„Daca rusii ar ataca o nava romaneasca in Marea Neagra, ma indoiesc ca NATO ar activa Articolul 5”. INTERVIU cu Jeffrey Michaels – Presshub

O actiune militara ilogica, in interpretarea analistilor vestici, ar putea deveni realitate. Lipsa de strategie a Rusiei in razboiul pe care il duce in Ucraina reprezinta amenintarea cea mai mare, in opinia sa.

Jeffrey Michaels a fost prezent la Bucuresti, saptamana trecuta, pentru a marca 75 de ani de la infiintarea NATO, ocazie cu care Institutul Pentru Studii Politice de Aparare si Istorie Militara (ISPAIM), sub egida Ministerului Apararii Nationale, a organizat o conferinta internationala pe tema evolutiei si adaptarii NATO la contextul actual de securitate.

Jeffrey Michaels este cercetator in cadrul Institutului Barcelona pentru Relatii Internationale si este specializat in tematica politicii externe americane si in securitate internationala.

Experienta sa anterioara a insemnat activitatea de lector in domeniul studiilor de aparare la King’s College din Londra, precum si activitatea de functionar in cadrul NATO si in Departamentul de Aparare al SUA. De asemenea, detine o bursa de cercetare la Changing Character of War Centre, Pembroke College, Oxford. El are un doctorat in studii de razboi la King’s College London.

Cercetarile sale au fost publicate in The Journal of Cold War Studies, The Journal of Strategic Studies, Political Science Quarterly, International Politics Reviews, Small Wars and Insurgencies, Studies in Conflict and Terrorism, RUSI Journal, Contemporary Security Policy si Orbis.

De asemenea, este coautor, impreuna cu Sir Lawrence Freedman, al cartii The Evolution of Nuclear Strategy (editia a 4-a).

PRESShub: Cu ce tema preferati sa incepem interviul, politica externa a Statelor Unite referitoare la Ucraina sau politicile NATO din prezent de descurajare a Rusiei?

Jeffrey Michaels: Cred ca este important sa intelegem politica NATO pe aceasta tema pana in 2014, pentru ca exista o evolutie lenta a gandirii NATO in general cu privire la Rusia si la amenintarile pe care Rusia le expune pentru alianta.

A existat ideea ca rusii au desfasurat o agresiune impotriva Ucrainei in 2014, ca au anexat ilegal Crimeea si ca acest lucru nu e recunoscut ca un act legitim. Iar aceasta situatie a stabilit automat o relatie de adversitate intre NATO si Rusia, comparativ cu ceea ce fusese inainte de 2014.

Este important sa mergem inapoi in toamna anului 2021. La sfarsitul lunii noiembrie 2021, SUA au avertizat ca exista consolidare militara din partea Rusiei si ca poate avea consecinte foarte proaste, pentru Ucraina in primul rand, dar si, potential, pentru NATO. Si ca NATO trebuie sa aiba un raspuns combinat pentru a incerca sa descurajeze Rusia sa atace in primul rand Ucraina.

Acest lucru a dus la diverse reuniuni ministeriale in cadrul NATO pentru ca sa spuna: daca Rusia invadeaza Ucraina, daca desfasoara o noua agresiune impotriva Ucrainei, vor exista consecinte masive.

Problema a fost ca nimeni nu a vrut sa spuna ca vor exista consecinte militare masive. Subiectul a fost dezbatut in intregime din perspectiva izolarii politice si a sanctiunilor economice, ceea ce este bine daca incerci sa ameninti cu consecinte, dar este ciudat daca esti o organizatie militara si nu ameninti cu consecinte militare.

Asadar, oamenii s-ar putea intreaba de ce NATO, o organizatie militara, ameninta cu sanctiuni, dar nu are niciun fel de control asupra lor si nu are niciun control asupra izolarii politice a Rusiei, in mare masura.

PRESShub: Politica de descurajare a NATO nu a prea speriat Rusia.

Este complet ineficienta in ceea ce priveste Ucraina, dar existau doua tipuri de descurajare pe care NATO le promova la acea vreme. Primul era descurajarea unei agresiuni impotriva Ucrainei si, pe langa aceasta, era descurajarea unei agresiuni impotriva teritoriului NATO.

Practic, NATO a spus ca Articolul 5 acopera teritoriul Aliantei si suntem absolut fermi in aceasta privinta. Cand vine vorba de Ucraina, vor exista in continuare consecinte, dar vor fi diferite tipuri de consecinte.

Vor fi politice si economice, spre deosebire de cele militare. Singurul tip de consecinta militara cu care au amenintat Rusia a fost ca, dupa 2014, mai ales dupa 2016, NATO a inceput sa deplaseze forte in Estul Europei.
Acest lucru a dus la sporirea prezentei militara in statele baltice, in Polonia, o anumita crestere militara in Romania, de exemplu. Dar cand Rusia a invadat Ucraina, aceasta prezenta militara ar fi trebuit sa creasca mult mai mult si mult mai rapid.

Ratiunea a fost ca prezenta militara fiind pe teritoriul NATO, in scop defensiv, NATO creste fortele de pe Flancul Estic, iar acest lucru ar fi rau pentru viitorul relatiei NATO-Rusia, deoarece Rusia s-a opus intotdeauna acestui lucru.

De asemenea, ati vazut efortul Rusiei de a cere ca toate trupele NATO din Europa de Est sa se retraga, intr-un fel de granite de dinainte de 1991, cu argumentul: stiti, ati mutat toate aceste trupe in Europa de Est, ati spus ca nu faceti niciodata asta, ati facut-o, asa ca vrem toate aceste trupe inapoi. NATO a respins acest lucru.

De asemenea, NATO a spus ca Rusia nu poate dicta NATO cine va fi membrul sau sau ca cine nu va mai fi membru in viitor.

Asadar, am avut o multime de aspecte diferite de confruntare, dar, in cele din urma, NATO nu a reusit sa descurajeze. Din multe motive, au fost foarte reticenti sa emita amenintari mai puternice. Cred ca a fost o greseala la momentul respectiv.

Citeste mai mult pe presshub.ro.