De ce aveau romanii dintii mai buni decat europenii secolului 21. Ce contineau pudrele cu care se frecau romanii pe dinti

Daca am vrea sa calatorim inapoi in timp si sa traim intr-o alta epoca, o piedica ar putea-o constitui ingrijirea dintilor. Asa cum ni se spune adesea, stramosii nostri aveau probleme grave cu dantura, ca sa nu mai vorbim despre cat de urati le erau dintii. Insa descoperirile demonstreaza ca romanii aveau, de fapt, dinti mai buni decat europenii moderni, potrivit Open Culture.

Nici nu exista grad de comparatie, ar putea spune americanii, care, in zilele noastre sunt obsedati de ingrijirea dentara, in timp ce cetatenii Imperiului Roman nu aveau cu ce sa isi curete dantura, in afara de… scobitoare.

„Unitatea standard si adesea singura folosita pentru curatarea dintilor a fost o scobitoare”, spune Garrett Ryan, creatorul Told in Stone. Acestea „au fost acompaniate cu pudre de dinti, cu care se frecau dintii si gingiile cu degetul”. Ingredientele pudrelor includeau „piatra ponce, os si sticla pisate si coaja de copac zdrobita” sau uneori „sudoarea oilor si cenusa unui cap de lup”, departe de ce putem gasi in magazine.

Respiratia urat mirositoare era o afectiune cronica in lumea clasica, iar durerea de dinti pare sa fi fost aproape la fel de raspandita.

Tratamentul cel mai des practicat de medicii stomatologi romani era extractia, efectuata fara anestezie. Cu toate acestea, doar aproximativ o treime din scheletele conservate recuperate din ruinele din Pompeii si Herculaneum aveau dinti lipsa, si relativ putine aveau carii.

Desi astazi multe societati iau starea dentara drept un indicator al clasei, in Roma antica relatia a fost, intr-o anumita masura, inversata: O fata tanara care purta bijuterii scumpe, de exemplu, avea deja cinci carii, probabil pentru ca familia ei isi permitea sa-i dea sa manance multe gustari inecate in miere scumpa si dulce.

Intr-adevar, „in absenta zaharului procesat, bacteriile orale erau mai putin agresive decat sunt astazi”. Romanii aveau carii, dar „dintii innegriti si obrajii goliti ai Europei moderne timpurii”, o epoca aflata la intersectia nefericita a zaharului relativ abundent si a stomatologiei relativ primitive, „erau aproape la fel de indepartati de experienta romana precum sunt de a noastra”.

Unii dintre cei care traim intr-un secol XXI plin de zahar, dar cautam constant perfectiunea dentara, s-ar putea sa luam in considerare potentialele beneficii ale trecerii la o dieta romana antica – fara, desigur, toate acele pietricele care slefuiau smaltul si care reuseau sa ajunga cumva in painea romana antica.