De ce armata Afganistanului, de trei mai numeroasa decat talibanii, s-a dezintegrat atat de repede. Principala cauza – coruptia. Comandantii militari au furat banii americanilor
Miliardele cheltuite de SUA si NATO pentru armata afgana nu au putut remedia defectele interne majore, arata Al Jazeera intr-un amplu comentariu dedicat colapsului armatei guvernamentale a Afganistanului. Armata era firmata din peste 300.000 de soldati in timp ce liderii talibani au avut naumai 85.000.
La 15 august, talibanii au capturat capitala afgana Kabul si au declarat ca razboiul din Afganistan s-a incheiat. Viteza fulgeratoare cu care grupul a obtinut castiguri teritoriale majore, in timp ce Fortele de Securitate ale Apararii Nationale Afgane (ANDSF) s-au retras fara sa lupte, i-a socat pe multi.
In ultimii 20 de ani, SUA au cheltuit peste 83 de miliarde de dolari pentru instruirea, echiparea si dezvoltarea armatei nationale afgane, a politiei, a fortelor aeriene si a fortelor speciale. Cu toate acestea, sub avansul unui grup inarmat care purta arme usoare, ANDSF s-a destramat intr-un mod spectaculos.
Ritmul fara precedent al castigurilor teritoriale ale talibanilor a surprins chiar si serviciile secrete americane, care estimau ca gruparii ii va lua cateva luni pentru a stabili controlul asupra tarii. Ca urmare, SUA si alte cateva tari occidentale au fost nevoite sa realoce mii de soldati pentru a ajuta la evacuarea de urgenta a cetatenilor si a personalului diplomatic din Kabul.
Daca analistii occidentali si agentiile de informatii ar fi fost mai constienti de realitatile de pe teren, poate ca nu ar fi fost luati prin surprindere de evolutiile din ultimele zile. O serie de factori explica prabusirea statului afgan si a ANDSF.
In primul rand, a existat o coruptie generalizata in ministerele afgane de aparare si de interne, unde fondurile, munitiile si livrarile de alimente au fost furate inainte de a ajunge la soldatii de pe teren. Munitia si alte echipamente au fost vandute pe piata neagra, ajungand in cele din urma in mainile talibanilor.
In plus, unii comandanti au deturnat bani prin depunerea de cereri de fonduri pentru salariile „soldatilor fantoma” – adica soldati care nu se inrolasera efectiv in armata. In timp ce acest lucru se intampla, personalul ANDSF a fost tinut neplatit si retinut la datorie fara permisiunea de a pleca si de a-si vedea familiile timp de luni de zile.
Nu este surprinzator faptul ca ANDSF a avut una dintre cele mai mari rate de dezertare si de pierderi de vieti omenesti din lume. Potrivit unei estimari, rata lunara de uzura a ANDSF a fost de 5.000 de persoane, in timp ce rata de recrutare a fost de 300-500 de persoane.
In al doilea rand, deturnarea de fonduri si coruptia au subminat moralul in randurile armatei. Integritatea conducerii superioare este esentiala in afacerile militare pentru a castiga respectul si loialitatea trupelor. Pentru soldatii neplatiti, stilul de viata somptuos al comandantilor lor a fost adesea prea mult pentru a fi inghitit. Prin urmare, in loc sa lupte si sa moara, acestia au preferat sa isi salveze vietile predandu-se talibanilor in cadrul ofertelor de amnistie ale acestora.
In al treilea rand, nu a existat nici o coeziune ideologica in cadrul armatei sau un sentiment de datorie nationala si de apartenenta. De fapt, exista o neincredere semnificativa fata de conducerea politica a tarii. Niciun soldat afgan nu era pregatit sa lupte si sa moara pentru a-l apara pe presedintele Ashraf Ghani sau guvernul. Teoriile conspiratiei cu privire la o intelegere secreta intre guvernul afgan si talibani erau raspandite in randul trupelor afgane. Acest mediu de indoiala si suspiciune a subminat si mai mult hotararea soldatilor afgani de a rezista in fata avansului talibanilor, coezivi din punct de vedere ideologic, ai caror luptatori erau animati de dorinta de a stabili un emirat islamic si de a alunga trupele straine pe care le considerau ocupanti.
In al patrulea rand, interferenta politica continua si remanierea unor detinatori de functii inalte precum ministrii de interne si de aparare, guvernatorii si sefii politiei au afectat, de asemenea, performanta ANDSF pe campul de lupta. O armata are nevoie de unitate de comanda si de continuitate in conducere pentru a functiona corect si a lupta eficient pe campul de lupta. Seful de stat major al armatei este centrul de greutate al organizatiei sale si, daca acesta este schimbat in mod constant, afecteaza negativ organizatia.
Presedintele Ghani si-a schimbat in mod regulat sefii militari pe fondul retragerii SUA si al ofensivei talibanilor in Afganistan. De exemplu, Ghani l-a inlocuit pe seful armatei afgane, generalul-locotenent Wali Mohammad Ahmadzai, care a fost numit in iunie, cu comandantul operatiunilor speciale ale Armatei Nationale Afgane, generalul-maior Haibatullah Alizai. In mod similar, el si-a inlocuit ministrii de interne de doua ori si si-a remaniat ministrul apararii si sase comandanti de baza in ultimele luni.
In al cincilea rand, strategia militara inteligenta a talibanilor de a prelua controlul principalelor puncte de trecere a frontierei, a autostrazilor principale si de a asedia marile orase a paralizat capacitatea Kabulului de a trimite intariri si provizii. Multe unitati ale armatei au fost izolate de restul tarii si astfel au fost nevoite fie sa fuga peste granita tarilor vecine, fie sa se dizolve.
In cele din urma, in ciuda faptului ca a beneficiat de ani de pregatire si de echipamente in valoare de miliarde de dolari, ANDSF nu a dezvoltat niciodata capacitatea de a se descurca singura. De fapt, a fost in intregime dependenta de trupele SUA si NATO pentru a proteja zonele urbane. Odata ce aceste forte au inceput sa se retraga, nu a mai existat nicio bariera care sa opreasca avansul talibanilor, iar slabiciunile si incompetenta care au fost acoperite de prezenta militara straina au iesit rapid in evidenta.
Pe masura ce prabusirea ANDSF a devenit evidenta, guvernul afgan s-a straduit sa alcatuiasca o noua forta compusa din diverse militii. Trei lideri de razboi influenti – Atta Muhammad Noor de la Jamiat-e-Islami, Abdul Rashid Dostum de la Hezb-e-Junbish si Haji Muhammad Muhaqiq de la Hezbe-e Wahdat Islami Mardom-e Afghanistan – s-au intalnit pentru a crea un front comun impotriva talibanilor si pentru a-si coordona lupta cu ANDSF.
Cu toate acestea, caderea orasului Mazar-i-Sharif in mainile talibanilor i-a fortat sa fuga din tara. Prabusirea ANDSF chiar inainte ca retragerea SUA sa fie finalizata si modul in care au fost inversate castigurile asa-numitului „razboi impotriva terorii” vor reverbera in anii urmatori. Miile de luptatori eliberati de talibani de la baza aeriana Bagram, inclusiv cei din Al-Qaeda si alte grupuri, vor reprezenta o provocare majora pentru securitate in regiune si dincolo de ea.
