Cum isi pregateste apararea Dinicu: „Trebuie sa aflu cine mi-a ucis familia, apropiatii! Ma numiti pe toate posturile interlop”
Cornel Dinicu, patronul pensiunii Ferma Dacilor din localitatea Tohani, unde a avut loc incendiul devastator in urma caruia au murit mai multe persoane, a scris pe Facebook o „spovedanie publica”, in care vorbeste de viata sa, despre familie, de incercarile in afaceri si reitereaza ca focul a fost pus de „o mana criminala”, asteptandu-se sa fie arestat dupa inmormantarea fiului sau decedat in incendiu.
„Acestea sunt noptile de priveghi ale fiului meu si am inceput sa scriu pentru ca n-am unde sa-mi vars durerea. N-am nici unde sa spun adevarul. N-am nici prieteni in politica, nici in presa, nici sustinerea de care se tot vorbeste. Am prieteni multi si apropiati, dar nu din astia de care se tot aude. Scriu pentru ca am inteles ca dupa inmormantarea fiului urmeaza sa fiu arestat si cum altfel o sa mai pot sa imi spun povestea?! Mesajul acesta e spovedania publica pe care nu ma asteptam sa o fac vreodata, e durerea unui tata care isi ingroapa fiul, e durerea unui prieten care isi ingroapa prietenii cei mai apropiati”, a postat el pe reteaua de socializare.
Dinicu transmite condoleante familiilor celor care au fost acolo in acea ‘noapte tragica’.
El povesteste ca este din Mizil, dintr-o familie cu opt copii, acum peste 30 de ani a plecat la Bucuresti, neavand experienta sa se angajeze. Acum are cinci copii din trei relatii.
„Aveam un singur avantaj cu care am plecat la drum, anume acela de a fi fost sportiv. Sa fiu paznic, garda de corp, n-a fost visul meu in viata, dar n-aveam cu ce trai, deci asta a fost. Acum stiu sa fac multe, dar la vremea aia atat puteam si asta a fost. Pe masura ce mi s-a mai dezghetat mintea am mai avut si alte locuri de munca. Am facut un club. M-am intors la Mizil, am vandut apartamentul parintilor si o casa mostenita tot de la ei la Breaza, m-am umplut de credite la banci, datorii la prieteni si am facut Hotelul din Mizil, apoi Piscina. Falimentul a batut pe nesimtite la usa pentru ca bancile nu te asteapta iar eu nu eram tocmai un administrator cu scoala. Atat s-a putut”, adauga acesta.
Spune ca Ferma Dacilor a aparut ca idee in urma unei tragedii, dupa ce un prieten s-a intoxicat cu mancare din comert si a murit.
„Atunci m-am gandit sa-mi fac o ferma unde sa produc lapte, oua, carne, carnati, branza si sa livrez catre 500 de familii saptamanal materie prima pentru mesele lor. Pamantul era extrem de ieftin la vremea respectiva, asa ca am cumparat si eu o bucata mica din ceea ce azi era Ferma Dacilor. Voiam sa fac un grajd pentru care am fost sa obtin autorizatii inca de la inceput. In baza faptului ca aveam un trecut si bani de dat stanga-dreapta deloc, autorizatia intarzia sa apara. Documentele pe care le cereau erau imposibil de obtinut, cum ar fi un plan urbanistic zonal care a fost eliberat dupa 4 ani!!! Apoi, intr-un control s-a constatat ca aveam construite niste custi de iepuri (sper ca stiti cum arata) si ca trebuie sa le daram daca vreau autorizatie. Era, evident, un alt mod de a lungi procesul”, povesteste el.
A urmat constructia primelor sase camere de inchiriat in continuarea grajdului si sustine ca a intampinat dificultati in relatia cu autoritatile pentru autorizari.
„Pentru cine scriu eu acest text? In primul rand pentru familiile celor decedati, care sunt ca familia mea si prietenii copiilor mei, apoi pentru toti cei care au fost vreodata la Ferma Dacilor crezand in acest proiect si datorita carora visul a devenit realitate si nu in ultimul rand pentru autoritati, care trebuie sa gaseasca vinovatii. De ce acum? Pentru ca aud la nesfarsit ca dupa inmormantarea copilului voi fi arestat pentru a se da un exemplu si pentru ca nu-mi doresc ca oameni nevinovati sa sufere alaturi de mine, oameni precum administratorul, actionari etc. La durerea pe care o simt acum, nu conteaza ce se intampla cu mine, dar imi doresc liniste pentru cei dragi, nu conteaza cat ma veti haitui pe mine. Ma numiti pe toate posturile interlop. Si din pacate, am o reputatie proasta creata cu multi ani in urma care merge peste tot cu mine. Nu conteaza cat bine faci, conteaza doar Greselile pe care le faci. Nu pare sa conteze nici ca sunt achitat, nici care a fost adevarul la vremea respectiva”, mai spune el.
In ceea ce priveste Ferma, Cornel Dinicu afirma ca afacerea era pe numele lui Adrian Ristin, un prieten de familie.
„Eu am investit in acest proiect in timp tot, plus bani imprumutati, fara a lua ceva inapoi. Toate castigurile se reinvesteau. Eu nu mi-am facut case, nu am schimbat masina dupa masina, eu doar am incercat sa imi indeplinesc un vis. In pandemie am functionat cu restrictii ca toata lumea, iar mare parte din venituri au venit din livrari. Impreuna cu copiii mei am facut personal livrari la domiciliu si multumim celor care au cumparat ca asa ne-am sustinut. Am declarat veniturile si profiturile”, adauga patronul fermei.
Cu privire la autorizarea ISU, explica faptul ca ferma s-a construit in timp.
„Intai o ferma, apoi cateva locuri de cazare. Nu a fost de la inceput asa cum era in prezent. Necesitatea autorizarilor a venit pe parcurs pentru ca la inceput noi aveam 12 locuri de cazare, respectiv 6 camere, iar pana in 16 locuri aceasta autorizatie nu este necesara. Cand ne-am marit am cerut autorizarea. De ce nu o aveam? Pentru ca eram in proces. Totul era nou, facut cu firme specializate, ferma avand hidranti interiori si exteriori, extinctoare, scari de exterior, lemnul era ignifugat, centrala antiincendiu, detectoare de fum, 4 bazine a cate 40 de tone de apa fiecare, mai exact 160 de tone de apa pregatita mereu pentru orice eventualitate. In fapt, toate masurile de siguranta existau, mai putin paratrasnetul”, mai afirma acesta.
Despre oamenii prezenti la Ferma Dacilor in noaptea incendiului spune ca nu erau clienti, ci familia sa si musafiri, „gazduiti in casa privata, care nu avea nevoie de autorizatii, pentru ca nu era destinata inchirierii”.
„Deasupra camerelor de cazare de la parter destinate inchirierii exista o parte a cladirii cu intrare separata din interior si din exterior unde existau 4 camere si un living unde locuiam eu si familia mea si unde mai gazduiam prietenii cand veneau in vizita. Dupa petrecerea de Craciun, musafirii au ramas peste noapte in acest spatiu, care nu era destinat publicului”, continua el.
Patronul reitereaza faptul ca a fost vorba de „o mana criminala”:
„Nu stiu ce urmeaza sa se intample cu mine, dar tot trebuie sa aflu cine mi-a ucis familia, apropiatii! Pentru mine, care nu am lipsit in nicio etapa a constructiei Fermei, este extrem de suspect modul in care aceasta a ars si rapiditatea cu care flacarile s-au extins. Centrala antiincendiu, desi omologata, nu a functionat. Probabil trebuie sa multumim celor de la Electrica pentru scaderea tensiunii pe magistrala si penelor de curent frecvente in ciuda reclamatiilor depuse constant catre ei. In camere nu existau resouri. Centrala pentru incalzire functiona si nu se afla in aceeasi cladire cu cea care a ars. (…) Eu aveam tot, mai putin un paratrasnet. De ce cred ca e o mana criminala? Pentru ca eu sunt victima perfecta. Trecutul meu ma face sa nu fiu credibil indiferent ce as spune acum si indiferent care e adevarul. Ce conteaza e doar ce spun autoritatile, care au zis din prima zi ca exclud o astfel de Ipoteza. Cum excluzi ceva daca nu cercetezi?”, a incheiat Cornel Dinicu.
Sapte trupuri carbonizate au fost gasite in urma incendiului devastator de la Ferma Dacilor, victimele fiind identificate pe baza probelor ADN.
Se asteapta ca expertiza genetica sa confirme daca fragmentele osoase gasite apartin ultimei victime date disparute.
Printre cei decedati se afla unul dintre copiii lui Cornel Dinicu, patronul pensiunii, fiul generalului Petru Baiceanu, sef al Directiei Generale de Informatii a Armatei, finul lui Dinicu, Lucian Ene, si doi copii ai sai, dar si o studenta in anul II la Facultatea de Sociologie si prietenul acesteia.
In cauza sunt efectuate cercetari in rem sub aspectul savarsirii infractiunilor de distrugere din culpa care a avut ca urmare un dezastru si ucidere din culpa, informeaza Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova.
