Cum arata o zi in colonia penitenciara IK-2 din Pokrov unde este inchis Aleksei Navalnii. Bataie si teroare
„Zapada. Barbati in uniforme negre de inchisoare, cu cizme si caciuli de blana, stau in picioare in intuneric, cu mainile la spate, iar din varful unui stalp inalt, un difuzor urla ‘Glorie tie, patrie libera!’ ” – asa descrie Aleksei Navalnii inceputul unei zile in tabara penitenciara IK-2 din Pokrov, la 100 de km la est de Moscova, unde executa o pedeapsa la care sustine ca a fost condamnat pe nedrept, relateaza vineri agentia Reuters, citata de Agerpres.
Cel mai cunoscut dizident rus a fost inchis luna trecuta pentru nerespectarea conditiilor de eliberare conditionata si mai are de stat in inchisoare mai mult de doi ani si jumatate. El spune ca dosarul initial i-a fost inscenat pentru a-i impiedica activitatea politica impotriva presedintelui Vladimir Putin. Incalcarea conditiilor de suspendare a pedepsei a comis-o prin parasirea tarii – ca sa se trateze in Germania, dupa ce a fost otravit anul trecut cu agent neurotoxic Noviciok. In ianuarie, cand a revenit la Moscova, a fost arestat chiar pe aeroport, judecat rapid si trimis in colonia de munca.
Navalnii a povestit cum e viata in inchisoare prin intermediul retelei Instagram. Relatarea celebrului detinut in varsta de 44 de ani este coroborata de declaratiile facute Reuters prin telefon de alti doi barbati, inchisi anterior in acelasi loc.
Desteptarea se da dimineata la ora 6. Detinutii au la dispozitie doua minute sa se imbrace si inca doua sa isi faca paturile. Ultimii doi care termina sunt pedepsiti, uneori cu bataia, afirma Dmitri Diomuskin, eliberat in 2019.
Urmeaza ceremonialul de pe platoul din jurul baracilor, apoi inviorarea. Din difuzor curg ordinele privind exercitiile. Cand se da comanda de mers pe loc, „imi imaginez ca fac parte dintr-o versiune ruseasca a Razboiului stelelor”, spune Navalnii.
La intoarcerea in baraci, se sta la coada, cu mainile la spate tot timpul, pentru randul la spalat, mers la WC sau barbierit – avand pe post de frizeri doi detinuti care colaboreaza cu gardienii. Potrivit lui Diomuskin, totul decurge rapid: „Mergi la ei, ridici capul si te barbieresc in mai putin de un minut sau 40 de secunde”.
Micul dejun la ora 6.30 – terci in boluri de metal si ceai dulce in cani tot de metal. La sfarsit, detinutii trebuie sa se ridice in picioare si sa arate mainile; le este interzis sa ia cu ei o parte din mancare.
Apelul nominal care se face dupa masa de dimineata presupune doua ore de stat in picioare. Peste zi mai pot urma si altele, arata fostul detinut Gleb Drobilenko.
Se ordona activitati doar ca sa treaca timpul: 15 detinuti fac si desfac paturile tuturor colegilor timp de cateva ore. Altii muta mobila, sterg praful, apoi o muta din nou in alta parte a baracii.
Navalnii are dreptul de a fi vizitat de un avocat in fiecare zi lucratoare. Aparatorii lui sunt tinuti insa cate trei-patru ore in asteptare, inainte de a li se permite convorbiri scurte.
La pranz se serveste supa, facuta de multe ori din resturi de terci de dimineata, apoi un cartof si niste pui sau porc, isi aminteste Diomuskin. Dupa aceea, detinutii sunt dusi intr-o sala unde fac exercitii fizice la comanda; unii lesina, spune Drobilenko. Gardienii tin uneori scurte lectii.
De la ora 17.00, personalul porneste televizoarele timp de o ora, permitand vizionarea stirilor sau a unor programe educative la posturile de stat. Gardienii incearca sa tina detinutii in picioare, nu asezati, cat mai mult timp.
Inainte de culcare – spalarea pe picioare, spalatul sosetelor si controlul facut de gardieni, care verifica daca detinutii nu au vanatai. Somnul este interzis pana la ora 22. „Justitiarii” – detinuti care coopereaza cu autoritatile – se plimba printre paturi, atenti sa nu inchida cineva ochii.
Peste noapte, spune Navalnii, este trezit din ora in ora, deoarece s-a stabilit ca exista pericolul sa evadeze. Un barbat se apropie de fiecare data, il filmeaza si il trezeste, desi in celula exista o camera de filmat cu circuit inchis. „Apoi adorm la loc linistit, cu gandul ca sunt oameni care nu m-au uitat si nu ma vor pierde, ceea ce e grozav, nu?”.
