„Cum de am ajuns ca atat de multi romani sa fie suparati pe noi?”. Firea nu-l lasa pe Dragnea sa respire, un nou atac

Gabriela Firea lanseaza un nou atac la adresa lui Dragnea. Intr-o scrisoare deschisa adresata membrilor si simptatizantilor PSD ea afirma ca „conducerea partidului s-a concentrat in mainile unui singur om, care ia toate deciziile doar intr-un grup restrans de apropiati, unii nici macar membri ai PSD”. Ea avertizeaza ca PSD se indreapta catre o „fundatura”.

”Dragi colegi social-democrati, membri si simpatizanti ai PSD

Se incearca in ultimele zile acreditarea in spatiul public a ideii ca in partid are loc un razboi intre Gabriela Firea si Liviu Dragnea, din care PSD nu are decat de pierdut. In realitate, lucrurile nu stau deloc asa, si voi incerca sa explic de ce.

In primul rand, nu se pune problema ca cineva sa aleaga intre mine si Liviu Dragnea, si asta dintr-un motiv cat se poate de simplu: asa cum am mai spus-o de nenumarate ori, si o mai spun inca o data, cu toata responsabilitatea, NU doresc sa fiu presedintele PSD. Nu il critic pe presedintele partidului pentru a-i lua locul si nici pentru a-l da afara din partid. Comitetul Executiv este cel care se va pronunta prin vot democratic.

NU doresc sa fiu desemnata candidat la Prezidentiale. Am vorbit serios cand am garantat continuarea proiectelor din Capitala Romaniei.

Nu sunt o dizidenta si nu urmaresc sub nicio forma scindarea sau slabirea partidului! N-am facut altceva decat sa fiu sincera si sa spun public anumite lucruri pe care eu le consider nocive pentru partid in ansamblul sau si pentru modul cum este perceput in societate.

Nu am adoptat o pozitie de forta si nu am incercat sa-mi impun punctul de vedere altfel decat cu forta argumentelor. Daca demersul meu va ramane fara rezultat, nu voi pleca din partid, nici pentru a ma alatura altei formatiuni nici pentru alte scopuri, ci voi ramane in PSD, pentru ca vreau sa stie toata lumea ca pentru mine calitatea de membru al acestui partid este mai importanta decat orice functie politica sau administrativa. Refuz sa iau in calcul excluderea mea din partid, pentru ca inca mai sper ca declaratiile tuturor colegilor mei cum ca PSD este cea mai democratica formatiune nu sunt doar pentru a da bine la televizor.

Am fost toata viata mea un om de stanga. Provin dintr-o familie simpla si m-am obisnuit dintotdeauna sa obtin prin munca orice rezultat. De aceea am ramas fidela valorilor social-democratiei, indiferent de statutul meu social sau de situatia materiala. In urma cu 6 ani am considerat ca pot si trebuie sa fac mai mult pentru valori precum solidaritatea sociala, sanatatea, educatia, familia, si am decis sa ma alatur echipei Partidului Social Democrat, in slujba caruia mi-am pus energia, puterea de munca, experienta, abilitatile, notorietatea.

Am avut un mandat de senator pe parcursul caruia consider ca am confirmat increderea care mi-a fost acordata, mi-am facut datoria constiincios, inclusiv ca membru in comisii speciale foarte dificile, „Rosia Montana” sau „Nana”, m-am numarat printre cei mai activi si eficienti comunicatori ai partidului, inclusiv in campaniile electorale care au urmat.

In calitate de parlamentar m-am luptat pentru administratia publica locala, promovand initiative legislative menite sa-i ajute pe cei alesi sa-si faca datoria fata de comunitatile lor, si am continuat sa fac acest lucru si dupa ce am fost aleasa, la randul meu, Primar General al Capitalei. Prin tot ce am solicitat, in acesti doi ani, Guvernului si Parlamentului, nu am adus niciun fel de prejudiciu celorlalte unitati administrativ teritoriale, ci dimpotriva, le-am reprezentat si lor interesele, asa cum a fost in cazul compensarilor la bugetele locale, la Codul Administrativ sau in procesul de modificare a Legii achizitiilor publice.

Mi s-a reprosat, pe de o parte, ca am ales calea rafuielii publice, in loc sa spun ce am de spus in interiorul partidului, iar pe de alta parte, ca am ales prost momentul acestei razvratiri, unii spunand ca trebuia sa mai astept si sa nu pun paie pe foc intr-un context si-asa incarcat, iar altii ca am tacut mult prea mult timp, sustinandu-l neconditionat pe actualul presedinte.

In primul rand, nu am iesit cu niciun fel de declaratii publice inainte de a epuiza toate caile statutare, in interiorul partidului, si de a mi se pune in carca, premeditat, decontul evenimentelor din 10 august, din Piata Victoriei. Ca sa nu existe niciun fel de dubiu, condamn cu fermitate manifestarile violente ale unor participanti la miting, care au fost la un pas sa degenereze. Interventia jandarmilor a fost, prin urmare, cat se poate de legitima. Mai departe, daca fortele de ordine au dat dovada de exces de zel, daca au folosit forta in mod nejustificat, sau nu, este treaba organelor de ancheta sa stabileasca si in niciun caz nu poate fi responsabilitatea mea, ci a ministrului de Interne. Daca s-a gresit, sa-si asume vina, daca totul a fost minunat, sa culeaga laurii.

Cat despre loialitate, aceasta este, cel putin in cazul meu, o trasatura fundamentala de caracter, dar nu cu orice pret si in orice conditii. Iar in cazul nostru concret, consider ca este mult mai importanta loialitatea mea fata de echipa sau de partid, in ansamblul sau, decat fata de un singur om, fie el si presedintele Dragnea.

Nu in ultimul rand, mi-am pus si eu, asa cum cred ca a facut-o orice coleg de buna credinta, intrebarea cum de am ajuns ca atat de multi romani sa fie suparati pe noi? Si ma refer la oameni din Romania reala, nu de pe retelele de socializare, unde manipularea este mult mai facila. Cei din mediul rural ne reproseaza ca nu s-ar fi luat masuri de preventie pentru ca pesta porcina sa nu-i lase fara animalele din batatura, cei de la oras sunt suparati din cauza ca toate proiectele de infrastructura merg in pas de melc din cauza birocratiei si a legislatiei ineficiente, si cu totii, fara deosebire, sunt dezamagiti ca, din nefericire, partidul care are in randurile sale cei mai buni profesionisti in toate domeniile a propulsat in unele pozitii importante oameni care nu ne fac cinste.

Am ajuns intr-un punct in care, spun eu, nu se mai poate asa. O gandesc, cu siguranta, si altii, dar nu au considerat poate oportun sa se exprime. Dar modul in care conducerea partidului s-a concentrat in mainile unui singur om, care ia toate deciziile doar intr-un grup restrans de apropiati, unii nici macar membri ai PSD, ignorand forurile statutare, nu ne poate duce decat intr-o fundatura. De un an si jumatate nu facem altceva decat sa reactionam la atacurile adversarilor, concentrate pe teme colaterale, in loc sa ne focusam pe aplicarea programului de guvernare pentru care ne-au votat oamenii. Or fi rai dusmanii nostri, dar poate avem si noi o vina cat de mica.

Cred asadar ca avem nevoie de o noua abordare, in care conducerea partidului sa aiba un dialog permanent cu toti vectorii sai, incepand de la ministri, deputati, senatori, continuand cu primari, presedinti de Consilii Judetene, consilieri locali si terminand cu presedintii de organizatii, pentru ca numai in acest fel evitam situatia actuala in care suntem decuplati de agenda reala a oamenilor.

De noi depinde daca din aceasta confruntare de idei vom iesi slabiti sau intariti, in functie de disponibilitatea noastra, a tuturor, de a judeca lucrurile simplu, in functie de interesul legitim al oamenilor, sau pe baza unor orgolii personale si scenarii cusute cu ata alba. Luarea mea de pozitie ar putea reprezenta, asa cum s-au grabit deja unii sa profeteasca, o sinucidere politica, si mi-am asumat aceasta varianta, sau, dimpotriva, o sansa reala pentru Partidul Social Democrat de a demonstra ca este principala forta politica a tarii, o forta a Binelui, capabila sa duca la bun sfarsit angajamentele pe care si le-a luat in fata oamenilor si sa castige urmatoarele batalii electorale.

Asa sa ne-ajute Dumnezeu!” – este scrisoarea Gabrielei Firea.