pentru vita-de-vie – firma franceza Viaud;

– scormonitor purtat pentru reinnoirea desfundarii in vita-de-vie, facut de societatea franceza Fondeur;

– vindrover tractat McCormick, pentru recoltarea de cereale paioase;

– culegatoare de stiuleti McCormick si Ford;

– combina tractata pentru recoltat cartofi, realizata de compania britanica Packman;

– combina tractata pentru recoltatul si decoletatul sfeclei de zahar, fabricata de firma britanica FA Standen&Sons (Engineering) Limited“;

– combina tractata BRS-2N, pentru recoltarea si decoletarea sfeclei de zahar, realizata de compania vest-germana STOLL;

– combina tractata pentru recoltatul si decoletatul sfeclei de zahar, fabricata de francezii de la Le Gerbe de Baistrancourt;

– presa mecanica de struguri facuta de francezii de la Colin;

– tescuitor purtat pentru vita-de-vie, fabricat la uzina Viaud, din Franta;

– generator portabil de aerosoli Swingfog, al vest-germanilor de la Motan;

– racitor plan cu circuitul laptelui deschis, fabricat de vest-germanii de la Nordmark.

Inginerii romani pusi sa studieze tehnologia occidentala au fost impresionati de soliditatea acestor masinarii „construite simplu si ingrijit, cu imbinari etanse si de buna calitate“. Dintre cele de mai sus, cinci au fost selectate pentru a fi copiate de romani.

Petre Opris arata ca „niciun produs nou sovietic sau care provenea dintr-un stat comunist nu a fost incercat de specialistii romani in masini si tractoare agricole in perioada 1958-1959“, desi „conform ideologiei preluate din URSS, aceasta atitudine putea sa fie considerata de propagandistii si activistii Partidului Muncitoresc Roman o ploconire a autoritatilor de la Bucuresti fata de statele capitaliste“.

Desi colectivul de specialisti trebuia doar sa faca inginerie inversa si sa copieze niste tractoare si un motor deja existente in Occident, procesul de dezvoltare pentru Universal 600 a fost unul greoi si plin de probleme

Nu s-a spus insa nimic, inca un semn ca decizia de a testa produsele capitaliste fusese luata la cel mai inalt nivel al statului roman. „Cosmopolitismul occidental putea sa fie criticat public in Romania doar cand seful considera ca este avantajat in discursurile sale cu privire la situatia politica si economica existenta in tarile capitaliste“.

Revenind la procesul de dezvoltare a tractoarelor U 600, acesta a fost unul foarte greoi chiar si in conditiile in care „colectivul de specialisti“ trebuia doar sa faca inginerie inversa, sa studieze piesele deja facute de americani si englezi si sa le copieze. In acel moment, industria romaneasca avea dificultati pana si sa reproduca aparatura occidentala.

Reprezentantii de top ai principalelor institute romanesti de cercetare si proiectare si de la unica fabrica de tractoare s-au strans intr-un Consiliu Tehnico-Stiintific organizat sub tutela Ministerului Agriculturii si, la 14 noiembrie 1960, au dat avizul tehnic nr. 40 cu „Tema de proiectare pentru tractorul de 60 CP pe roti“ si „Tema de proiectare pentru tractorul de 65 CP pe senile“ elaborate la Institutul de Cercetari pentru Mecanizarea Agriculturii (care primise tractoarele Farmall 560 si motorul Perkins).

S-au fixat termene foarte scurte de realizare a prototipurilor (1 septembrie 1961), ceea ce „ne determina sa presupunem ca autoritatile de la Bucuresti sperau sa primeasca repede doua tractoare Farmall 560 si un motor Perkins, dupa care (cel putin) sa se inspire proiectantii romani“.

Se dorea ca la 31 decembrie 1961 sa se omologheze deja cele doua tipuri de tractoare (pe roti si pe senile), iar in vara lui 1962 sa inceapa deja productia de serie la modelul Universal 600 pe roti, iar in primele luni din 1963 – la modelul Universal 600 pe senile.

S-a constatat repede ca tractoarele U 600 copiate dupa Farmall 560 americane erau net superioare tractoarelor sovietice. Problema era cu piesele facute de romani

Cei care lucrau la dezvoltarea copiilor dupa Farmall 560 erau foarte motivati, deoarece urmau sa imparta un premiu de 50.000 de lei. Erau 16 oameni implicati in proiect, ceea ce insemna in medie peste 3.000 de lei de persoana intr-un moment in care, in Romania, salariul mediu pe economie era in jurul a 800 de lei.

Cele 20 de tractoare prototip U 600 au fost livrate, intr-adevar, in perioada 6-15 octombrie 1961, dar rezultatele au lasat de dorit. Unele motoare au fost echipate cu duze Bosch, de import din Occident, iar altele au fost echipate cu duze romanesti, fabricate la Uzina I.C. Frimu, din Sinaia.

In foarte scurt timp, s-a descoperit in timpul incercarilor facute in bancul de probe si pe teren (teste facute pana la 14 decembrie) ca, atunci cand motoarele se turau la 52-55 de cai putere, incepea sa iasa un nor de fum negru pe teava de esapament. Motoarele echipate cu duze romanesti scoteau chiar un fum mult mai gros.

S-a constatat repede ca tractoarele U 600 copiate dupa modelele americane sunt net superioare modelelor produse pana atunci la Fabrica de Tractoare Brasov facute sub licenta dupa modelele sovietice. Motoarele aveau putere mai mare, ceea ce permitea tractiune superioara si viteza de deplasare mai mare, traduse intr-un randament crescut la lucrarile pe ogor.

Problemele au aparut din cauza calitatii proaste a pieselor reproduse in Romania dupa cele originale, americane.

„In cursul exploatarii tractoarelor au aparut defectiuni sistemice la piesele minore, insa acestea au fost frecvente si au dusla imobilizarea vehiculelor. Doar unul sau doua prototipuri au avut probleme cu piesele de mare importanta“, noteaza istoricul Petre Opris.

Cand s-a tras linie, desi tractorul U 600 nu fusese testat suficient, s-au descoperit o puzderie de defectiuni la piesele romanesti care cedau. Dupa doar 80 de ore de functionare, motorului ii scadea puterea de la 65 la 60 de cai putere

Graba si lipsa viziunii in perspectiva a colectivului de romani care copia tehnologia americana a dus si la probleme de-a dreptul stupide. Ca sa fie facute mai repede, tractoarele prototip au fost realizate fara cabina. Din acest motiv, incepand din decembrie nu s-au mai putut face probele normale din cauza ca era foarte frig, ningea, si oamenii pusi sa conduca tractoarele pur si simplu nu puteau sa le manevreze in ger. Asa s-a ajuns la situatia ca prototipurile n-au putut fi testate suficient si au fost bagate in revizie dupa doar 600-800 de ore de functionare, adica mai putin decat ar fi fost normal.

Calitatea slaba a pieselor romanesti a dus si la alte probleme. Intr-o sedinta tinuta la 12 decembrie 1962 pe tema prototipului U 600, Alexandru Moghioros (vicepresedintele Consiliului de Ministri, adica vicepremier in termenii actuali) amintea ca „dupa 80 de ore de intrebuintare, puterea motorului de 65 CP scade la 60 CP“.

Profesorul Cristali (de la Institutul de Cercetari pentru Mecanizarea Agriculturii – ICMA) si directorul Vulpe (de la Sectia de Incercari de la Moara Domneasca) au facut mai multe propuneri, dupa incheierea testelor.

Simpla enumerare a defectiunilor arata cum se prezenta industria romaneasca pusa sa copieze niste produse deja in uz pe piata occidentala: „Remedierea unor organe si piese de catre uzina constructoare, pentru a evita aparitia in continuare a unor defectiuni. De exemplu, cele mai multe probleme au fost inregistrate la sistemul de aprindere (s-a spart carcasa placii de ambreiaj, s-a ars bobina de inductie a demarorului, s-au spart rulmentii dinamului sau acesta nu mai furniza curent electric), la sistemul de racire (s-a rupt cureaua de la ventilator), la motor (garnitura de chiulasa a ars), la ridicatorul vehiculului (s-au forfecat prezoanele de fixare a suportilor tirantilor longitudinali), iar suportul scaunului soferului s-a rupt; (…) cele doua tractoare imbunatatite «sa fie urmarite timp de 200 de ore, deoarece majoritatea defectiunilor au aparut pana la acest numar de ore»”.

Smecherie pana la final: desi nu respectasera termenele-limita si produsul era sub standardele fixate, cei care au lucrat la tractorul Universal 600 au incercat sa puna mana pe premiul de 50.000 de lei

In final, aceasta afacere a tractorului U 600 a cuprins si un episod 100% romanesc, in care s-a incercat o pacaleala pentru a se obtine prima de 50.000 de lei. Termenele-limita „ambitioase si nerealiste“ (aprecierea istoricului Petre Opris) n-au fost respectate si inceperea productiei in serie la momentul stabilit, vara lui 1962, n-a fost posibila.

Dar, cu toate acestea, profesorii Emil Botez si Constantin Popovici intocmeau la 19 iulie 1962 un referat in care propuneau Comisiei pentru Tehnica si Inventii sa se acorde Premiul de Stat (cei 50.000 de lei) pentru dosarul „Tractorul U 600“.

„Cei doi membri ai subcomisiei pentru Constructii de Masini si Tehnologia de Fabricatie au stiut ca proiectul pe care l-au propus pentru premiere nu indeplinea toate conditiile aprobate prin Hotararea Consiliului de Ministri nr. 548 din 2 iunie 1962, insa n-au renuntat la ideea lor“, observa Petre Opris.

Comisia pentru Tehnica si Inventii a aprobat initial referatul facut de profesorii Botez si Popovici, dar in final au fost nevoiti sa revina asupra deciziei si sa constate ca tractorul nu e inca omologat. Incercarea de a pune mana pe premiu fara ca tractorul sa fi ajuns in productia de serie, asa cum ar fi trebuit, a esuat.

In cele din urma, aceste probleme cu piesele au fost partial remediate si in 1963 tractorul U 600 a fost rebotezat U 650, intrand in productia de serie.

Si aici, ca si in multe alte cazuri similare, cercetarea din Romania comunista n-a fost insa capabila, dupa ce a furat si copiat tehnologia occidentala, sa duca mai departe si sa dezvolte proiectul respectiv. Tractoarele U 650 copiate in 1961-1962 dupa modelele americane Farmall 560 ale International Harvest cu motoare britanice Perkins n-au mai suferit ulterior modernizari semnificative, astfel ca in anii 1980 erau deja clar depasite moral si cu greu mai puteau fi vandute in strainatate.

Concluzia istoricului Petre Opris: „Lumea nu intelege ca, pe de o parte, era mandra ca facea tractoare si pe de alta parte, tractoarele respective nu se vindeau! Daca nu ai modificat productia, dupa 20 de ani, nu mai ai ce sa vinzi! Vinzi fier vechi, nu ti-l cumpara nimeni! Iar tractorul in 1966 era 2.000 dolari, iar dupa doua decenii se vindea cu 2.500“

Concluzia acestei povesti „de succes“ cu celebrul tractor Universal U 600 si U 650 ii apartine istoricului Petre Opris, care a explicat pentru aktual24.ro: „Lumea nu intelege ca, pe de o parte, era mandra ca facea tractoare si pe de alta parte, tractoarele respective nu se vindeau! Pentru ca in anul 1966, cand au discutat (membrii Consiliului de Ministri – n. red.) despre tractoare, au spus: «Pretul pe un tractor este 2.000 dolari». Dupa 20 de ani, in 1986, tractorul respectiv se vindea cu 2.500 dolari (adica mai putin decat initial, tinand cont de devalorizarea dolarului – n. red.)! Sa luam pretul Daciei. In 1971 se vindea pe piata externa cu 1.850 dolari. In 1978 se vindea in Elvetia cu in jur de 6.000 dolari. In 1988, pretul aceleiasi Dacii coborase la 2.200 dolari! 1.850 – 6.000 – 2.200! E un varf in 1978, dupa care, daca nu ai modificat productia, dupa 20 de ani, nu mai ai ce sa vinzi! Vinzi fier vechi, nu ti-l cumpara nimeni! Iar tractorul in 1966 era 2.000 dolari, iar dupa doua decenii se vindea cu 2.500. Imbunatatirea produsului respectiv nu se mai putea face. Trebuia introdus un produs complet nou pe piata. Si asta costa! Cercetarea costa, cercetarea de piata, cercetarea materialelor, specialisti noi…“.