De ce ezitam sa le spunem „te iubesc” prietenilor nostri?

Exista multe tipuri diferite de dragoste si folosim adesea cuvinte diferite pentru a o descrie. Cu toate acestea, dragostea nu poate fi definita cu usurinta. Prieteniile sunt adesea relegate ca fiind inferioare altor tipuri de dragoste, cum ar fi dragostea romantica sau cea familiala. Cu toate acestea, prieteniile sunt o parte integranta a ceea ce suntem. Poate ca este timpul sa readucem ]n scena „dragostea de prietenie”, potrivit Big Think.

In 1563, poetul si filosoful Etienne de La Boetie a murit de ciuma. Prietenul sau, Michel de Montaigne, a scris urmatoarele ani mai tarziu:
„Daca un om m-ar ruga sa dau un motiv pentru care l-am iubit, mi se pare ca nu se poate exprima altfel decat raspunzand: pentru ca era el, pentru ca eram eu. Dincolo de tot ceea ce pot spune, nu stiu ce putere inexplicabila si sortita sortii a determinat aceasta uniune…. la prima noastra intalnire, care a avut loc intamplator la o mare distractie din oras, ne-am gasit atat de apropiati unul de altul, atat de familiarizati si atat de apropiati intre noi, incat de atunci incolo nimic nu ne-a mai fost atat de aproape unul de altul.”

Din cate se stie, Montaigne nu era homosexual. Pur si simplu isi iubea prietenul si simtea nevoia sa spuna lumii ceea ce simtea. Eseul lui Montaigne, „Despre prietenie”, este inca una dintre cele mai sincere si sfasietoare relatari despre ceea ce inseamna sa ai un mare prieten. Totusi, de ce suntem atat de reticenti in a folosi acest tip de limbaj astazi? Da, am putea spune „Te iubesc, la revedere!” la sfarsitul unui apel telefonic, dar nu prea este vorba de sonete sau de scrisori pline de efuziune.

Dragostea prietenilor are un pedigree filosofic indelungat. Poate ca este timpul sa o readucem in actualitate.

Toate tipurile de dragoste

Grecii antici aveau o multime de cuvinte pentru dragoste si s-au scris o multime de cuvinte despre ceea ce inseamna fiecare dintre ele. Eros tinde sa fie tradus ca „atractie” – forma radacina a cuvantului „erotic”. Agape se numeste de obicei „iubire de sacrificiu” si este ceea ce Iisus a folosit cel mai des in Noul Testament. Philia este adesea tradusa ca „afectiune” sau „dragostea prietenilor”. Si astfel, este usor sa ne imaginam ca viata poate fi astfel impartita. Imi iubesc sotia (eros), imi iubesc aproapele (agape) si imi iubesc cel mai bun prieten (philia).

Problema, insa, este ca dragostea este un concept atat de complex – un sentiment atat de complex si de puternic si intens – incat nu poate fi catalogat atat de usor. Desi existenta mai multor cuvinte pentru „iubire” ar putea parea sa ne ajute sa deslusim mai bine aceasta idee, risca sa creeze o falsa dihotomie. Iubirea este rareori un lucru sau altul.

Te iubesc, omule

Acelasi lucru este valabil si pentru prietenii. Dupa cum a sustinut teologul si filosoful rus Paul Florensky, „niciunul dintre aceste cuvinte nu exprima iubirea de prietenie pe care o avem in vedere… o iubire care combina aspectele philia, eros si agape, o iubire pe care anticii au incercat sa o exprime intr-o oarecare masura prin cuvantul compus philophrosyne.”

Imaginati-va cel mai apropiat prieten pe care l-ati avut vreodata, acum sau in trecut. Imaginati-va ca va aflati intr-o camera cu alti oameni, schimband vorbe marunte si baiguiri in spatele unor amabilitati, cand intra acel prieten. In acel moment, exista o anumita atractie fata de ei. Exista o nevoie sau o atractie viscerala de a fi langa prietenul tau – o atractie care seamana izbitor de mult cu erosul. Sau, ganditi-va cat de des va veti ajuta prietenul sau va veti apleca asupra lui atunci cand se afla in criza: un sacrificiu la fel ca agape. Si da, te simti bine sa fii in preajma prietenului tau. Ei te fac sa razi si te fac sa te simti mai bine. Timpul tau liber este ocupat cu acel prieten, ceea ce reprezinta philia.
Dragostea pe care o avem pentru un prieten este la fel de bogata si profunda ca orice dragoste romantica sau chiar familiala. Este la fel de importanta pentru cine suntem si pentru bunastarea noastra. Cu toate acestea, rareori ni se ofera vocabularul sau spatiul necesar pentru a exprima aceasta iubire in acelasi mod ca si altora.

Sprijina-te de mine

Societatea este construita in jurul ideii ca ne vom indragosti (eros) si ne vom aseza la casa noastra pentru a avea copii (dragostea familiala de acest tip se numeste storge). Multe religii sunt construite pe un fel de versiune a lui agape – in lucruri precum regula de aur si compasiunea fata de ceilalti. Cu toate acestea, doar rareori auziti cuvantul „iubire” folosit in mod semnificativ si onest in legatura cu prieteniile. Imaginati-va acel prieten apropiat de mai devreme. Acum imaginati-va un moment in care il priviti in ochi si ii spuneti, cu sinceritate, „Te iubesc”. Este la fel de respingator pe cat este de inacceptabil din punct de vedere social. Dar de ce?

Avem zeci de ani de dovezi care demonstreaza ca a avea prietenii bune ajuta la combaterea depresiei si a anxietatii. Da sens vietii tale si te face sa imbatranesti mai bine. Va face mai fericiti. Si totusi, de-a lungul timpului, ne-am pierdut capacitatea de a articula aceasta nevoie unii fata de altii. Si cand nu putem articula o emotie umana atat de puternica, atunci suferim din aceasta cauza. Riscam sa subapreciem importanta prieteniei. Atunci cand „iubirea” este folosita doar atunci cand vorbim despre familii sau parteneri romantici, aceasta retrogradeaza „dragostea de prietenie” pe locul doi. Implica faptul ca nu poti iubi un prieten cu aceeasi profunzime sau intensitate. Dar poti. Poti iubi un prieten. De fapt, este important sa o facem.